4,527 matches
-
mișcarea planetelor Astronomia, ca și muzica, este o știință a mișcării, însă a mișcărilor vizibile (Rep. VII - 530cd), se bazează pe un sistem armonic de mișcări fondat pe natura ideală a lucrurilor. Astronomia studiază regularitatea, periodicitatea mișcărilor astrale, este prototipul perfecțiunii, ordinii și armoniei universale. Cu excepția opoziției fundamentale dintre mișcare și repaos (stare, moveri Comm. II, 6, 2), Macrobius, urmându-l pe Platon, adesea prin interpretările lui Plotin, distinge două mișcări esențiale: mișcarea care se mișcă pe sine18 (per se moventur
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ex motu fieri necesse est, et ratio quae divinis inest fit sono causa modulaminis.) Macrobius exclude orice tip de hazard, de iraționaltate, nimic din ea nu este accidental, sau lipsit de muzicalitate, este sub guvernarea rațiunii și a legilor divine; perfecțiunea acestei muzici stă în raporturile numerice ale cvartei, cvintei, tonului și octavei. Armonia sferelor nu era înțeleasă ca o armonie propriu-zisă, ci ca un tipar complex de intervale muzicale care, încadrate înlăuntrul aceleași scări muzicale, dacă răsunau în același timp
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
câte una facultățile primite în timpul descinderii: concentrarea asupra Sensibilului și pasiunile se diminuează prin practicarea primelor, sunt suprimate, eliminate prin virtuțile din al doilea rang, date uitării datorită celui de-al treilea, iar ultimele aduc sufletului puritate absolută, gradul de perfecțiune cel mai înalt cu putință (Comm. I, 8, 10). În stările spirituale de treaptă superioară, individualitatea dispare odată cu atenția față de lucrurile exterioare; omul ajuns la Lumea Inteligibilă nu mai are conștiință de sine; funcțiile normale ale spiritului sensibilitate, memorie sunt
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 19, 11; geometrie și aritmetică). Finalitatea filozofică a acestor două științe este, pe de o parte de a demonstra mișcarea rațională și armonioasă determinată de Sufletul Universal (muzica sferelor), pe de alta de a argumenta o dată în plus pentru perfecțiunea, ordinea, armonia lumii astrale a căror cauză și principiu este Sufletul Universal. 2.1.3. Explicarea Universului, diviziunea lui (Lume Sensibilă-Inteligibilă), relațiile dintre elementele lui constitutive, demonstrarea unității și armoniei inerente lui reprezintă scopul fundamental al lui Macrobius, aplicarea absolută
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Îi va arăta că și el este o persoană previzibilă și că poate avea încredere în slujirea sa din confesional. Va încerca să îi stingă ideea pe care o are despre perfecționism, să îl ajute să nu mai fie „sclavul perfecțiunii”, dar fără a alimenta sentimente de vină. În acest sens nu va acorda o atenție exagerată asupra detaliilor. Totodată, confesorul va încerca să îi arate că și el prețuiește simțul ordinii, al rigorii. Îi va respecta nevoia de a prevedea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pastorală. 2.1.1 Formarea umană Formarea umană este esențială pentru preot deoarece fără aceasta, „întreaga formare sacerdotală ar fi privată de fundamentul său necesar”. Ea trebuie să îl ajute „să caute să întruchipeze în sine, în limita posibilităților, acea perfecțiune umană care strălucește în Fiul lui Dumnezeu făcut om”, pentru ca personalitatea pe care și-o formează „să devină punte și nicidecum obstacol pentru ceilalți în întâlnirea cu Isus Cristos”. În anii de seminar, Biserica îl pregătește pe viitorul preot ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Rămân aceleași întrebări esențiale // Aici sunt munți sau geosinclinale / Întregul se-oglindește în fragmente... În Spațiu Minkowski, de pildă, pentru că aici se produce combinarea dintre cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului și dimensiunea timpului, poetul ipostaziază o potențială apropiere de perfecțiune, din hiperbole și cifre, prin imagini care vin și pleacă-n vid, acolo unde zilnic moare Euclid / Zdrobit de-absurdul altor ecuații // În drumul de la minus către plus... Barbian, așadar, la nivelul expresiei îndeosebi - La țărm ascuns, sub văluri de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă ducă sub streșini de cer / În străluminatul crepuscul. Străbătând spațiul biblic ori numai având reminiscențe biblice - biblica dumbravă, de pildă -, căutătorul trăiește, de fapt, întoarcerea pe mare spre sine, microcosmosul zidit de Cel Bun / Adevărat / Și Frumos, făcând elogiul perfecțiunii învederată în orice înfățișare a Creației, vizibilă cu ochiul liber, arătându-se pe lamela / microscopului / viermuind, zărită cu luneta ori cea existând spre intra și ultraimperii, garantată de grilele aparatului roentgen la / ecograf sau la RMN. Un senzorial atașat de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
