2,323 matches
-
diferitelor tipuri de legături și de cicluri se găsesc în tabelul din anexa 4. Determinarea tensiunii superficiale se realizează prin metoda capilarei care se bazează pe fenomenul de ascensiune respectiv depresiune capilară care constă în următoarele: introducând un tub capilar perpendicular pe o suprafață plană, mare, de lichid, se observă două situații posibile (figura 13). a) dacă lichidul udă sticla, atunci tensiunea superficială a peliculei de lichid care aderă la peretele tubului, ridică lichidul în tub până la o înălțime h, apărând
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dacă este cazul). * Sursa de lumină este formată dintr-o oglindă (S) care reflectă spre prisma de iluminare lumina naturală sau lumina provenind de la o sursă. * Ocularul (O), în care se observă un câmp vizual străbătut de două fire reticulare perpendiculare. * Compensatorul (C), este format dintr-o pereche de prisme Amici, care servesc drept compensator cromatic (din cauza dispersiei suferite de lumina albă la trecerea prin prisme, limita de separație dintre zona luminoasă și cea întunecată nu este netă, ci divers colorată
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
valoarea medie a trei determinări. Tensiunea superficială se calculează folosind relația (184): 0 0x x n n γ γ= ⋅ (184) Datele experimentale obținute se introduc în tabelul 30: Din punctul de minim al curbei obținute (ducând un segment de dreaptă perpendicular pe abscisă) se află concentrația critică micelară a laurilsulfatului de sodiu (concentrație la care au apărut primele micele de asociație). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI CRITICE MICELARE (CCM) A CLORURII DE CETIL PIRIDINIU (CCP) Considerații teoretice Clorura de cetil piridiniu este un surfactant
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
superficială (γx) se calculează cu relația (211): Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 37: * Prin reprezentarea grafică a izotermei tensiunii superficiale adică a dependenței γ = f(c) se obține o curbă similară cu cea din figura 43. * Se duc perpendiculare din valorile c1, c2,... până la punctul de intesecție cu izoterma; în punctele de intersecție se duc tangente la curbă și se calculează valorile activității superficiale: * Coeficientul de adsorbție (Γ) se calculează după relația Gibbs (209), în care se introduc perechile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în București”. Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor. Trei, asemenea „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, personajele centrale (Radu Zăvoianu, Ramițki și Eduard Valdara) sunt duse cu sania dintr-o cârciumă situată pe una din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
experimentului dacă privirea în viziune redusă are efect sau nu asupra constanței mărimii. Constanța formei O figură cu o suprafață plană, de exemplu un cerc se proiectează pe retină în mod adecvat, ca cerc, numai când suprafața figurii respective este perpendiculară pe linia de privire; dacă cercul îl privim oblic forma lui pe retină devine o elipsă. Cu toate acestea noi continuăm să vedem în anumite limite figura ca cerc, ceea ce arată că forma văzută a obiectului nu se schimbă odată cu
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
destinderea, care înseamnă pace. Un exemplu edificator pentru acest gen de relații este „Gânditorul“ lui Rodin, sculptură statuară în care membrele personajului sunt strânse în unghiuri ascuțite, asemenea unui arc încordat. Etapa următoare de relații este dată de o verticală perpendiculară pe o orizontală care naște starea de echilibru, de stabilitate, de liniște. Pentru a ilustra această relație, să ne gândim la sculptura statuară din Egiptul antic: portretele de faraoni, scribul etc., dar și la sculptura statuară a lui Gheorghe Anghel
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mod corespunzător mai puțin afectată de atracția podelei. În mod cert, atunci când pânza se află în contact direct cu peretele, acesta acționează la rândul său ca un centru dinamic. El atrage pânza dinspre spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața picturală, el nu impune nici o predispoziție direcțională. Cu toate acestea, fiind o suprafață puternic bidimensională, peretele influențează spațiul pictural în sensul aplatizării lui. El întărește planul frontal. În natura moartă a lui Matisse intitulată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror suprafețe sunt perpendiculare pe forța gravitațională și, ca urmare, tind să se repartizeze centrat. Trebuie