2,639 matches
-
35 Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă în următoarele cazuri: a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului; ... b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce privește opera originală și autorul acesteia; ... c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor. ... d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop
LEGE nr. 8 din 14 martie 1996 (*actualizată*) privind dreptul de autor şi drepturile conexe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113866_a_115195]
-
din București mai folosesc, în anunțuri, formula: „aștept provincia”. Îmi vine foarte greu să dau un anunț de tipul: „Nu aștept un guvern de uniune națională, ci un guvern de uniune europeană”. Nu avem ce mai pierde! 25 februarie 2010 Parodii în fond Motto: „Și hotarul partidelor, PSD și PNL, Pohta ce-am pohtit-o eu.” De unde până mai ieri președintele nostru era, când vrei și, mai ales, când nu vrei, ba ici, ba acolo, pe la televiziuni, ba, de la Cotroceni dădea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fără nici un motiv, numai așa... Și te arunca acolo în celulă... Când mă întorc... nu îl mai găsesc pe inginer în celulă, și îl găsesc pe un actor, unul Dan Demetrescu, de la teatrul Tănase. ăsta săracul era acolo pentru o parodie la „Tatăl nostru”. „Tatăl nostru care ești în Kremlin, sfârșească-se numele tău...” și nu știu ce spunea acolo mai departe. Și Dănuț ăsta săracu, când m-a văzut: Domne, păi cu mata ce e pe aici, că mata ești tânăr. Ai fi de-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
m-au arestat. I-am spus cine sunt... Aoleu, aici dacă ai încăput să știi că nu scapi nepedepsit. Zice: Pe mine m-a turnat un coleg de servici, că la o țuică m-am apucat să-i spun o parodie la „Tatăl nostru”, da’ să știi că-i grav. Mai stau puțin și-ntr-o noapte îl aduce pe unu’ Popescu Pasărea. ăsta era un preot, legionar notoriu... Și ăsta făcuse închisoare săracul, și Canalul, și-n timpul lui Antonescu... Pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață când ajungem în sicrie. Viața te omoară, iar moartea te învie, Viața e un somn adânc, moartea e o insomnie Ce nu durează o vecie! Omulnu-i sortit să fie fericit.... Deși
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
din fire, No, hai la Milcov cu grăbire Și să ciocnim un Odobești. De știi ce-i sticla, doaga și paharul Păzind ale podgoriei lozinci, Și dacă vrei să înțelegi Cotnarul, Tu să nu-l bei decât după ani cinci. Parodii La Maxut, domnului și doamnei Georges Polizu La Cotnărașul ce-a-nvechit E-o cale atât de lungă Că zile cinci i au trebuit Fiat-ului s-ajungă. Deși pornit de mult la drum, Dar pe șosele proaste, Buchetul lui de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
alt instrument. Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii, după cum își imagina Marguerite Long. Ineditul acestei viziuni conceptuale pare să-și fi găsit forma ideală în discontinuitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
extreme alternează în mod constant două subiecte tematice. Primul dintre acestea reprezintă „apelul” sonor al debutului, cu o evidentă funcție introductivă datorată aspectului mai puțin pregnant al traseului melodico-ritmic. Afirmația deține astfel rolul de efect sonor, de inițiere în atmosfera parodiei evocate, un caz similar fiind întâlnit anterior în introducerea rezonanțelor de clopote ale preludiului Les collines d’Anacapri. Rupturile spectaculoase ce intervin prin amplasarea strategică a pauzelor în cadrul discursului determină întreruperea deliberată a cursivității de succedare a frazelor, confirmând existența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce avansează spre ; A’ (măsurile 41 - 54) - re major (evitarea deliberată a sunetului sol împrumută discursului o vădită culoare pentatonică) și fa major. Explorarea abundentă a efectului sonor produs de relația tonică-dominantă constituie un mijloc inspirat de a sugera o parodie sonoră, o caricatură ce își propune ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
zăpăcește rânduiala. Începe cu Purgatoriul, „purgând” de draci curtea boierului, apoi o ia razna la Rai, mai mult curios să vadă ce-i acolo decât să intre, neputându-l concepe ca pe o finalitate necesară, apoi cade în mlaștina iadului. Parodia de voiaj inițiatic debutând cu dezrobirea dracilor din închisoarea lor și împrăștierea lor în întreaga lume; la rai se ridiculizează; numai iadul îl dezgustă în cunoscător. Daca ar ține de el, ar rămâne întotdeauna acolo. Nu-l epuizează prin fiorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni în desfășurarea acestuia. Chiar în perceptele lăsate de Orfeu, destinul era „de neînduplecat”. Grecia cunoaște mai mulți poeți orfici, despre care Aristofan spune în “Broaștele”o parodie la operele homerice următoarele: „Ceremonii de inițiere-n misterele sfinte Ne-a arătat Orfeu, și cum de crime Să ne ferim; Musaios, leacuri tămăduitoare De boli și ce anume sunt oracolele...” Musaios a fost un mare poet contemporan lui Orfeu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
