2,501 matches
-
cuvântului, tuturor acelora care se dispensează, în munca lor, de sinceritate și inteligență, tuturor acelora care aduc pe trotuarul artei poza și tertipul, tuturor acelora a căror pagină miroase a cabotinaj sau a trafic, le mărturisim aici - cu necesară implicație patetică - prezența noastră neîndurător "negativistă"", "Protest", în Gândul nostru, nr. 1/1942, p. 1. 157 "Nu jurăm în cuvintele niciunui dascăl, temem și disprețuim oamenii cu certitudini și bețe; preferăm adevărul în tinerețea lui inconsecventă și inegală, iubim poezia, inteligența și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
accentul de pe necesitate pe dorință: „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cîntă din drîmbă...Vrea iubire...” 5) Așteptarea o face visătoare. într-una din Bucățile de noapte, personajul are alura de „doamnă distinsă”. O trădează însă felul exaltat, patetic în care povestește o dramă sentimentală citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ești un adevărat transformist, dragul meu...” 3) Abilitățile literare sau tendințele de înnoire erau caracterizate, chiar și mai încoace, prin același cuvînt. De aceea, amintind de Jean Cocteau, un critic găsea potrivit să-l numească: „poet în necontenită travestire, transformist patetic...” 4). La Bacovia, care prin educație era legat de teoriile și noțiunile științifice ale secolului al XIX-lea, cuvîntul are un sens grav: „un nou transformism” e „un nou cataclism”. Nu puține din actele sale (între care desele beții) își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frecventa pe directorii revistei, nici dacă a avut neînțelegeri cu vreunul dintre ei. Pentru mine, cert e numai faptul că între el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în textele sale, un „orator” abundent, patetic și un metaforist (pe alocuri incongruent). La Bacovia, din contra, totul e discret, spus cu parcimonie. Nu-i exclus ca metaforistul să se fi considerat mai dotat. Mai ales că era și un avocat cu faimă, unul din matadorii baroului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
știre din unghiul relației pe care o are cu teoriile și practicile guvernului. Jurnalistul literar vede știrile în relație cu calitatea sa de om, cu posibilitatea de a introduce oamenii în miezul vieții, o viață care poate fi comică, tragică, patetică, absurdă (311). Pentru a face acest lucru, adaugă Ford, jurnalistul literar "trebuie să prefere descrierea relațiilor interumane" (311). De fapt, jurnaliștii literari narativi trebuie să ajute cititorii să decidă ceea ce lui Hurstwood îi era frică să decidă, adică să se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un un fel de Journal en miette, de un lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-a părut un fel de feminism "glossy", strunit în expresie, cu accente ușor patetice, "emo". Ei bine, mă înșelam. Deși fără studii de specialitate, Petronela Rotar, din iubire nesfârșită pentru efectul terapeutic al scrisului, iubire dublată de voință și de lecturi nesățioase încă din adolescență, s-a devotat, cu o energie irepresibil justițiară, jurnalisticii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
victoria memorabilă de la Vaslui, așa cum fac autorii contemporani: „au întâlnit rezistența țăranilor moldoveni care deși se aflau în luna ianuarie, cu mânecile suflecate băteau cu nădejde în oastea învălmășită a lui Solyman Pașa ca în mijlocul 204 verii (aici autorul devine patetic, bucolic și mioritic! - n.a.), când își îmblăteau snopii de grâu (se cultiva foarte puțin grâu în acea vreme! - n.a.), grăbiți de apropierea unei furtuni neașteptate, astfel și cei din lunca Vasluiuluiă.loveau cu nădejde” . Dintr-un cu totul alt motiv
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la fire; brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire.” (B.P. Hasdeu)exclamație: manifestare bruscă și puternică a vocii: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin Acum e cât corbul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fundamentale ale teatrului clasic sunt comedia și tragedia. Drama este o specie de mijloc, creată de către romantici, ca atitudine anticlasică, mult mai târziu. - tragedia este o specie a genului dramatic, În versuri sau proză, cunoscută din antichitate, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflate Într-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorător (tragic). Genul dramatic modern și-a diversificat speciile dramatice În așa măsură, Încât denumirile lor sugerează multitudinea posibilităților de a se exprima În acest domeniu creatorii. Astfel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Infinitivele substantivizate adâncesc expresivitatea limbajului În direcția sensibilizării imaginii prin relevarea procesualității. Poetul spune: „ - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea...” Metamorfozarea limbajului se produce la „chemarea” patetică a fetei de Împărat. Un alt termen folosit În locul acestui substantiv ar fi fost inexpresiv. În strofa 11, substantivul „surâs” este provenit dintr-un verb, „a surâde”, evident mult mai expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