găsirii drumului spre Taina Tainelor, care și-ar fi pierdut acest har, dacă „personajul”, întruchipând, de fapt, o femeie, Marea Mumă, Mama Mare, ar fi purtat ochelari, protejându-și ochii, spre a nu-i mai rămâne goale orbitele, a căror perfecțiune favorizează o deschidere spre nesfârșitul spiritului uman. Un artist ca Niu Herișanu, al cărui talent se îndreaptă spre mai multe arte, nu putea să nu-și armonizeze și aici limbajele, așa că grafica și coperta sunt semnate tot de el (coperta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
totul, dragostea crede totul, dragostea speră totul, dragostea suportă totul și niciodată nu se epuizează; doar limbile vor înceta și cunoașterea va dispare. Pentru că avem adevărul în parte și avem dreptate în parte și greșim în parte. Dar când deplinătatea perfecțiunii va veni, tot ceea ce este parțial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, înțelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilărești. Acum vedem
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Acum, recitindu-l pe Ilariu Dobridor rețin și o sinteză lucidă, nepărtinitoare a creștinismului: 1. Religia este o consecință a temerii; 2, Esența creștinismului ar fi: ridicarea omului din starea lui existențială, materială, ontică pe linia perfecțiunii divine. Depășind efemerul vieții pământene, se mântuiește topindu-se în dumnezeire. Or, zic eu, a te smulge din materie, prin intermediul ideilor prăsite pe suport material, și a atinge metafizicul, este o utopie. Aa, că utopiile au însuflețit oamenii de când există
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
de lovitură dată orgoliului meu? Practic, dilema se punea în termenii următori: să accept că justiția e legată la ochi și că pe judecător nu-l interesează ce dreptate împarte, el nu este decât scutierul legiuitorului, cu atât mai aproape de perfecțiune cu cât este mai aproape de precizia unui robot perfect; ori să recunosc că n-aș putea împărți decât o singură dreptate, cea pentru care am optat de la început și că, deci, aș intra în conflict cu orice schimbare de optică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam remușcări adevărate și speranțe adevărate pentru că toate deveniseră poezie, toate uitaseră să vorbească normal și cântau. Poezia este mult, dar ea nu e în stare să înlăture răul. Îl poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se vede că perfecțiunea nu poate exista. Ceva trebuie să strice armonia... Să ne închipuim, prin urmare, că nici n-am fost dincolo de pădure și poate nu ne vom mai duce niciodată... Poate chiar nici n-am fost. Dacă am visat, într-adevăr? Sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câteva clipe mai devreme. Nici o coloană nu e exact paralelă cu celelalte, nici una nu e, matematic, perpendiculară. Fiecare e ușor înclinată înlăuntru. "Dezarmoniile" se observă de aproape foarte clar și încerci o vagă perplexitate. Așadar, nici măcar Parthenonul, simbolul însuși al perfecțiunii, nu este perfect? însăși teorema de marmură a clasicismului e plină de greșeli? Te depărtezi și, deodată, constați că templul e din nou perfect! Coloanele se văd acum drepte, milimetric drepte, și egale, milimetric egale. Descoperi, astfel, că iluzia are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
are un rol esențial în geometria Parthenonului. Arhitecții au luat în calcul iluzia optică și s-au servit ireproșabil de ea. Încât coloanele apar drepte deși, în realitate, nu sunt așa, apar egale, paralele, deși, în fapt, nu sunt astfel. Perfecțiunea se naște din imperfecțiune, cu ajutorul ei și datorită ei! Tot ce e fals drept, fals orizontal, devine, la distanță, desăvârșit drept, desăvârșit orizontal. Măsurată cu centimetrul, perfecțiunea templului se distruge, dar ea se recompune prin jocul volumelor și al perspectivei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