menționate aici două excepții de la această regulă. Pe măsură ce privitorul își ridică capul spre plafonul plat sau boltit, el devine conștient de structura spațială a încăperii. Privind în sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și îngeri. Totuși, într-un sens mai restrâns, din câmpul vizual receptat de ochi, tavanul sugerează o mișcare subiectivă sus-jos. La urma urmei, nici nu interesează care este orientarea noastră spațială în vreme ce privim o pictură atât timp cât direcția privirii noastre percepe perpendicular respectiva pictură. Profitând de această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să exploreze mediul înconjurător, în căutarea oricărui lucru vertical ce ar putea fi prieten sau dușman. Ca ochii să privească în jos, capul sau corpul trebuie să se aplece și chiar și atunci spațiul de sub picioare nu poate fi văzut perpendicular. El va fi văzut sub un anumit unghi și deci deformat și acel unghi se schimbă mereu, pe măsură ce persoana, ocupată, se mișcă de-a lungul pardoselii. Ochii privitorului sunt prea aproape pentru a cuprinde și analiza în ansamblu orice model
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pieziș Există un alt aspect al relației spațiale dintre privitor și lucrul privit care se cuvine să fie menționat explicit, deoarece influența-i considerabilă este rareori pusă în discuție. Am afirmat că vederea este slujită optim atunci când linia privirii întâlnește perpendicular obiectul. Sculptura tinde să releve tot ce are ea mai bun, iar pictura își etalează detaliile pe suprafața plană, situându-se atât de aproape de nivelul ochiului, încât devine corespunzătoare scopului propus. Ce putem spune însă despre structura compozițională a scenei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Pentru a sugera adâncimea unui peisaj, de exemplu, pictura trebuie să depășească caracterul plat al pânzei. Dacă totuși efectul de adâncime al picturilor poate fi convingător, faptul se datorează în parte dinamismului privirii observatorului. Deoarece vectorul privirii întâlnește planul picturii perpendicular, el se străduiește să continue în aceeași direcție pentru a străbate astfel dimensiunea adâncimii. Privirea conferă compoziției picturale o axă suplimentară, care întărește orice vector orientat înspre adâncime, oferit chiar de compoziție, de exemplu, de perspectiva centrală. Ceea ce înseamnă că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
direcție. Forma dreptunghiulară a ramelor este suscitată și suportată de coordonatele gravitaționale ale spațiului terestru. Într-o locuință ce-ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei melodii datorează dinamica lor abaterii de la nota
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
axei centrale și forma bisericii se dobândește atunci când planul este eliptic, ca, de exemplu, la San Carlo alle Quattro Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se află perpendicular pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al Quirinale a lui Bernini (figura 135b), ea se contrapune axei de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în spațiul tridimensional. De asemenea, și o redare a acestei proiecții în desen sau pictură. PUNCT DE OPRIRE - Locul în care se află ochii privitorului în spațiul fizic. Locul de oprire ideal pentru contemplarea unui tablou se află în planul perpendicular care traversează centrul geometric al tabloului. Punctul de staționare corect din punct de vedere optic pentru o perspectivă cu un singur punct de fugă este localizat în partea opusă a punctului de fugă, la o anumită distanță față de obiect. PUNCTE
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
obiect textual, într-o succesiune de atribute, suspendînd cursul acțiunilor: Dacă descrierea conferă consistență povestirii prin diverse detalii, aceasta din urmă va suporta, în schimb, destul de multe consecințe, prin faptul că este întreruptă [...] suspendînd timpul și creînd o dimensiune nouă, perpendiculară; descrierea oprește cursul acțiunii. J. Ricardou, 1978, p. 75 Această mișcare de încetinire a ficțiunii (istorie povestită) printr-o suplimentare textuală (inserția unor veritabile secvențe descriptive și nu a unor simple micro-propoziții) are ca efect o diminuare a vitezei 13
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
