9,678 matches
-
alimentare ambalate ,dar și articole de- mbrăcăminte sau alte suveniruri pe care marinarii străini ar fi dorit să le păstreze. Își cumpără un rucsac ,10 pachete de sticsuri, 3 sticle mari de apă ,2 tricouri marinărești și o pereche de pantaloni destul de sport și este gata de plecare. Mai trebuie doar să se îmbarce. Se strecoară tiptil prin spatele mașinilor și se oprește la un break. Știa că în asemenea mașină e spațiu mare,chiar și de dormit . Își dorise întotdeauna
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început să mă doară burtica, și să-mi vină să fac ceva. Ce să fac? Lisanadra mă ținea de mână...Trebuia să dau jos traista plină...Paltonul...Să dau jos pantalonii...Și izmănuțele...Treabă complicată! Să-i spun lui nenea? Eraa preocupat cu băieții! Să-i spun Lisandrei? Cum să-i spun Cosânzenei că eu, Făt Frumos, care o apăr de zmei... Nu , nu! Lasă că mă mai țin până acasă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi... XXXII. ACELE VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi. Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam, mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul într-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului. Văd azi ca și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, ... Citește mai mult Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam,mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părulîntr-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului.Văd azi ca și ieri: aproape
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna... Atunci a îndrăznit să-mi ceară voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna... Atunci a îndrăznit să-mi ceară voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Autorului I-a trebuit ceva timp să se obișnuiască cu lumina puternică a soarelui de-afară. Stătuse o săptămână în semiîntuneric, în cala imensă a vaporului care-l adusese . Reușise să iasă din port neașteptat de repede,tricoul marinăresc și pantalonii scurți „trecându-l” drept un marinar venit din depărtare. Acum descoperea orașul, încetul cu încetul. Și ce descoperea, i se părea chiar minunat. Mergea fascinat pe bulevardul ,nu foarte larg, ce i se deschidea în față,străjuit de o parte
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
aia e recomandat portul național românesc. Domnilor români, nu vă mai substituiți cu romii. Kurau tumare kaltsen. -------------------------------------------------------------------------------------- 1-Aven amentza...pricazul dăruit atunci îl am și acum...este vorba de o recomandare. Îl vedeți în poza. 2- să gândesc. 3- sostea: pantaloni în limba romani, din indianul susthana- șalvari. Referință Bibliografică: Marcel Vela a pus expert pe problemele romilor din Caransebeș un jurist român / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2157, Anul VI, 26 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-
fi fost ales de tovarășii săi ca purtător de cuvânt al grupului deoarece era, fără îndoială, cel mai în vârstă. Nici măcar nu ne putem satisface nevoile cele mai elementare. Vi se pare drept să fim nevoiți să ne căcăm în pantaloni?... Tuaregul se gândi o clipă, păru să înțeleagă că sărmanul om avea dreptate și sfârși prin a face un vag gest de încuviințare. — De acord! spuse. Din oră în oră, vom lăsa liber câte unul dintre voi ca să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr și, ordonă sec: — Vino la mine în birou! Câteva minute mai târziu, un omuleț cu o înfățișare comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o dată, își dăduse seama că nu mai e stăpân pe acțiunile sale și că, având mâinile legate la spate, nu putea face nici măcar un lucru atât de simplu ca acela de a-și deschide șlițul, fiind obligat să urineze în pantaloni, părea că-l transportase brusc într-o lume foarte diferită, unde devenise pe deplin conștient de vulnerabilitatea lui de neconceput. Anumite persoane sunt afectate de claustrofobie și vertij până la limite aproape iraționale, ajungând chiar în pragul isteriei, iar în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de asta, dar mă tem că vei șchiopăta toată viața... - Făcu un gest semnificativ arătând împrejur și adăugă zâmbind ironic: Așa cum stau lucrurile, poți să te consideri mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
seama din timp de vreo primejdie pe care alții se încăpățânează să n-o vadă și când încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce ar trebui să facem? vru să știe armeanul. Să ne dăm pantalonii jos și să-i lăsăm să ne-o tragă pe la spate o dată pentru totdeauna? Sam Muller negă cu un gest. — Să încercăm să negociem de la egal la egal, înainte să fie prea târziu. Una e să fii învins și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îți cerem sau, dacă preferi, „te implorăm“ să încerci să-i convingi pe acești „păduchioși mizerabili“, pe care credeam că-i vom distruge fără să ni se clintească un fir de păr de pe cap, că suntem dispuși să ne dăm pantalonii jos pentru un strop de apă. — De ce oare toți cei care pleacă la război o fac convinși că vor câștiga fără să li se clintească un fir de păr de pe cap, dar de fiecare dată sfârșesc dându-și pantalonii jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dăm pantalonii jos pentru un strop de apă. — De ce oare toți cei care pleacă la război o fac convinși că vor câștiga fără să li se clintească un fir de păr de pe cap, dar de fiecare dată sfârșesc dându-și pantalonii jos? îngăimă Sam Muller, ca pentru sine. O să fac ce pot - adăugă. A avut grijă cineva să aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cineva să aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a ta. — Și o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe care o înnodă cu grijă de țeava armei sale, și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nou-veniți erau pregătiți să se întoarcă în cabină și s-o șteargă la cel mai mic semn de pericol. La puțin timp, unul dintre ei, care purta o cămașă roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
suferințe... - spuse. Singurul lucru pe care-l doresc e ca de fiecare dată când vei privi această cicatrice să-ți amintești cât de mult rău ai făcut și să te gândești la consecințele faptelor tale... - Șterse hangerul de sânge pe pantalonul rănitului și-l băgă din nou în teacă, spunând: În ceea ce mă privește, totul s-a încheiat... - Privi spre bărbatul cu țipătoarea cămașă roz și zise în încheiere: Transmite-i salutări din partea mea lui Pino Ferrara și spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-a trecut prin minte că o absurdă izbucnire de furie, într-un fel justificată de împrejurări, va sfârși într-un atât de lamentabil lanț de nonsensuri. Trecu mult timp înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
formă sau alta, tot o Înșeală. Doar nu-l obligă nimeni să meargă În zilele libere la servici. Nimic n-o scoate pe doamna E. mai mult din sărite decît aceste duminici, pe care ea le așteaptă toată săptămîna, călcîndu-i pantalonii negri, cosind un nasture la sacoul sare cu piper, scurtîndu-și fusta de la taiorul mov, În sfîrșit făcînd planuri să meargă Împreună la circ, la Carul cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
seamănă cu niște rîndunele care așteaptă să-și ia zborul“, Îi șoptește doamna E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ghicească. Niki Bârsan nu-i vede. E la bucătărie cu doamna E. „...Îi curgeau balele, pe onoarea mea, cînd a văzut-o pe Wanda Înfășurată În prosopul de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după colț pe Concordiei Jenică părul lui creț unsuros buzunarele pline de prăștii Îi rezolvam problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei, domnu, domnu! ești descheiat la pantaloni, domnu! țasta-i culmea pînă și aici parcă-l am În fața ochilor, cred că sînt obsedată nu mai pot scăpa de nenorocitul ăla de Albu) Și zice el: — Mendelsohn a fost evreu și Karl Marx și Mercadante și Spinoza. Și MÎntuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]