2,745 matches
-
pierdut. Codruț 20 mai 2006 Îți atașez (nu electronic) un fel de fluturaș semielectoral, pe care l-am găsit la intrarea în Casa Albă. Nici măcar nu e o carte poștală, aș fi folosit-o fără menajamente, căci are un mesaj penibil pe verso. Mesajul de mulțumire al primului-ministru pentru eforturile tale (adresantului anonim, poporului până la urmă), dar mai ales acea minoritate cu drept de vot care se mai și duce la vot...) de a adera hardughia asta rablagită la UE. „Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
personaje) etc. Dacă îți mai aduci aminte, chiar și blândul Mihai I a fost obligat, acum doi-trei ani, să înmâneze trofeul „Omul anului“, premiu preluat de nu mai știu care revistă mondenă, tocmai nepoțelului mătușii Tamara (unul dintre cele mai penibile momente prin care a trecut Casa Regală după 1989 - probabil prețul plătit de Mihai I pentru a i se retroceda proprietățile). Entuziaști și grăbiți, românii s-au apucat să voteze personalități. O „burtieră“ arăta ce se vota. Nu înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Mi s-a făcut scârbă și jenă față de întreaga situație. Mă uitam cu Gabi, colegul din Buzău, și nu ne venea să credem. El mi-a spus că a văzut-o chiar pe una din „lectorițele“ care tocmai ne citise penibil și cu greutate de pe niște foi, cum a umplut o farfurie de plastic de 500 de lei (din aia care nu susține nici o căpșună) și a deversat-o într-o sacoșă. Pentru acasă. Însă nici cele două organizatoare nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să ajungă înapoi la angajații firmei de catering, cele două s-au grăbit să strângă grijuliu rămășițele în sacoșe având drept explicație: Ministerul nu a prevăzut și o masă de seară. Evident că au uitat complet de masa de seară. Penibil. Dar comprehensibil. Bugetarul valah e sărac oriunde s-ar afla, iar sărăcia-i afectează demnitatea, cu toate că încep să cred că s-ar comporta identic și dacă ar avea 2000 de euro pe lună... căci foamea-i ancestrală și în mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
doar trei minute pe această emisiune, timp suficient pentru a vedea cum a fost luat la întrebări „cel mai bun prieten al mirelui“. Care era un pic abțiguit, băuse vârtos, era transpirat, îi lucea fața (bine, nici nu era fardat...). Penibil. Emisiuni de vară. Televiziunile astea se insinuează din ce în ce mai pervers în viața noastră reală, cu surogatul lor penibil. Începem să credem că nu există viață sau oameni adevărați dacă ea / ei nu apar la TV. Unele televiziuni comerciale valahe (aproape toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cel mai bun prieten al mirelui“. Care era un pic abțiguit, băuse vârtos, era transpirat, îi lucea fața (bine, nici nu era fardat...). Penibil. Emisiuni de vară. Televiziunile astea se insinuează din ce în ce mai pervers în viața noastră reală, cu surogatul lor penibil. Începem să credem că nu există viață sau oameni adevărați dacă ea / ei nu apar la TV. Unele televiziuni comerciale valahe (aproape toate, ce să ne mai ascundem după deget) joacă rolul curvelor (eram gata să-mi cer scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
scrisori în care sunt amenințat. Prima s-a dovedit a fi produsul unei erori umane. Soția a plătit rata însă „experta“ de la ghișeu a încurcat conturile și în loc să verse banii în contul aferent ratelor a băgat banii pe card... Situația penibilă a fost rezolvată absolut uimitor: am plătit iarăși rata și am retras banii de pe card, totul pe timpul și nervii noștri de oțel roșu. A doua oară mi-au trimis scrisoarea pentru că am întârziat două zile, chiar dacă le-am comunicat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fizic... Avea și omul niște prejudecăți...). Nu pot uita cât de rapid mi-au deschis cont cei de la UBS din Elveția, ce servicii rapide ofereau etc. Experiența de două secole își spune cuvântul. Băncile noastre, în marea lor majoritate, sunt penibil de prost organizate, la fel ca toată țara. Codruț 23 iulie 2006 Dragă Codruț, Cartoline bancare bis: întâmplarea a făcut să citesc această „cartolină“ tocmai atunci când stăteam la coadă la Raiffeisen Bank. O oră și 20 de minute am așteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prietenul uneia dintre cele două. Sângele apă nu se face, chiar după 2000 de ani. La sfârșit l-am lăsat pe francez să plătească, nu m-am repezit cu banii să-mi plătesc consumația, pentru a face unul dintre spectacolele penibile create de români, când fac un serviciu unor străini. M-am asigurat că i s-a calculat corect consumația și că francezul, prea generos, nu a lăsat decât un sfert din bacșisul mult prea mare pe care ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