datează și anumite poeme scurte menite să întregească textul scrierilor medievale. În literatura popoarelor scandinave, povestea călugărului Robert, un cleric de naționalitate incertă, ce a tradus poemul lui Thomas al Britaniei (Tristrams saga ok Ísöndar) a dat naștere unor populare parodii. Legenda a întâlnit și alte modificări, în unele variante afirmându-se că Tristan și Isolda erau frate și soră sau că acțiunea s-ar petrece în India. Pe teritoriul Spaniei, povestea circulă într o formă diferită și originală: sub forma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
texte din anii aceia dovedesc cu prisosință că m-am ferit de acest atribut. „Nu există virtute mai ușor de pastișat decât curajul”, era de părere Vladimir Jankélévitch. „Orice etică a curajului ar trebui să înceapă cu un tablou al parodiilor sale.” Iar la noi parodiile au găsit întotdeauna un teren fantastic de afirmare. Prețul sustragerii din această comodă zonă a fost și, din păcate, a rămas foarte greu de suportat și, mergând până la capăt cu sinceritatea, el, în mine, poartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu prisosință că m-am ferit de acest atribut. „Nu există virtute mai ușor de pastișat decât curajul”, era de părere Vladimir Jankélévitch. „Orice etică a curajului ar trebui să înceapă cu un tablou al parodiilor sale.” Iar la noi parodiile au găsit întotdeauna un teren fantastic de afirmare. Prețul sustragerii din această comodă zonă a fost și, din păcate, a rămas foarte greu de suportat și, mergând până la capăt cu sinceritatea, el, în mine, poartă numele a două sentimente oarecum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și, din păcate, a rămas foarte greu de suportat și, mergând până la capăt cu sinceritatea, el, în mine, poartă numele a două sentimente oarecum înrudite: greața și zădărnicia care, în ciuda timpului trecut de la Revoluție, nu au scăzut în intensitate. Dimpotrivă. Parodiile au anulat curajul adevărat. Nimic n-a mai rămas întreg, nemurdărit. Astăzi, din păcate, Everestul și Dealul Morii au aceeași înălțime și importanță, sunt tot munți. Iar, cum spunea Sainte-Beuve, Caliban își dă aere de Shakespeare și aproape nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
textele emise deja de gruparea liberală în Occident, realiza prin Despre starea socială a Principatelor Danubiene (1855) o detașare categorică de Revoluția de la 1848. Apelând și la expresii care ulterior vor face parte din recuzita politicii românești precum "doctrine periculoase", "parodie revoluționară", "aberațiile comunismului" sau "naivi sau suficient de perverși"41 atunci când se referea la liberali, el deschidea practic lupta politică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La fel de vehement față de liberali era în această perioadă Rosetti Rosnovanu cel
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
cu volumul de poezie Planete. A colaborat la "Tribuna", "Convorbiri literare", "Ateneu", "Orizont", "Cronica", "Luceafărul" etc. Cărți publicate: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul "lume", București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume, lume și iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mulțumesc, dragă Poete Calistrat Costin pentru acest dialog. "Aproape-am isprăvit și cuvintele și tăcerea,/zbier la mine însumi prin semne-/nu înțeleg mai nimic-/". V-ați prins? V-am citat! Iași-Bacău, 2014-2015 Comentarii critice "SATIRĂ DUHURILOR MELE... (1980), subintitulată parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pagina de literatură, lipsa de cultură, lipsa de eleganță sau, mai grav, prostia. În cazul acelor tineri n-a fost vorba de prostie ci, în ciuda cîtorva exagerări, de o șarjă inteligentă. Și aș mai spune: a fost un fel de parodie a criticii apologetice a lui Eminescu, care, uneori, decade în clișeu, în formulă didactică, în jenantă banalitate. Iar pentru împrospătarea imaginii critice a unui scriitor, indiferent de dimensiunile sale, este nevoie, cîteodată, și de asemenea probe ale contestării. V. P.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
este că dezvoltă în Statele Unite o abilitate de a purta un război limitat, de a merge la război fără nevoia de a stârni mânia publică"4. Ceea ce McNamara a văzut ca un precedent valoros, forțele armate au perceput ca o parodie care nu trebuia să se mai repete. Reflectând ulterior la lecțiile Vietnamului, generalul Fred Weyand (Armata SUA) a spus: ,,Ca profesioniști militari, trebuie să vorbim deschis, să ne sfătuim liderii politici și să alertăm publicul american că nu există noțiunea
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Galantul bourguignon, a cărui caracterizare îmi era străină, nu-mi vorbește de el176. În ultima replică a Silviei, grupul nominal "galantul bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nominal "galantul bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni înainte: "Stăpân
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deci m-ascultați"; travestirea cu funcție degradantă: transpunere a unei enunțări "nobile" în registrul burlesc, cum este cazul în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se imită un stil prin exagerarea lui. Genette consideră pastișa drept o specie a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă duplicitatea acestui tip de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de indici de distanțare care îi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]