KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

dacă a dat în tat-su... L-ai auzit doar ce spunea la restaurant: un timp a umblat cu colectivizarea, apoi a fost în spital, a fost promovat... Nu se poate! a tremurat femeia, aruncîndu-se pe pat, cu obrazul în palme, amintindu-și de privirea înfierbîntată a tînărului de acum trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița s-a oprit din plîns și a îngînat un "s" lung, ca un murmur. Cred că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
populare, ei mă invită să țin prelegeri. De ce? Așa strînge Lazăr din umeri, dar nu reușește să se abțină: Poate vă invită la el mîine seară, dacă mai ajungem la destinație, că-și inaugurează vila; autorul bate Lazăr cu dosul palmei în program îi este consătean și-i prieten cu fiică-sa. Precipitat, profesorul deschide programul și caută poza autorului: Ăsta? Ăla. De ce-o zici ironic. Ai ceva cu el? Hm! Mă credeți prost să bîrfesc pe viitorul ginere al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amintindu-și că Paula i-a vorbit de niște bani aflați pe un cec pe numele băiatului, care a fost chemat. Anica Rotaru? Da-da, așa o cheamă, o femeie mică de statură... Fii pe pace! îl lovește Radu cu palma. A fost operată, e în afară de orice pericol. Dorin ar vrea să mulțumească, dar îl îneacă lacrimile și, tremurînd tot mai tare, caută un loc pe saltea, unde se prăbușește, începînd să plîngă. Maria Săteanu și-a îmbrăcat halatul, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al lui Esenin: În dragoste cuvîntul e de prisos oricînd". Ce-i cu tine ? o întreabă el, săltîndu-i bărbia cu dosul palmei. Am vrut să te revăd răspunde Cristina senin. Pentru că am avut drum pe aici, la o colegă, mi-am zis să mă abat... Oare? Oare. Am vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin prin deschizătura buzelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă mai înțeleg ceva! M-am hotărît să vin încoace abia cînd am descoperit că ești autorul piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
își pleacă puțin capul, spre umăr, oferindu-și un obraz. Cred c-am greșit întrebarea spune Mihai, stăpînindu-și rîsul. Sper ca răspunsul să fie corect. Cristina rîde încet, fericită, semn că acceptă jocul. Începe prin a-i lua obrajii în palme, și întregește îmbrățișarea lui Mihai cu fiecare gest, infim, fie el chiar și tresărirea unui deget pe spatele lui. Îți mulțumesc pentru urările aduse odată cu florile! șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna. Cu bine, Mihai! înclină Cristina privirea, luîndu-și mănușile și poșeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acoperite de durere, cînd a țipat cu sălbăticie. Chiar atît de inuman să se fi purtat bărbatul acela cu ea?! Hm!... Acel bărbat, care e tatăl biologic al Doinei..." Să aflăm și părerea tineretului utecist face președintele un gest cu palma spre fete, invitîndu-le la discuție. "Doina!" tresare Mihai, privind-o atent pe fata care i-a reținut atenția. Nu-s de părerea tovarășului Săveanu, că spectacolul n-ar avea final începe Doina. Spun spectacol, pentru că și eu am citit textul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele te-au neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip, care nu-i adevărat în cazul meu. Între mine și tata a fost o dragoste mai mare și mai frumoasă decît poate reieși din toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai intrînd înfrigurat, cu o sacoșă sub braț. Vă roagă să-i dați un telefon acasă. Mihai încuviințează, merge la telefon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi spune tatăl copiilor, atingîndu-i umărul cu palma. Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul matematicianului și adoarme imediat. Ca să stea treaz, tatăl copiilor începe să se plimbe pe lîngă ferestre, oprindu-se uneori în fața focului, întreținîndu-l cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți trist. Mă întreb dacă ești întreg. Și-ați ajuns la vreun răspuns? face Lazăr un gest cu pachetul de cărți pe care, demonstrativ, îl înșiruie înaintea profesorului. Stai naibii! lovește profesorul cu palma în masă, acoperind o parte din cărți. Joci au ba? N-am bani. Cu ce ai! Ba am să joc pe ce am; pe ce avem amîndoi, c-așa-i cinstit precizează Lazăr, simțind cum, dincolo de gîndul cu care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești pe Doinița? Adică, între voi doi s-a stabilit...? Nu, nea Toadere, răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cultură. Dacă-i vorba de cultură, intervine Mihai, hotărît să atace direct, ca să împingă discuția unde vrea el cea mai bună confruntare o putea face cu doamna Săteanu; trebuie să recunosc că este... sfîrșește el afirmația într-un gest cu palma prin aer, vrînd să pară natural, absorbit de discuție, dar în fond este foarte atent la reacțiile lui Săteanu, care pufnește scurt, nervos, aruncînd privirea într-o parte, semn că nu-i de acord cu cele auzite. Doamna Săteanu vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în podul palmei stîngi, în timp ce degetele, desfăcute, îi frămîntă părul, vrînd să-l smulgă. Nici măcar aparențele nu le mai pot înșela. Așa-mi trebuie! Ai fost seara asta la vizionare, era și Doinița? Da, am și discutat puțin. Cum ți s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pot înșela. Așa-mi trebuie! Ai fost seara asta la vizionare, era și Doinița? Da, am și discutat puțin. Cum ți s-a părut? Vreau să știu dacă nu era supărată... Nu spun că n-a mai luat cîte o palmă de la mine, dar azi i-am dat-o pe nedrept, poate că eram eu în draci... Era... naturală, ca de obicei. Cum de v-a supărat? rîde Mihai. Am impresia c-o iubiți foarte mult. Foarte mult și tocmai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțelegi: simțind!... Ba, poate că la mine, subconștientul meu cred totuși că-n adîncuri port urmele țăranului cinstit amplifica acel ceva atît cît să nu fiu în stare vreodată să spun, chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și amintească de cîte ori a dormit cu Doina. Copilu-i copil. Se ducea uneori la ea în cameră. O lua de mînă și o dădea afară, ori îi spunea să stea la colț... Ce ai? întreabă Săteanu. Total nemișcat, cu palmele așternute pe masă cu fața în jos, cu ochii măriți, Mihai privește în gol, undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că umblă cu mine. Cînd te-oi trăzni, îți sar mucii pe pereți! Ia-ncearcă. Mihai și Săteanu stau față în față, privindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]