4,801 matches
-
Maria, regina României) au fost încoronați ca regi ai României Mari. Alecsandri Vasile (1821-1890) - poet, dramaturg, om politic, fondator al Academiei Române, a intrat în istoria literaturii române pentru creațiile sale, care au încurajat patriotismul în secolul XIX. A scris poezii patriotice și pasteluri, piesele de teatru cu personajul Chirița. A participat la organizarea revoluției de la 1848 și la unirea Principatelor. Ca ministru al Afacerilor Externe, va contribui mult la recunoașterea Unirii. Alexandru cel Bun (1400-1432) - domnitor al Moldovei din familia Mușatinilor
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
-și dezvăluie enigma după aproape un sfert de secol. Surprins de evenimentele lui august '44, colonelul Werther von R. n-a reușit să le scoată peste graniță. Arhivele consemnează că automobilul în care se afla a fost atacat de forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce cauți mă ? am încercat eu să înăspresc tonul Păi, ce să caut? În drum spre “vila” personală, am trecut pe la Teatru și văzând, din întâmplare, că lumea, schiță un gest spre noi, merge la distracție, am socotit că este patriotic ca cineva să mai și muncească, și făcu iarăși gestul, dar, de data aceasta, spre cele două genți. Dar să ști și că am fost modest, niște haine și ceva de-ale gurii... doar că m-am lăcomit la ... și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pregătite, chiar înainte ca evenimentele să se întâmple cu adevărat, căci ministrul Informațiilor, domnul Simba, verificase în amănunt toate detaliile, în virtutea prudenței salutare pe care Azania liberă o învățase de la prietenii Bordurieni. Libertatea presei din Azania era una lucidă și patriotică, de vreme ce nimic nu putea afecta unitatea națiunii în jurul mareșalului ei. „Tintin admiră realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de ocupație. Noi ne putem lăuda cu strămoși iluștri, nu cu vagabonzi ai istoriei, cu migratori purtați de vânturi.” E o îndreptățită mândrie națională în fața celor aduși de vânturile istoriei din pustiul asiatic îndepărtat. în La Porțile Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății, scoate în evidență rolul românilor de santinelă a Europei, oprind viitura de neamuri scuipate de marele cazan al Asiei și „ne-ați lăsat pradă comunismului, să cădem pradă lăcomiei rusești și ucrainene
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
După ora 18 am văzut un film cu bombardamentele Aliaților asupra Germaniei. După 66 de ani cei ce s-au confruntat atunci în aer se întâlnesc pe sol și-și strâng mâna cu respect. Fiecare și-a făcut atunci datoria patriotică, cu prețul vieții, în calitate de beligeranți declarați. Sâmbătă, 4 decembrie. Președintele Barack Obama face o vizită surpriză în Afghanistan, unde de ani sunt implicate 49 de țări... și războiul încă nu dă semne că va fi câștigat de forțele aliate. E
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-a scris domnișoara Cristina Rusu, una dintre cele două tinere care mi-au luat interviul privind calitatea mea de veteran de război - acțiune întreprinsă în cadrul unui concurs general pe țară, în vederea conservării memoriei celor care ne-am făcut datoria patriotică în vremuri de mare cumpănă pentru țară. Am dat curs rugăminții de a-i scrie, concretizat în rândurile ce-i adresam la 10 septembrie 2010. Iași, 23 August 2010 Preabunul meu domn, Aș vrea să vă scriu mai multe, căci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
linie a încrâncenării politice din România, președintele Băsescu a fost huiduit. Ce-ar zice și ce-ar gândi făuritorii Unirii de acum 162 de ani dacă ar vedea vrajba dintre partidele politice de la noi? Cei de atunci au atins sublimul patriotic, în opoziție cu politicienii de astăzi, care cred doar în bani și-și urmăresc scopurile meschine, cât mai departe de patriotismul unioniștilor. Marți, 25 ianuarie 2011. La ora prânzului, poșta mi-a adus un nou dar de suflet de la dl.