2,234 matches
-
absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi trebuia, bodogănește nemulțumit. Își aduce aminte cum cabanierul căra tot ce era nevoie, așeza pe o masă într-un hol discret și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nenorocire ți se pare o victorie! SÎnt un campion al remizelor! Mă uit la el cum stă cu fața destinsă, senină, cum se duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
succed fără oprire ca niște vehicule rapide, teleghidate; sînt tulburătoare aceste itinerare cu surprizele lor, gările uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său. Și cînd citesc ce-am scris, abia cîteva cuvinte inodore, incolore ca niște pastile mici homeopatice În care s-au comprimat mii de vieți fremătătoare de plante distilate În retortele unui laborator modest. Iată că titlul primei poezii pe care mi-a dictat-o Tiberiu cînd nu avea decît trei ani - pe atunci voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Clio avea, eu nu. Cât a meșterit ea la el, eu am urmărit un fluture mare, de noapte, care zbura și se lovea de un bec slab ce ilumina tabăra. Noaptea era numai stele, spații goale și miros grețos de pastile împotriva insectelor. Nu bătea nici o briză. Am făcut sex și, când am terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
său. — Sper că nu vă deranjează ochelarii de soare, zise el, făcându-mi semn să iau loc. Am ochii sensibili. Doctorul mi-a spus să nu lucrez la calculator vreme de două săptămâni și mi-a dat un munte de pastile de luat, dar... — Rapoarte? am zis, așezămându-mă. Nimeni se instală în fața mea. — Rapoarte nesfârșite, zâmbi el. Computerele. Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau pastilele pentru ochi. Uit mereu. Ați putea să-mi faceți o favoare și să-mi amintiți? Am scos mobilul din buzunar și am aruncat o privire la ecran: 13.32. — Nici o problemă, am zis, înghițind din nou pentru a scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o clipă, n-am crezut că-mi va răspunde. Pentru că l-am văzut, zise el încet. Pe primul. Ludovicianul pe care angajatorul meu l-a capturat a fost rechinul meu. Se hrănea din mine. — N-a venit timpul să iau pastilele alea? Am scos mobilul din buzunarul hainei. — Mai sunt cam zece minute. — Cam? — Nouă minute, mai exact, am zis. Încuviință meditativ din cap. Schimbarea pe care o suferise era mică, dar perceptibilă. Ceva din încrederea lui de sine, din rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin actul însuși privirii și-al gândirii - pentru că adâncul albastru se află și acolo, înăuntru, înțelegeți? Și-i înghite. Lăsă ecoul cuvintelor sale să se stingă, cu mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat, am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stingă, cu mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat, am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
repede în scaun, întorcându-se cu spatele la mine. — Șșș, ce faci? Dezvălui prea multe, dezvălui totul, nu-l lăsa pe el să vorbească. Nu contează. Ba da, cum să nu conteze? Dar nu pot ține nava pe linia de plutire fără pastile. O să trebuiască s-o ții pe linia de plutire, fir-ar să fie, nu-i așa, pentru că nu știm niciodată ce-o să spună el. Dar e prea lung, țesătura s-a destrămat - fire trase și găuri, se întrevede el, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nicăieri și mintea mi-era încă prea amorțită și prea năucă de dimineață, ca să pot purta vreo discuție în contradictoriu pe tema asta. În schimb, încărcaserăm pur și simplu jeepul galben, pe tăcute, mecanic, și plecaserăm. Scout aruncă geanta cu pastile a lui Nimeni și cartea pe care mi-o trimisese în tomberonul din spatele parcării hotelului. La plecare, lăsasem pe masa de la recepție un bilet și un cec pentru o sumă mai mare decât contravaloarea șederii mele. Mă simțeam cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe Asorian (unguent bun pentru dermatozele inflamatorii), Theophylline (antiastmatic) și Omez (inhibitor al pompei de protoni din gastrocite) ca pe niște poeți antici de un inegalabil rafinament. Când ești bolnav, poți fi tot ce vrei și unde vrei. Călare pe pastila ta ca baronul Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pălărioară așezată neglijent, și determină o modă. Cum, grație noului program de asigurări sociale, fiecare femeie poate beneficia de implanturi gratuite, reprezentantele sexului frumos Încep să abordeze un stil pectoral dezordonat, o Întoarcere involuntară la moda vintage, cu look asimetric. Pastila efervescentă pentru mărirea bustului și noua tehnică de psihanaliză care ajută la creșterea sânilor contribuie la popularitatea insulei. 26 iunie. Asociația Mondială a Numerologilor stabilește cu certitudine că pe data de 09.03.1998 a fost sfârșitul lumii (1998 × 3
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine. Era la sfârșitul unui chef destul de așezat, singurul exces a fost tentativa de a ne droga. Laura venise cu o prietenă, o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la camera de hotel unde locuia și în veci nu a reușit să deosebească varza de Bruxelles, de conopidă. Deci, n-aș putea să-i spun la ureche decât: „Băi Albert, ce dracu' te mocăi, mai ia și tu niște pastile de ținere de minte, că râde lumea de tine. Și te rog, să nu mai spui cuiva că ești prieten cu mine, că eu cu proștii nu stau de vorbă." Dar cum alde Einstein sunt foarte rari și în general
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase la etajul doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea apartamentului pe care-l așteptau de treizeci de ani. Dacă tanti Mizi se spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că noi am fi caprele pe care le învăța rusește la Chichirești! Dar dacă voia ca măcar „aia mică” să pupe ceva din apartamentul de la doi, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dinainte. Am cunoscut indivizi care și-au schimbat fețele de câteva ori în viață. Până la urmă ajungeau să semene toți cu Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu coada ochiului am zărit, pe noptiera de lângă pat, o pungă cu pastile verzi. Din nou mi se părea straniu să fac dragoste cu o femeie atât de slabă. Aveam impresia că eram violat de un schelet. Sabina se mișca sălbatic. Prefera poziția misionarului. Apoi a scos un fel de hohot scurt: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu efuziune ori se încrunta, după caz. În felul ăsta ne-a condus până la ieșirea din hotel. Cum s-a văzut în aerul răcoros al nopții, Sabina a devenit pasivă. S-a lăsat condusă până în cameră, a acceptat să înghită pastilele verzi și s-a culcat fără o vorbă. A doua zi aveam tren la 13.30. Dimineața am încercat să înțeleg ce se petrecea în sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
necesară intrării în contact cu spiritul bunicii ei, singurul capabil să-i aducă știri de pe celălalt tărâm referitoare la un tânăr care se sinucisese pentru ea cu mulți ani în urmă. Avusese și ea mai multe tentative de sinucidere, cu pastile, cu gaz, cu detergent. Voia cu tot dinadinsul să reîntâlnească acea iubire pură, incandescentă a tinereții. Cele opt sinucideri succesive n-au împiedicat-o să ajungă bine merci la șaizeci de ani, e drept, cu rinichii defecți, corpul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avu primele ei tentative de sex oral, stângace de altminteri. Oricum, pentru mine era ceva nou, fantastic. Ghimpii conștiinței se arătară iarăși - trecusem la perversiuni, urma dezastrul. După o săptămână am tras concluzia că sexualitatea agresivă îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]