50,139 matches
-
au născut, sub pânza vrăjită de regi, reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un mare parc - putem spune chiar pădure - cu alei curate, pe marginea cărora sunt intrânduri sub formă de boscheți unde vezi câteva pietre sau cruci, într-un cuvânt o bucată de rai unde te poți plimba în liniște și unde păsările cântă cât e ziua de lungă. S-a încheiat un capitol. Flăcăruia unei vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura pe care o simte pentru trecutul ei pe care-l consideră “un basm fad”, uitat de întunericul vremurilor înmormântate. Zborul ei de pasăre pare a fi oprit de oul lipit dezgustător de aripile ce-ar trebui să-i folosească drept înaltare. Să fie ea în căutarea timpului pierdut, căci trecutul i se părea “un monstru care înghite timpul, timpul care și el ne
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-un sat frumos, înconjurat de dealuri, păduri, livezi, câmpii. Da, avem un sat minunat, cu o floră bogată, care te face să te îndrăgostești de acest coltișor de rai. Câmpiile vara sunt pline de floricele colorate, cu fluturi și păsări care cântă și care-ți bucură sufletul. Floarea soarelui își întoarce umilă cununa după soare, îți dă impresia că totul este făcut pentru a slăvi pe Dumnezeu. Dimineața devreme, întâlnești oameni la fiecare colț, căci toți pleacă la câmp, duc
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
știa că nu am făcut toate aceste lucruri așa, fără a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că sfânta vargă avea să fie gustată, ca de fiecare dată după ce făceam un lucru rău sau uitam de păsările care stăteu însetate, până ce venea ea de la câmp. Și șotiile ne-au urmat, până când am crescut. Surioarei mele îi place foarte mult să gătească, ceea ce nu aș putea zice despre mine. Într-o zi, bunica a plecat de acasă - asta
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
echilibru a regimului precipitațiilor. De asemenea, pădurea, ca și vegetația ierboasă, fixează solul împiedicând degradarea terenurilor. 3. 6. FAUNA Sub aspect faunistic, zona analizată este central-europeană, ca întreg spațiul subcarpatic. Fauna de vertebrate a pădurilor este formată mai ales din păsări (mierla neagră, pițigoiul mare, graurul, țicleanul, cucul, ciocănitoarea pestriță, turturica, coțofana, gaița și unele răpitoare ca uliul porumbar, uliul păsărilor, șoimul rândunelelor) și mamifere (veverița, iepurele, jderul de pădure, vulpea, mistrețul, căprioara, cerbul, ariciul, dihorul, nevăstuica, cârtița etc. ). Dintre nevertebrate
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
aspect faunistic, zona analizată este central-europeană, ca întreg spațiul subcarpatic. Fauna de vertebrate a pădurilor este formată mai ales din păsări (mierla neagră, pițigoiul mare, graurul, țicleanul, cucul, ciocănitoarea pestriță, turturica, coțofana, gaița și unele răpitoare ca uliul porumbar, uliul păsărilor, șoimul rândunelelor) și mamifere (veverița, iepurele, jderul de pădure, vulpea, mistrețul, căprioara, cerbul, ariciul, dihorul, nevăstuica, cârtița etc. ). Dintre nevertebrate, menționăm melcul de grădină și multe insecte ce-și desfășoară ciclul vital pe diverși copaci. Fauna pășunilor și fânețelor este
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
și bovinelor specific zonelor de deal și de munte. Urmărind efectivele de animale de care a dispus zona înainte de 1990 și apoi intre 1992 și 2003 se constată în unele cazuri (bovine, porcineă o scădere drastică, iar în altele (ovine, păsări) fluctuații majore urmate de o revenireîn ultimii ani. Acest lucru a fost posibil în primul rînd din cauza faptului că după 1989 a dispărut legea prin care era interzisă sacrificarea animalelor, în special a bovinelor de către producătorii particulari și prin care
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
a lungul timpului condiții favorabile de perpetuare, oferite de pășunile extinse unde sau cristalizat și au funcționată reguli multiseculare stâni colective. De aceea, chiar dacă și efectivele de ovine sunt în scădere, ele se mențin la valori importante (4547 oi-2003ă. Doar păsările au înregistrat, după 1989 o sporire spectaculoasă ajungând în 2003 la 36360 de capete. Totuși această valoare este inferioară celei din 1989 când numărul păsărilor era sensibil mai mare: 38734 capete. Creșterea se datorează creșterii și îngrijirii mai facile, locuitorii
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
efectivele de ovine sunt în scădere, ele se mențin la valori importante (4547 oi-2003ă. Doar păsările au înregistrat, după 1989 o sporire spectaculoasă ajungând în 2003 la 36360 de capete. Totuși această valoare este inferioară celei din 1989 când numărul păsărilor era sensibil mai mare: 38734 capete. Creșterea se datorează creșterii și îngrijirii mai facile, locuitorii dorind o alternativă la carnea de pasăre de pe piață. Se observă că avem la producția de lapte de oaie și lână scăderi care vin să
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
spectaculoasă ajungând în 2003 la 36360 de capete. Totuși această valoare este inferioară celei din 1989 când numărul păsărilor era sensibil mai mare: 38734 capete. Creșterea se datorează creșterii și îngrijirii mai facile, locuitorii dorind o alternativă la carnea de pasăre de pe piață. Se observă că avem la producția de lapte de oaie și lână scăderi care vin să confirme diminuările efectivelor de ovine. Privind tabelul care ne înfățișează producția anuală obținută observăm că producția de lapte de vacă este în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tine își cere drepturile. Ești în stare să le recunoști?” - îl întreabă naratorul pe Domnul R. Iar „eroul” caută răspunsul urmărind-o pe Clara cum crește, de la o zi la alta și de la o întrebare la alta: „- Bunicule, de ce zboară păsările?” Fetița îl privește drept în ochi, iar el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la alta: „- Bunicule, de ce zboară păsările?” Fetița îl privește drept în ochi, iar el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci sau pe sârmele de telegraf. Își spune, murmurând mai mult pentru sine: „Inclusiv minciunile...” Dintrodată își dă seama că, în lumea micuței sale partenere de discuție, minciuna încă nu există. Va trebui să fie foarte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tatăl la pădure, împreună cu sora mai mică. Cucii cântau pe vârf de copaci, și doi dintre ei au ales să poposească pe capul lui și al surioarei, reluându-și cântecul de unde au rămas. Un episod incredibil: nu întâlnise niciodată vreo pasăre care să-l confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și mai vadă vărul timp de vreo 25 de ani. Revenit, în fine, în satul natal, Domnul R. și-a regăsit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte, la porc, la pisică și, mai ales, după ce mănîncă și el, ca tot omul. Odată rezolvate toate aceste probleme, citește, desenează sau pleacă în fel de fel de expediții cu alți elevi de aceeași vîrstă sau mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți împotriva sa și se mulțumi doar să arunce cu un putregai după o pasăre mare și neagră, de care nu mai văzuse niciodată. Mlaștina rămăsese demult în urmă și aproape că nu și-au dat seama cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama cînd au ajuns la marginea prăpăstiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul mai așteptă cîteva clipe, pentru a asculta părerea celorlalți despre cele povestite, dar, văzînd că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]