3,569 matches
-
cauciuc, s-a ajuns la operarea lentă, funcțională, minuțioasă, artistică prin izolarea inimii, plămânilor, grație tehnicilor de asigurare a circulației extracorporale, artificiale, sub hemostază, în condiții de anestezie și asepsie, serviciul de reanimare fiind în permanentă stare de alertă. Vechile piedici: durerea, hemoragia și infecția au fost îndepărtate din calea chirurgiei. De la ligatura practicată în secolul XVI de Gabriel Fallope (Fallopia), în Italia și de Ambrosie Paré, în Franța, s-a ajuns la tehnicile endoscopice cu laser, rolul anestezicelor fiind covârșitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de conservare perfectă. Autotransplantul de piele este practicat curent în cazuri de arsuri, accidente și în chirurgia estetică. Raportul de competență donator- primitor e unul de compatibilitate, de nerespingere. în materie de transplanturi viitorul e plin de promisiuni și surprize, piedicile mentalitare, treptat, fiind depășite. Imunologia va micșora riscurile. Între medicii care au susținut ideea transplanturilor de organe îl cităm pe Alexis Carrel (1873 - 1944), cultivatorul de țesuturi artificiale și care a pus la punct tehnica de suturare a vaselor (Premiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică de naratorul-reporter, departe de a fi o simplă "plimbare", dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
populația putea sprijini efortul de război, dar chiar și prin conținut: încă din 1940 Superman îi capturează pe Hitler și pe Stalin (încă nealiat cu oponenții Axei) și îi deferă justiției în Geneva, dar cum "realitatea este cea mai mare piedică în calea lui Superman", DC nu riscă să continue această reverie, iar greul cade pe arma secretă a SUA, "curajul soldatului ei obișnuit", după cum afirma Siegel. Les Daniels, op. cit., p. 65. 618 Cf. Comic Book Confidential. De fapt el a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta nu era deloc ușor. Oftă. Ce ușor era să ai un plan! Dar viața îți mai punea și piedici. Lucrurile nu se petrecuseră conform așteptărilor în ceea ce îi privea pe părinții ei. Și nici în privința Annei. Sau a lui Nieve. Sau a lui Aidan. Chiar și a lui Neil. Nici unul dintre ei nu primise de la viață ceea ce își închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
eu am evadat din neliniște ca dintr-o celulă în care mă închisesem de bună voie fiindcă renunțasem să mai lupt pe baricade ridicate de alții în revoluții mediatizate corespunzător când am avut stofă de erou mi s-au pus piedici am fost legat cu lanțuri de cuvinte am stat lipit cu spatele de zid fără să am vreo ultimă dorință totuși nu s-a tras economia de cartușe a avut ultimul cuvânt în fine spuneam că am evadat o zi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
familiară a lui Weizmann mi-au anunțat apariția lui. Ar trebui să ai grijă de tine, Weizmann. Și ce-aș face cu o viață lungă? Amenințarea tusei sale șuierătoare era permanent prezentă când vorbea. Îl pândea, așteptând să-i pună piedică precum unui halebardier care doarme. Uneori, reușea să se abțină; dar de astă dată fu cuprins de un tușit spasmodic, parcă neomenesc, semănând mai mult cu zgomotul rezultat În urma Încercării de a porni o mașină care are bateria pe ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca printr-o fereastră deschisă, să fie oare orgoliul acesta prostesc piedica de care mă lovesc mereu în tot ceea ce fac?! nu-mi iese nimic când pictez, pentru că nu am răbdarea umilinței?! Mă grăbesc să acopăr cât mai repede pânza de culori, convins că ceea ce va ieși din mâinile mele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și limbajul corporal se schimbase. În loc să se bage în sufletul ei, se îndepărta ușor, ca fata să fie nevoită să vină spre el. —Ce’aci? îl salută Ashling, aplicându-i un pumn în umăr. —Ashling! Încercă entuziasmat să-i pună piedică. După ce au terminat cu saluturile, s-a întors către puștoaica roșcată: —Suzie, ea este prietena mea Ashling. Suzie dădu suspicioasă din cap. —Ai luat de băut? o întrebă Ted pe Ashling. Nu. Nu mai stau. Sunt terminată. Ezitarea se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spre camerele Miloniei și Drusillei, fiica sa. Camerele noii sale familii, după cealaltă, care-i fusese smulsă, frunză după frunză, până la singurătatea totală și halucinantă de la Capri. O familie, insula lui de intimitate