5,851 matches
-
Temperatura, 41,1˚ C Celelalte fluctuează. „Mă,“-spune el-„să nu mori la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-și formeze bunul gust, iar imbecilii sînt bucuroși. Ăsta-i publicul. Nu Întîmplător toate prezentările filmelor de top Încep cu bugetul și Încasările În locul comentariilor critice aplicate, În loc de orice, iar cînd vezi că punctajele maxime (5 steluțe) sînt obținute de pelicule contra naturii precum Indiana Jones, Războiul stelelor, Imperiul contraatacă, Jurasic Park sau altele, nenumărate, Începi să te-ntrebi cine le pune, criticii, revista TV, publicul, și cauți o scobitoare. Pe la sfîrșitul anilor ’40, același omniprezent Einstein, care-a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
film respectînd În mare măsură o asemenea proză, de parc-ar fi fost scrisă de Soljenițîn, pare clinic, curios, umed. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns Nela și doctorul ei frenetic, vin peste noi scene decupate din alte pelicule, de regulă rusești, filmate noaptea la rîul prin care-o trece ceferistul pe eroină și pe malul căruia se usucă și rîd femeile de la țară, din vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dorește de afund, nu mi-a plăcut decît Începutul, filmat la firul ierbii și al gunoaielor printre care aparatul intră-n bloc pe-o muzică superbă, În cea mai bună tradiție a cinematografiei din est, În special poloneze. În rest, pelicula-i oarbă, are scame, nu vede nimic. Cum spuneam, spre deosebire de Pintilie, Daneliuc a făcut un cu totul alt fel de film, În sfîrșit, chestie de gust. Îmi aduc aminte de conferința de presă de după A unsprezecea poruncă, unde regizorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adică artist, Într-un fel. PÎnă la un punct cunosc și eu drama artistului damnat, și-acum apare punctul, contrastul dintre o muzică sublimă și o condiție umană mizeră, ce te Împiedică permanent să te bucuri de viață, irupe din peliculă. Amanții muzicii sînt Piotr și von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu șaisprezecimile, și Înnebunește numai și numai pentru că Ceaikovski nu se culcă cu ea. Excelent echilibrată tragedia unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scaune frecvente cu caracter fecaloid; În evoluție, spectatorii ar fi putut observa cum scaunele Își pierd culoarea, luînd aspectul de zeamă de orez, cu mici flocoane albe În suspensie. Volumul scaunelor este enorm (litri) și-ar fi inundat kilometri de peliculă pentru a fi Încadrat În totalitate. Desigur, zece minute cu astfel de imagini ar fi schimbat filmul, adăugîndu-i un strop de umor și anulîndu-i toate calitățile. Revenit În patria holerică, primul film pe care l-am văzut a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lor). Eu n-am prins-o pe Virginia cînd a apărut În ’66, fiindcă aveam zece ani pe-atunci și tot n-aș fi Înțeles de ce who’s afraid of the big, bad wolf, că nu văzusem lupi. Cu excepția acestei pelicule, luna trecută le știam pe toate-n care jucase Liz Taylor și mărturisesc (ca Romulus Vulpescu) că nu mi s-a părut niciodată o actriță ieșită din comun, ba chiar am trăit destul de bine cu sentimentul că-i mediocră. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cal deștept, Graham Greene indianul, nu scriitorul și Floyd Red Crow Westerman, care nu știu cine e, uneori pare-a fi șeful tribului. Toate-s bune și frumoase, mai puțin femeia indiană și cele cîteva lungimi, puține totuși, avînd În vedere durata peliculei: peste trei ore. Și ca personaj Costner se descurcă onorabil, În ciuda figurii sale a cărei monotonie expresivă amintește de masca de fier a lui Harrison Ford actor nul dar fost tîmplar de excepție, se spune că Într-o zi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ducă la grajd, și iese lent din cadru conducînd animalul ca la o probă de dresaj, trap Întins. Parc-ar fi balet. În stil duios, Anastasia trecea. Ce să mai spui despre-un film unde pînă și calul e teatral. Pelicula (probabil și calul) aparține marelui Sergio Leone. Celălalt mare Sergio, Nicolaescu, se bucură și el de o zguduitoare celebritate: În urmă cu vreo trei săptămîni a declarat În televizor că are fix două miliarde de spectatori. Cam șase sîntem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu pușca, așa că sînt scurtcircuitați Împreună cu toate celelalte personaje incapabile de armă (femei, cîini, copii). Scurtcircuitul rămîne, filmul trece și, revendicîndu-se tot de la Kurosawa, deși fără voie, ar mai fi Legenda celor opt samurai, care trebuie semnalată posterității ca o peliculă deosebit de instructivă. E un film chiar japonez, chiar cu samurai, opt de data asta, ca să te dea gata din start pe tine, biet spectator chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Motivul acesta cu iepurele martirizat În filme americane a devenit extrem de răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă gîndesc că-i gustos În sos de vin. Iepuri vom mai Întîlni așadar pe pelicule, În paginile astea, În pădure, În oală, pe autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a văduvei, să-i spunem casa unde se moare, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîntem În luna martie, luna gîndirii, a femeii), că dacă tot trebuie să fie vorba de destine de femei tragice mai bine-ți amintești de Începutul anilor nouăzeci cînd mergeai la cinema cu speranță și plecai cu libidoul zdrobit, după pelicule de mare tonaj precum Tentația sau Nu vreau porno (un titlu ipocrit). Ca să exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o astfel de producție, Vanessa, a studiourilor Lisa-Film din Mnchen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajunge un fervent predicator adorat de mulțime și totul se termină prost din pricina prostituatei Lulu, lăsată cu buza umflată vorba vine În tinerețea predicatorului. Acum, este