permise: apă minerală, apă plată, ceai de plante (ceai verde), cafea (fără zahăr). Lichide interzise (vai!): cele alcoolice. Dieta aceasta durează trei săptămâni și e făcută pentru cei care sunt, așa, mai carnivori (mai există una pentru fanii lactatelor). În afară de penibila pâine de secară, pe care am reușit s-o înlocuiesc cu un graham mai prietenos, și cu excepția micului vertij încercat, într-un restaurant, la vederea unor cupe de înghețată cu care altădată m-aș fi războit până la victoria finală, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
caracteristică), neregulat aliniați sau cu anomalii, arcadă palatină neregulată, îngustă, ascuțită în „V”. Puls lent, mic, dur și uscat. Apetit slab și capricios, digestie lentă. Urină abundentă, tulbure, cu sediment. Transpirație rară. Caractere dinamice Gesturi scurte, tremurătoare și de aspect penibil. Mersul pare studiat și dificil, în general cu spatele încovoiat și cu capul în pământ. Voce aspră, joasă, guturală, puțin întinsă, cu accent stins. Conversație tristă, lentă, gravă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter pătrunzător și chibzuit, predispus la teamă, tristețe, mânie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
adevărata etică a intelectualului, strict în spațiul culturii înalte, sau cu ajutorul unor contraste venind din viața privată (când Liiceanu îi relatează, contrariat, câteva episoade în care niște celebri "scriitori români la Paris" se pretează la niște gesturi mai mult decât penibile, Ivănescu le găsește scuze voit naive). Răspunsul e mereu altul decât cel scontat, concluziile așteptate sunt răsturnate, adevărurile - întoarse pe dos, iar ironia conflictului dintre existența individuală și Istorie, întotdeauna crudă și indiferentă precum tot ceea ce pare firesc, natural, evident
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comun care denumește categoria sau specia în care se încadrează referentul (poezie, roman, piesă, film etc.): (65) a. Dacă "Craii de Curtea Veche" sunt o minune ratată, e chiar din pricină că intensității picturale a acestei opere îi corespunde o motivare epică penibil de stângace. (http://www.romanialibera.ro) b. "Craii de Curtea Veche" mi-a plăcut foarte mult în liceu. ("romanul") (66) a. "Pădurea spânzuraților" este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconștientului (T. Vianu, Arta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria! Erau, oricum, două trimiteri În „neantul” din care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman, ori nimic! - am trecut peste cele două „judecăți” și... le-am uitat! Dar, fire „strângătoare” de șvab, nu le-am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nevăzut și destul de trainic pe care Îmi așezam suita de refleții și de bizare (sau nuă proiecte sau amintiri și am reintrat În pielea mea de băiat viguros, puțin cam nesărat - așa mă vedeau cu siguranță congenerii mei metropolitani! - și penibil de practic. Dar... e oare un semn al simțului practic acela de a voi să continui, de a nu te folosi de prima ocazie, inspirată mai ales de literatură decât de săraca, zdrențuita realitate din preajmă, ca să... faci puțin zgomot
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iau forma celor mai fanteziste și „incomode” nenorociri! Când vrea sau a vrut, de exemplu, să facă bani sau politică... Sau când a Încercat, biet neghiob, să-și Înjghebe, cum se zice așa de frumos, o familie! Sau, și mai penibil, când Încearcă, ca atâția alți bufoni simpatici din jur, să joace rolul cuiva care posedă farmec, de humor să nu mai vorbim! Aceste „invariabile” sau „idei fixe” - sau obsesii - au fost și sunt de fapt adevăratele mele daruri, dacă am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a personalității, dar nu cumva și mai ales În momentele de acut pericol, de criză reală a persoanei, de scufundare a tuturor criteriilor care făcuseră până atunci o posibilă supraviețuire, nu cumva... În acele teribile secunde sau ceasuri când avem penibila senzație că plutim cu capul În jos - ca unii piloți de avioane supersonice -, nu cumva atunci, sub acel Eu, atât de cunoscut, de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit cu felurite nume, printre care: panică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acestei necesare transformări de mentalitate l-au făcut, se’nțelege, generațiile mai