semiluni se află inserate ligamentele timpanomaleolare ce se orientează unul în direcția celuilalt, fixîndu-se pe apofiza externă a ciocănelului. Astfel, timpanul este despărțit în două, membrana timpanică propriu-zisă, bombată spre interior, și membrana flaccidă a lui Shrapnell, bombată spre exterior. Perpendicular pe axa celor două ligamente, mînerul ciocănelului ia forma unei raze a timpanului ducînd pînă în centrul acestuia, sau ombilic. Privind din exterior, ligamentele timpano-maleolare, coarda timpanului, ciocănelul și nicovala dau imaginii endoscopice a timpanului un aspect caracteristic. Înainte de a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
58zile14h · Distanța medie a orbitei 57909400 km(0,3871u.a.) · Perioada orbitală 88 zile · Excentricitatea orbitei 0,206 · Înclinarea orbitei este de 7 o · Nu are sateliți. Datorită acestui lucru planeta cunoaște fenomenul anotimpurilor în ciuda faptului că axa polilor este perpendiculară sau aproape perpendiculară pe planul orbitei de revoluție, dar același anotimp domnește simultan în emisfera nordică și în cea sudică. Pe planetă domnește un veșnic ger. Rotația planetei este de 59,7 de zile, timp ce săvârșește trei rotații în jurul
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
a orbitei 57909400 km(0,3871u.a.) · Perioada orbitală 88 zile · Excentricitatea orbitei 0,206 · Înclinarea orbitei este de 7 o · Nu are sateliți. Datorită acestui lucru planeta cunoaște fenomenul anotimpurilor în ciuda faptului că axa polilor este perpendiculară sau aproape perpendiculară pe planul orbitei de revoluție, dar același anotimp domnește simultan în emisfera nordică și în cea sudică. Pe planetă domnește un veșnic ger. Rotația planetei este de 59,7 de zile, timp ce săvârșește trei rotații în jurul axei sale. Ca
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
CENTURILE VAN ALLEN Zonele periterestre unde sunt acumulate o mare parte din particulele vântului solar (protoni și electroni). Particulele electrizate se deplasează în câmpul magnetic sub ațiunea forței Lorentz, urmând traiectorii spiralate spre polii magnetici. Dacă particulele pătrund cu viteza perpendiculară pe inducția câmpului magnetic terestru ele vor descrie traiectorii circulare un timp indefinit, formând capcana (centura) magnetică. Există o împărțire convențională a centurilor de radiații, în centura internă, formată din protoni de mare energie (10200 MeV), între 1000 și 6000
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
este aproximată la 20km pe secundă la un milion de ani lumină depărtare. CONSTANTĂ SOLARĂ Cantitatea de energie pe care o primește de la Soare în unitatea de timp, unitate de suprafață plană aflată la distanța medie Soare Pământ și așezată perpendicular pe direcția razelor solare e = 1 , 367 kW×m -2 . CONSTELAȚIE Inițial grupare arbitrară de stele relativ apropriate unele de altele pe sfera cerească, cu nume provenit din mitologie. Constelațiile Carul Mare (Ursa Mare) și Carul Mic (Ursa Mică) sunt
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
mare cu centrul în centrul sferei cerești, de fapt proiecția orbitei Pâmântului pe sfera cerească. Planul eclipticii este înclinat față de planul ecuatorului Pământului cu un unghi de 23 o 27'. ECUATOR CERESC Cercul de pe sfera cerească al cărui plan este perpendicular pe axa lumii. El împarte sfera cerească într-o jumătate nordică și una sudică. EFECT DOPPLER Modificarea lungimii de undă și a frecvenței unei radiații electromagnetice, din cauza mișcării relative sursă observator. Creșterea lungimii de undă corespunde deplasării liniilor spectrale spre
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
diverse stele, planetele privite prin telescop ocultează unii din sateliții lor. OPACITATE Raportul dintre fluxul energetic (sau luminos) incident F pe un corp și cel transmis F t de către acesta. ORIZONT Cerc de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului PARADOXUL GEMENILOR Consecință a teoriei relativitații restrânse, conform căreia timpul se scurge mai încet într-un sistem de referință mobil decât în unul fix, durata proceselor din sistemul mobil, urmărit din cel fix, apărând dilatată. Paradoxul gemenilor
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
cu limite între 20 și 81 ani (tabel 20), fără a exista o diferență semnificativă între vârstele celor două sexe (p=0,601, DF=17) . Am realizat măsurători la nivelul joncțiunii safeno-femurale, diametrul maxim fiind denumit Diametrul 1, iar diametrul perpendicular pe diametrul maxim fiind denumit Diametrul 2. S-a calculat aria joncțiunii safeno-femurale cu determinarea unui anumit diametru mediu (Diametrul M), care reprezintă diametrul joncțiunii safeno-femurale dacă secțiunea acesteia ar fi un cerc (tabel 21). Analiza statistică a sublotului 1
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]