posibil să nu-ți placă Lancaster, Îndeosebi atunci cînd e obligat să fie pe peliculă așa cum probabil era-n realitate, adică fals de strepezește dinții, inclusiv pe-ai iepurelui, pe care și-i mai și arată, din plin, oriunde, din toate unghiurile, În fiecare secvență unde i s-a indicat să fie teatral și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scară planetară, mai ales cinematograful american din nord și televiziunea sudului cu Antonele ce parcă nu-s aievea și-un umor xerografiat care-ți dilată glanda mirării, În zilele noastre deraiate cînd nu te mai așteptai să se acorde pe peliculă ca și-n realitate nici cea mai mică importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de modul de utilizare a mecanismelor aferente, stărilor, nuanțelor, norilor, problemelor legate de sfera cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muribund a lehamite: „Mă doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă deși, uneori mă doare și pe mine acolo, În special după ce mă izbesc cu capul de-o șină de cale ferată. Nu se poate trece nici peste faptul că retragerea lui din circulație de către Direcția Difuzării Filmelor i-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poporului, recunoscută prin tărie, fie o penetrează degeaba. POVESTE FĂRĂ SFÎRȘIT Cum scria și Michael Ende În cartea sa, filmele ultimelor trei luni au fost cele nord-americane turnate din avion, În alb/negru, din păcate se Întrerup mereu - se termină pelicula, ni se explică - și ratezi happy-end-ul cînd ea se-aruncă În brațele lui și sar amîndoi În aer din tractor. Mult mai bine realizate - mai moderne - decît celebrele filme de război rusești, aceste capodopere mute cu buget fluviu ne arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînta nici cel mai simplu lucru, un cazacioc, În bucătărie, după ce i-am dat atîta de mîncare, bețiv nenorocit, și mușcă nervos din castravecior. Antologică scena cu Sașa În baie, i se terminaseră proviziile, nu mai găsea nici o sticlă, strop, peliculă de alcool și atunci bea apă de colonie, se dezbracă, intră În cadă și Începe să cînte, gol, cu fața la perete, o muzică năucitoare. Întorcînd spatele nu numai spectatorilor, ci lumii Întregi, ajungînd În cîteva secunde și rămînÎnd În urletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris și la Începutul acestui text, cele făcute din cabina piloților, chiar cu dezavantajul derutant că uneori se termină brusc. După cum a răspuns cu limbă de Nato un aviator la acuzațiile că omorîți albanezi, ce dracu’, fiți mai atenți cu pelicula. Și vine-un general complet american care-ncepe să arate cu rigla pe pînză exploziile pricinuite de proiectilele ocrotirii acelorași albanezi care-au și murit pe loc ocrotiți, În timp ce dormeau În remorci, În șură, că-s săraci, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cade mototol pe scară. Îmi aduc aminte de o cronică difuzată la radio unde se lăuda tot, regia, jocul lui Peter Weller (!), performanțele tehnice, coloana sonoră și, mai ales, umorul fin. Sigur, trebuie să recunoaștem că-i vorba de o peliculă ce-a extaziat milioane de oameni, din păcate. Și la fel de sigur este că la realizarea ei au contribuit milioane de dolari și ingineri, cu programul declarat de a face un film care să desființeze violența prin violență, un program homeopatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greutate al doamnelor. În afară de-o singură scenă - unde explică de ce preferă să lucreze În atelier, la lumina reflectoarelor, și nu În natură -, nimic din interioarele unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX nu se zărește pe pelicula cu subtitlul Creator and Destroyer. Se-arată de ce destroyer, nu se-arată de ce creator. Că nu se văd nici pînzele, măcar să rămîi dracului cu ceva după două ore și jumătate de femei triste. În schimb, Picasso apare la fereastră c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
majuscula cel puțin stranie a reptilei și nu amintesc decît faptul, verificat, că femininul de la crocodil nu e crocodilă, ci broască. În acest sens am urmărit la SOTI o emisiune de sexologie. Asta pentru că mă interesează fenomenele naturii. Era o peliculă germană, cu exemplificări animate prin desene aproape sugestive. Am aflat astfel că „bărbatul are pieptul plat, iar femeia, două proeminențe”. Apoi, constatarea: „Actul sexual este ceva plăcut”. Păcat de ora tîrzie. Cine vrea Însă un limbaj interzis copiilor poate răsfoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
roșie. Fișete răsturnate În spatele lui. Dosarele Împrăștiate pe o bucată mai curată de covor. Jack Își mușcă mîinile, ca nu cumva să urle. Nici o urmă de sînge. Probabil criminalul ieșise pe ușa din spate. Hudgens, gol pușcă, acoperit cu o peliculă roșie, bătînd Înspre negru. Membrele desprinse de trup, cu sînge Închegat la locul tăieturilor, formînd vîrtejuri ca În cărțile porno cu sînge din cerneală. Jack se ușchi urgent de acolo. Dădu ocol casei și ajunse pe alee. Ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
M-am dus drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte antipatic în ultimele săptămâni, am îngăimat. Am venit să-mi cer scuze. Păru nedumerită, desigur, dar a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plonjam spre pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total nemișcată și perfect calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La colegiu, lucrăm acum aproape numai pe video. Ai trei ore de film pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa să facă pe peliculă trei ore de film? — Am înțeles. — Voi ăștia, literații, nu prea vă pricepeți la chestii practice, nu? Trăiți în turnul vostru de fildeș. Am trecut peste remarca lui. — Are și stop-cadru aparatul tău? — Bineînțeles. Cam tremură, dar merge. Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]