realitate, nu sunt așa, apar egale, paralele, deși, în fapt, nu sunt astfel. Perfecțiunea se naște din imperfecțiune, cu ajutorul ei și datorită ei! Tot ce e fals drept, fals orizontal, devine, la distanță, desăvârșit drept, desăvârșit orizontal. Măsurată cu centimetrul, perfecțiunea templului se distruge, dar ea se recompune prin jocul volumelor și al perspectivei. E o perfecțiune bazată pe erori voite și calculate care se corectează pe retina noastră. Și cum s-o considerăm? O minciună? Pentru ochiul nostru ea e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din imperfecțiune, cu ajutorul ei și datorită ei! Tot ce e fals drept, fals orizontal, devine, la distanță, desăvârșit drept, desăvârșit orizontal. Măsurată cu centimetrul, perfecțiunea templului se distruge, dar ea se recompune prin jocul volumelor și al perspectivei. E o perfecțiune bazată pe erori voite și calculate care se corectează pe retina noastră. Și cum s-o considerăm? O minciună? Pentru ochiul nostru ea e adevărată. Deci, un adevăr? Dacă ne apropiem, iluzia se risipește. E exact ce se întîmplă și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reflecțiunea nu e decât scheletul, care-n opere de arte nici nu se vede; deși palidele figuri ale unor tragediani își arată mai mult oasele și dinții decât formele frumoase. La unii predomină una, la alții alta; unirea amîndorora e perfecțiunea, purtătorul ei - geniul. Dimitrescu nu e un geniu, deși e poet. Poate că mi-o veți ține de rău că v-am făcut observațiunea aceasta, dar am cumpănit respectul ce vi-l datorez cu iubirea ce-o am pentru descurajatul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un teren de golf; desigur și pe Susan a cunoscut-o fără doar și poate tot pe un teren de golf, acolo a văzut-o probabil pentru prima dată În timp ce lovea cu crosa În mica minge albă care dispărea În perfecțiunea aceea verde și el Înainta și vîntul Îi răvășea părul dîndu-i un aer elegant, ondulîndu-i ușor tîmplele argintii și Înviorîndu-i pielea Întotdeauna bronzată; și pe urmă, de ce nu?, au băut Împreună gin and tonics, aduse pînă la piscina clubului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că gîtul ei se potrivea perfect cu linia curbă fermă și delicioasă a inimii lui, primi un pahar, trecîndu-și cealaltă mînă pe spatele lui Juan Lucas, plecîndu-și capul, aproape ascunzîndu-se sub șuvița blondă care căzuse Întrerupînd cu un farmec nespus perfecțiunea vestimentară a lui Juan Lucas, de culoare Închisă, aleasă anume pentru o asemenea ocazie, Închise gura Într-un zîmbet. Nimeni nu băgă de seamă gestul ei, care fusese foarte scurt. Și ea, simțind că nu mai e cuprinsă pe după gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de est! Ea își înghiți râsul în sughițuri. — Îmi pare rău. Sincer... Am remarcat câteva... lucruri noi. Mai ales lângă autostradă. —Ești incredibilă. Locul ăsta trece printr-o adevărată renaștere. Peste tot se fac progrese. —E la un pas de perfecțiune, Bob-o. Numele îi scăpă fără să vrea. Cel pe care jurase să nu-l mai rostească niciodată. El părea gata să lanseze un atac frontal în toată puterea cuvântului, ca pe vremuri. În loc de asta, însă, se pocni peste țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se-oprește la hotar de-i interzis revine iar, chiar dacă fulgeră și tună. Și pân’ la urmă trece frontiera în lumea ei străină de căpestre, delirul este singura ei zestre și forma geometrică e sferă. Rotundul ce domnește pretutindeni perfecțiunea, chipul armoniei, muzica ritmului din trupul poeziei, taina iubirii-n ziua de Armindeni Atunci când și avera și puterea nu au nici piață și nici preț, iubirea e pe-un bividiu isteț ce controlează toată atmosfera. În cerul ei dacă mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
este și prost plătit, Fred își amintește că îl rugase pe Ladima să renunțe la demisie, dar acesta îl refuzase categoric: Privind la , Fred Vasilescu este uluit de imaginea pe care o are îndrăgostitul, cum vede el în femeia iubită perfecțiunea fizică și integritatea morală. Plecat de la gazetă, Ladima o duce din ce în ce mai greu, încearcă să publice în gazete poezii și foiletoane, nu mai putea ieși nicăieri, iar când își dă seama că Emilia are relații cu un grec, Micropolu, îi scrie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]