KorAP: Find »[drukola/base=papă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...552 >

13,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

știi. În legătură cu bula papală? Te-ai convins de eroarea dumitale... strania teorie a celor doi Sori? Am putea relua... — În legătură cu Celestin al V-lea. Antonio se Întunecă la chip, ca și când numele acela ar fi sunat nefast În urechile lui. — Iarăși papa cel laș? — Sau cel sfânt, după cum... — Celestin nu era un sfânt, crede-mă. Dar poate că nici un laș. Ce vrei să știi? — Informații pe care numai cineva care cunoaște bine treburile Bisericii mi le poate da: că nu Bonifaciu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
găsește Întotdeauna un colțișor căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare dulce pe care o avem Într-atâta la inimă, și eu și dumneata! — Ești de partea papei, Cecco? insistă poetul, neîncrezător. — Ce credeai, messer Durante? Vino și dumneata de partea asta, ascultă-mă pe mine, zise celălalt punându-i o mână pe umăr. Dante Îl respinse cu un gest brusc. Voia să adauge ceva, Însă mai apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă Dan Brown, ignorând nonșalant concluziile cercetătorilor) a generat un raționament simplu: membrii Ordinului au aflat un lucru Îngrozitor, ceva cumplit, o informație mai mult decât periculoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
jurăminte pe care trebuiau să le depună la intrarea În Ordin - de sărăcie, de castitate și de supunere - Îi obligau la o viață austeră, menită să-i țină departe de tentațiile luxuriantului Orient. În ianuarie 1128, la Conciliul de la Troyes, Papa Honorius al II-lea recunoaște și consacră Ordinul Templului, ai cărui membri vor purta de acum mantia albă cu o cruce roșie. Mai-marele bisericii de la Roma acordă templierilor importante privilegii de ordin civic, economic și juridic. Sunt degrevați de servicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
privilegii de ordin civic, economic și juridic. Sunt degrevați de servicii către regii și principii din țările lor de baștină, ca și de plata oricăror impozite sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât de Papă, și au dreptul să-și Însușească prada de război pe care - obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o doneze, Împreună cu Întreaga avere, Ordinului. Către vistieria acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune la cale unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie. Încalcă dreptul templierilor de a se supune exclusiv jurisdicției ecleziastice, forțează mâna Papei Clement al V-lea, determinându-l să accepte arestarea lor, și orchestrează, În noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay. Cu acestea, istoria oficială a cavalerilor templieri ia sfârșit; Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat de către Jacques de Molay la adresa regelui și a Papei pe rugul aprins prinde să-și facă efectul cu o stranie operativitate. După circa o lună, pe 20 aprilie, Clement al V-lea moare sufocat, iar În noiembrie, același an, Filip cel Frumos suferă la vânătoare un accident letal. Aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade? Va fi fost oare menținerea, timp de două secole, a privilegiilor generoase cu care Papa Îi blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se datorează setei de răzbunare și cupidității lui Filip cel Frumos, regele franc având și dorința, și interesul de a-și adjudeca pentru propria vistierie fabulosul tezaur al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vă fie cu supărare... ca toate păsările, e atras de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur... - zise Sima-Vodă. O fi bătrân și el, săracu... Câți ani să aibă? — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur... - zise Sima-Vodă. O fi bătrân și el, săracu... Câți ani să aibă? — Păi... cred că bate spre șaptezeci, șaptezeci și... - răspunse Metodiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
aibă? — Păi... cred că bate spre șaptezeci, șaptezeci și... - răspunse Metodiu. — Azi-mâine se duce și el... - grăi trist și papagalul. — Toți ne ducem... - zise pe gânduri Sima-Vodă. — Ce să-i faci... - murmură papagalul. — Câinele de Barzovie voia o alianță cu Papa - interveni cu glas hotărât Ximachi. — Barzovie!... exclamă duios Sima-Vodă, ca și cum și-ar fi adus aminte de un prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
picioare și-apoi sărind drept în jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și? — Și noi i-am spus. — Și el ce-a zis? — Când a auzit pe unde vine, a zis că deocamdată nu se bagă, da’ să menținem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și? — Și noi i-am spus. — Și el ce-a zis? — Când a auzit pe unde vine, a zis că deocamdată nu se bagă, da’ să menținem legătura. — Cu minte om! - exclamă Sima-Vodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție - răspunse Ximachi - socot că a ne aventura într-o alianță improbabilă, înseamnă nu numai a ne periclita tradiționalele legături cu Țarigradul, ci și a ne pune caftanul și capetele în hamgeriul primului sarascheriu ce va pogorî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
târziu? Câți s-au ridicat împotriva turcilor, toți au rămas cu faimă, deși puțini au apucat s-o și simtă. Când ai o viață de câine, măcar să mori mușcând. Așa că, dragii mei - se răsuci el spre călugări - mergeți înapoi la Papa și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc pe osmalâi cu primul prilej potrivit! — Măria-Ta!... - făcu uimit Ximachi. — Am zis! - îi tăie vorba Voevodul și se sculă în cârjă. Apoi grăi cu glas mai blând: Ruxăndriță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
întrebă el gânditor. — Nu știu - murmură absent Ximachi vistiernicul. Cu riscul de a-mi pierde ciotul de limbă pe care-l mai am, simt nevoia să sugerez că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ALE MEMORIEI NOSTRE CULTURALE ȘI IDEEA CLARĂ CĂ îN SECOLUL AL XVII-LEA PUȚINE POPOARE AVEAU UN CĂRTURAR DE TALIA LUI UDRIȘTE NĂSTUREL. 2î UN DIALOG DE PATRU REPLICI îNTRE XIMACHI ȘI METODIU DE UNDE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ NICIODATĂ PAPA N-O SĂ-ȘI POATĂ DA SEAMA CUM UN FLUVIU NĂSCUT îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-O TREIME DE BRAȚE ORTODOXE. 3î UN DIALOG DE TREI REPLICI îNTRE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nu mai ține mult; curând vor fi chemate astea, cum le zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a ne despărți pentru ca preacuvioșia ta s-apuce drumul Ramului, ascultă acestea de la mine: spune-i Papei că dacă tot vrea să ne-ajute... Cine-a dat? - mârâi Ximachi, fără să ridice glasul. — Nu pot pentru ca să spui - surâse Metodiu. — Părinte, nu mă fierbe: cine-a dat? - scrâșni Ximachi. — Sima-Vodă, domnul nostru - zise Metodiu. Fața lui Ximachi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]