tinere, În zonele culturii și mass-mediei, iar el, acest proces va prinde o durată de decenii și va provoca unele concluzii și consecințe care vor fi, nu rareori, penibil suportate de Întreaga comunitate. Numai că, după modesta și singulara mea opinie, liniile directoare, vectorul acestei „ispășiri”, al acestei reabilitări, remodelări necesare a mentalității a prins, Încă din anii ’60, elemente, ingrediente, profund nepotrivite. Nu discut aici reacția multora, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la crima nazistă. Un Goethe, tratat În totalitate drept o „slugă a prinților”, Rainer Maria Rilke, poet al „intimismului mic burghez”, sau T. Mann, tratat drept „reprezentant al spiritului marii burghezii opulente și reacționare”, iată doar câteva exemple din „alunecările” penibile ale criticii și istoriografiei germane de după război, În mediile universitare mai ales, Îmbibate de un marxism militant, nu rareori de esență sovietică. (Să nu uităm că, la sfârșitul anilor ’50 când au Început mișcările de protest În universități, culminând cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin protestul meu explicit În ziarele franceze și germane contra Începutului dictaturii ceaușiste, cât prin absolut imprevizibila mea Întoarcere În țară, În bârlogul lupilor. Și astfel, trecutul meu, avatarurile adolescenței și postadolescenței mele ieșeau din statutul lor fortuit, aleatoriu, „necazuri penibile, care s-au mai Întâmplat și altora, absurde, bineînțeles, datorate Însă istoriei, la fel de absurdă, de aleatorie, de „Înnebunită!”, ci erau, deveneau astfel, prin actul meu voluntar și lucid, pe care nu l-am dezis nici cu o iotă În cele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Sigur, nu toate aceste „simetrii” au avut ponderea celei pe care o discut; dar, pornind de la ea, lucid În sfârșit că nu În „diversitate”, nu În „schimbare”, cum se crede și cum cred mulți, va sta „rezolvarea” unor situații existențiale penibile și inextricabile, ci În repetare, Într-o Încăpățânată, stupidă, maniacală repetare a „aceluiași” stă de fapt eliberarea, ieșirea din acel cerc existențial obscur, ce este mai degrabă un labirint, o rătăcire perversă ce are doar În aparență forma diversității. Sigur
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
devină efectivă! Și... pentru că noile libertăți clamate de toată lumea, noua Constituție și chiar și votul, universal și secret, care consfințea pluripartismul nu aduceau ceea ce aștepta toată lumea - adică bunăstarea, ridicarea nivelului de trai al majorității, scăderea ratei enorme de inflație, slăbiciunea penibilă a monedei naționale etc. -, s-a tras pur și simplu concluzia că... nu a avut loc revoluția! Nu, acel eveniment la care am participat cu toții... nu a avut loc, am visat, a fost un fel de fantasmă colectivă, deoarece... vechii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale unei dizidențe mai mult sau mai puțin reale, mai mult sau mai puțin evidente sau riscate, că am să-mi pretind statutul de unul dintre primii dizidenți reali?!... Da, s-au temut, deoarece de atunci s-a pornit acea penibilă calomnie În jurul numelui meu, citându-se, când venea vorba de unele „merite”, fosta mea calitate de membru supleant c.c.! Da, e adevărat, am fost vreo doi ani membru supleant c.c., dar, de pe această poziție, am făcut un act
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărat, vreodată?! - și fervoarea, pasiunea pe care o punea filozoful În Întrebările, supozițiile, chiar disperările, de moment, când se „rușina” de imaginea detestabilă pe care o avea România „lașă” În ochii presei occidentale, suportând un dictator de-o atât de penibilă factură, mă convingeau Încă o dată de legătura strânsă, ombilicală - fie și ascunsă sau calomniată! - ce-l lega pe „teribilistul” gânditor al anilor ’30 de fatalitatea nașterii și formației sale. Dar... apropo de această acuză de „lașitate”, care circula pe buzele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu numai de prezent, dar și de viitor: va trebui, chiar și eliberați de flagelul comunist, va trebui să „dăm socoteală”, să ne asumăm această aparentă sau reală „lașitate” - lașitate care azi, surprinzător sau nu, s-a „transformat” Într-o penibilă și de neînțeles „imagine neagră a României”. O imagine care, Încă o dată, vine din neîncrederea În forțele proprii, din „dezunire”, noi (intelectualii!Ă, care ne-am grăbit după ’89 să ne calomniem revoluția și asta numai pentru că În România, ca
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]