viziune narativă, un personaj purtat de rațiune nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv datele din primul episod. În capitolul al doilea, locvacitatea lui crește. Amintirea lui Hildegard, credința În „arta pură”, conferă discursului note patetice, nu lipsite de grandilocvență: „Domnișoarelor, exclamă patetic, eram tânăr, eram frumos și aveam un suflet de artist! O fată abandonată Îmi rupea inima. Am stat cu ea de vorbă, am Încercat să o consolez. Așa a Început tragedia vieții mele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv datele din primul episod. În capitolul al doilea, locvacitatea lui crește. Amintirea lui Hildegard, credința În „arta pură”, conferă discursului note patetice, nu lipsite de grandilocvență: „Domnișoarelor, exclamă patetic, eram tânăr, eram frumos și aveam un suflet de artist! O fată abandonată Îmi rupea inima. Am stat cu ea de vorbă, am Încercat să o consolez. Așa a Început tragedia vieții mele...” sau „- Ascultați, că nu v258 am spus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ateneu (Enescu, Mozart, Dvorak - strălucitor și fără fițe). O surpriză plăcută Filarmonica din Oslo, două zile cu Stravinski, Bartók, Ravel și un Enescu - Suita 3-a, traspusă absolut remarcabil, și cu pianistul Boris Berezovski „en vedette“, făcând un Grieg „rusesc“, patetic și spectaculos. Moment de mare emoție pentru închiderea primei săptămâni, Arta Fugii într-o excelentă și tensionată variantă orchestrală sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Bach cu Mandeal, o seară-noapte de neuitat. reSourcing. Platformă critică Artiștii recuperează istoria culturală recentă R.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în casă... Eram îndrăgostită de toate astea și vara aceea a rămas pentru mine „vara trecută“. Lumea pentru prima oară. Accesul la ea a venit prin scris. Ceea ce deja e dubios. Mult mai târziu mi-am dat seama, oricât de patetic ar suna, că la mine totul trece prin scris, așa cum fericirea unora trece prin stomac. Dacă nu era scrisul, poate n-ar fi existat „vara trecută“. Literatura ta dă impresia de intimism și, ciudat, în același timp de impersonal. Scrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
fim serioși! Aș fi putut să trăiesc bine-mersi fără nici o carte. Și nu numai eu. În fond, literatura este o invenție, nu un dat. În afară de lucrurile elementare, apă, hrană, aer, somn, un minim confort, cred, o s-o spun, oricât de patetic ar suna, că o problemă e dacă trăim fără dragoste. » Trei filme (cum vrei tu, de bine sau de rău): de bine: Mulholland Drive (David Lynch), Lost in Translation (Sofia Coppola), In the Mood for Love (Wong Kar-Wai). » Trei femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Copiii nu discută, n-au ei preocupări dintr-astea. Joacă fotbal, se distrează, își trăiesc copilăria. Vorba reclamei, totul e bine, că doar nu suntem animale. Iar eu nu pot decât să concluzionez așa: am scris un articol puțin cam patetic și suficient de paranoic. Dar sper că voi fi scuzat de cititori. Pur și simplu, se întâmplă uneori ca privirea ta, aia obișnuită să nu dea prea multă importanță oamenilor pe care-i vezi pe stradă, să fie pervertită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
fie pervertită de câte o istorie. Și, brusc, să poposească o vreme pe o figură sau alta, să încerce să citească altceva dincolo de zâmbete, de amabilitate și de bunătatea definitorie a altui chip. Iar când se întâmplă asta, devii automat patetic și paranoic. Și, firește, îngrijorat. Dar în cazul de față nu e necesară nici o îngrijorare. Și asta pentru că oricum NATO, pentru că oricum UE... Românii e deștepți Zis sau făcut Radu Pavel Gheo Mă roade de ceva vreme o întrebare: dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
greci care nu agreau pantomima, romanii au înlocuit treptat teatrul vorbit cu acest gen de spectacol oferit de limbajul corpului. Potrivit mărturiilor celor doi mimi străluciți, Bathyllus din Alexandria, specializat în partituri comice, și Pylade din Cilicia, vestit pentru interpretarea patetică a rolurilor de tragedie, lumea nu venea la teatru pentru a afla subiectul, întrucât îl știa dinainte, ci doar pentru a aprecia performanța actorilor, care traduceau în limbaj gestual fiecare scenă, tiradă și replică a piesei pretext 6. Apariția baletului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile la fel de simplist ca, spre exemplu, analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se țes permanent împotriva românilor. Faci apel la istorie și deduci că nefericirea noastră seculară (chiar milenară!) se datorește în primul rând străinilor. (Noi suntem doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de munte și, totuși, au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile la fel de simplist ca, spre exemplu, analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la dame”! (Camil Petrescu și-a creat eroul după „modelul” Eminescu, după cum au speculat criticii). Mă tem că interlocutoarea de la care am împrumutat titlul acestui eseu nu este impresionată de elanul meu introductiv, drept care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se țes permanent împotriva românilor. Faci apel la istorie și deduci că nefericirea noastră seculară (chiar milenară!) se datorește în primul rând străinilor. (Noi suntem doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de munte și, totuși, au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]