4,013 matches
-
cu înfiorătoarele lor mumii, începură lecții din ce în ce mai grele: cu hărți și rezumate, cu reguli de învățat pe dinafară, cu traduceri încurcate și verbe de conjugat, cu examinări severe... Iar pe la începutul lui decembrie, odată cu primii fulgi de zăpadă, începură să pice și tezele, una după alta! Au fost cele mai grele și mai pline de emoții teze din cariera mea școlărească, desigur și pentru că au fost primele lucrări scrise date la liceu. La mai toate materiile am obținut note bunicele: 7
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dați-mi voie să vă povestesc cum a fost... ― Ce să-mi povestești? Ce, mie de povești îmi arde acum? Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
celălalt! Bine, ți-o fac, numai să te-mpaci cu ea și să mă lași în pace! Nici n-apucai să-ncep să mă gândesc bine la cuvintele meșteșugite pe care să le-mbin întru împăcăciunea celor doi îndrăgostiți, că pică altul. ― Ești ocupat, mă? ― Da, tocmai voiam să... ― Două vorbe, și-am terminat... Vreau să te rog ceva; știu că n-ai să mă refuzi, că tu ești băiat cumsecade și... ― Stai o clipă! Dă-mi voie să-nsemnez ceva, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zice că nu mai are timp să ne vedem, și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
obosită. Fac altul mâine. - Foarte bine. Mâine va ieși un cozonac cum nu s-a mai văzut În Țara de Jos. Și, dacă mă gândesc bine, nici chiar În Țara de Sus. Dar căpitanului tot un vin bun i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai să te Îngrijești tu... Tăcură din nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro, intrând În curte cu calul ținut de dârlogi, am picat chiar la ora mesei, dar venim cu știri proaspete. Și ne trimise măria sa Încoace! - Bongiorno signor capetano! se auzi și vocea lui Gianluca. Oaspeții intrară În bucătărie, salutară și, la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le turnă vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adresa în minte mici discursuri, monologuri ale plictiselei, nu prea violente sau zgomotoase, pentru că, în adevăr, atmosfera încărcată a locului o impresiona ,,Ce noroc! își zicea în surdină. Să nu poți suferi vizitele la tară și să fii nevoit să pici î a oameni într-o zi de necazuri. . . Nici măcar să nu fie amicii tăi, pentru a lua parte directă la acele necazuri; . . ." O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" -- observă Mini - cu limba lată de bronz grav și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
portretul doamnei Calliope, bunica; când se întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al lucrurilor și le dete o altă întorsătură, întrebînd cu ce preț s-a vândut moșia. - Cinci milioane numai!. Eu îi dedeam mai mult!. Concluzia asta sarcastică arăta prăpastia deschisă între Elena și tatăl ei. Dacă cumva astfel de cuvinte picaseră între ei, era firesc să se fi certat de-a binelea. Elena încă nu contenea plîngerile: - Ce mizerie. . . să vîndă!. Să fim certați. . . ce mizerie! Era tradiționalismul ei sfâșiat în două: unitatea averei - unitatea familiei - despărțite. \ Un zgomot făcu pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la el de parcă a picat direct în mijlocul unei farse. — Când vin englezii la vânătoare, râde fotograful, e mai bine să nu lași unele lucruri la voia întâmplării. Unul din trib înaintează spre cușcă, vâră mâna printre bare și mângâie un nas mare, catifelat. Tigrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
său (dar și norocul este relativ), Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață./ Iubirea noastră-i va să zică/Precum e verdele-n urzică;/Precum un ceai de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă puțin. iubire, e vreme de ploaie; n-am chef nici să vii, nici să vin. Vrăjitor pe viață Eu sunt un vrăjitor pe viață; Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albe, de argint, O dragoste își caută magia, Dar clipele o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seminar Și un mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii în floare te sting, Ochii ți-s fluturi pe-o bancă înaintea lui Tu Pică frunza Peste șoldurile-ți late De o Eva Stînd pe spate O balanță de dreptate între zei Și voluptate Vuie vîntul, Șuierîndu-te din nai Doina vino Și mai stai Rămășag pe iei și dai Eu și tu Dulce bălai Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care...” La un moment dat ședințele au fost reorganizate de către un tovarăș Fridman, picat de la centru. Deși era redactor șef la publicația scriitorilor din oraș, Fridman, căruia, schimbîndu și între timp numele, îi ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme. Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit și temeri legate de persoana
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]