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grele de a învăța atunci când regimul uza de principiul luptei de clasă în școală și în toate domeniile de activitate. Ajunge învățător ostracizat ca și mine în perioada 1947-1950, când eu lucram la Priponești ca învățător și-mi făceam datoria patriotică și de recunoștință față de satul din care avusesem rarul noroc să mă ridic. Făceam serbări școlare cu programe bogate, cu unele coruri la care eu nu prea mă simțeam în formă și atunci, cunoscându-i pornirile și talentul spre muzică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Post; o transcrire realizată de Canadian Broadcasting a interviului acordat de Guttman într-un stabiliment de pe Malul de Vest, catalogându-i pe palestinieni drept „intruși“ și „națiune fictivă“. Ambele făceau referiri frustrant de sumare la ceea ce Post numea „pasiunea lui patriotică pentru dezgroparea trecutului Israelului“. Urma Minerva, Revista Internațională de Artă Antică și Arheologie. Nu găsea referiri directe la Guttman, așa că activă căutarea pe text, dar și așa abia erau de găsit. Doar numele, scris mic, cu italice, lângă cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuie să aibă granițe cât mai largi. Guttman îl declarase trădător al cauzei lor doar pentru faptul că ocupa o poziție în cabinetul lui Yariv, așa cum făcuseră și ceilalți membri ai mișcării extremist-colonialiste. Ben-Ari era convins că realiza o muncă patriotică esențială, acționând ca un obstacol ce l-ar împiedica pe Yariv „să renunțe la ceea ce li se cuvenea din naștere evreilor pentru un blid de tocăniță“, cum îi plăcea lui să spună. Îl va împiedica pe Yariv să cedeze teritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care erau expuse sute de modele de tatuaje și de bijuterii pentru piercing. Modelele de tatuaje erau reunite sub câteva titluri: „Trandafiri & Spini“, „Inimi Însângerate“, „Inimi Înjunghiate“, „Drumul Șamanului“, „Creaturi Păroase Înspăimântătoare“, „Dragoni Fără Păr dar la Fel de Înspăimântători“, „Motive Patriotice“, „Nume și Cifre“, „Simurg și Familia Păsărilor“ și, În cele din urmă, „Simboluri Sufiste“. Armanoush nu-și amintea să fi văzut vreodată atât de puțini oameni aflați În aceeași Încăpere care să facă atât de mult zgomot. În afară de mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În piuă cu embargoul asupra Cubei de o sută de ani Încoace, dar țara mea i-au oferit-o pur și simplu pe tavă lui Stalin. Nu am avut parte de nimic distractiv la TV până la șaisprezece ani. Doar coruri patriotice. Iar noi nu l-am avut pe Che Guevara, l-am avut pe Ceaușescu. — Che-Ușchescu? N-ai cum să-l pui Într-o postură asemănătoare, era un păcălici. — Serios? — Carlos, comunismul din Europa de Est nu a avut nimic distractiv. — Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o altă tactică: amestecă Îndemânatic lucruri adevărate și false, iar cele adevărate În aparență Îi sunt nefavorabile, așa Încât nimeni nu se Îndoiește de ceea ce era fals. Face să circule la Paris un apel misterios către francezi ca să susțină o Ligă Patriotică Rusă cu sediul la Harkov. În apel se atacă pe sine ca pe unul care vrea să facă liga să cadă și spune că el, Racikovski, să-și mute gândul. Se autoacuză că se folosește de persoane discreditate, ca Nilus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și noutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care „marca” pamfletară a lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi indică o radicalizare a limbajului specifică epocilor de criză. Vitriolarea literaturii „patriotice”, „cu haiduci”, a romancierilor populari tip N.D. Popescu se asociază cu apărarea libertății nealiniate, pe un ton polemic ce va fi intens cultivat și de avangardiștii noștri interbelici: „Bucureștii și-au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne aflăm în fața unui început: țara se face de-abia acum („România se construiește azi” - v. „Manifest activist...“, n.n.; Nota bene, avem de-a face cu singura menționare „patriotică” a României într-un manifest avangardist autohton!). Acțiunile noastre sînt muncă de întemeietori și noi înșine, în această privință, cu toate că avem în urmă-ne un secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e, deci, un exil și o osîndă. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu apreciază — provocator — comparația bogziană ca fiind valabilă într-o „istorie a formelor literare”. Putem vedea însă în această pioasă „blasfemie” și un argument „patriotic” al canonizării: „cu puțină îndrăzneală, pentru un cercetător avizat, într-o istorie a formelor poetice românești, valoarea lui Urmuz poate fi comparabilă cu aceea a lui Eminescu. Prin Urmuz se poate observa cum, pentru prima dată în Europa, criza profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum ar spune contemporanul său Bacovia, «Sînt mai mulți morți în oraș, iubito/ Tocmai de aceea am venit să-ți spun»” (corect „Sînt cîțiva morți în oraș, iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun”), și încearcă o „recuperare patriotică” în consonanță cu protocronismul oficial: „S-a pierdut enorm din ceea ce va fi fost Urmuz om viu, s-a pierdut uriaș din tainicul său spirit patriotic, cînd se scuza într-o scrisoare de familie că nu a putut lua parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]