absolută, de iubire umană; aici nu existau piedici, alerte, invenții: era o grădină închisă, minunată. Curând, în vila cea nouă chiar avea să fie o grădină. Pardes, spuneau persanii, iar noi aveam să spunem „paradis“. Copila îl recunoștea, râdea și îi sărea în brațe. Era un alt fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repet unele experiențe pe care le găseam deja parcurse de ea În memoria mea ereditară; voiam să continui și să descopăr alte lucruri, asumându-mi din start două vieți. Sufeream extrem de mult de aceste infirmități pe care le transformam În piedici insurmontabile, dar În același timp simțeam viața Îmi ca pe un unicat și n-aș fi acceptat s-o schimb. (azi) „Ai pretenții prea mari să ți se Îndeplinească totul. Te porți ca un rege plin de mărinimie. Însă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubirea mea este capabilă de orice. Dar dacă tu vei fi refractar Încercărilor mele, te voi iubi mai departe tot așa, dar eu nu trebuie să renunț pentru tine la idealurile mele. Iubirea să-mi fie un stimulent, nu o piedică În a Învăța, iar dacă tu nu-mi Împărtășești sentimentele nu Înseamnă că tu ești forul meu suprem, conducător, care să mă abată de la linia pe care am pornit cu tot elanul. De ce să complic iubirea cu zadarnice Încercări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțin. Eu o să apar din nord-est, așa că fii atentă. - Aha, nord-est. Înseamnă... - Înseamnă că tu vei fi în stânga mea. - E clar. Continuă să numeri. - Unu. Își simți mâna încleștată pe armă. Doi. De data asta, degetul alunecă ușor și trase piedica pistolului Glock. - Trei, țipă Franciscovich așa tare încât fu sigură că partenera sa ar fi putut să o audă și fără stație. Împinse cu putere ușa de perete și intră în cameră, moment în care luminile se aprinseră. - Nu mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri și începu să râdă. Apoi dădu din cap admirativ: - La naiba. Mai aveam puțin și scăpam. Trase piedica armei și o aruncă unui polițist din apropiere. Un alt suspect, cel din mașină, responsabilul de rănirea polițistului de mai devreme, se apropie de Wilkins, iar acesta îi scoase cătușele. „Ostaticul”, interpretat de un polițist de origine hispanică ce acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
galbenă, deși mai vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi salvase viața Magicianului. Capitolul XX Văzând cum Mazda se îndreaptă în plină viteză spre ea, Sachs alergă spre trotuar cu gândul să încerce să tragă din lateral. Trase piedica Glockului și ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine de magazine și de ferestre de apartamente, plus mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
este în siguranță, dar Iisus va trage o săgeată prin soldat și îi va omorâ și pe nemernic. Foarte bună povestea. O să-i dea pe spate pe copii. Polițistul încă îl acoperea pe procuror. Ei, asta e, gândi Hobbs, trăgând piedica armei. Timpul a expirat. Ardeți în focurile Iadului, ucigași de drept-credincioși! Fixă ținta pe coapsa polițistului și începu să aplice ușor-ușor presiune pe trăgaci, gândindu-se că singurul său regret este că polițistul era alb, nu negru. Dar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Stevens, era cunoscut pentru filme mai serioase. Făcuse parte din trupele americane care eliberaseră Dachaul, deci era la curent, așa ziceau ziarele. Avea și o reputație de regizor care pune accentul pe realism. Cât despre verosimilitate, banii nu erau o piedică pentru George Stevens și pentru domnii de la 20th Century Fox. Am citit că atunci când cădeau bombele deasupra anexei secrete din film, domnul Stevens nu lovea camera ca să o facă să tremure, cum făceau majoritatea regizorilor. În schimb, el construise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trei cămăși de noapte, papucii Îmblăniți și fotografiile. Dar dacă nu te deranjează, vreau să păstrez fotografia cu noi doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar când se Întoarse la Ierusalim și Îi prezentă un bărbat șters și insipid, cu fălci prea pătrate și o frunte pe care crescuseră două sprâncene groase ca o pereche de mustăți stufoase, spunând: Faceți cunoștință, Efraim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
van comorile vieții. Ce-a vrut să-ți spună de data asta? N-ai Înțeles. Te-ai lăsat furat cu totul de plăcerea polemicii despre viitorul Teritoriilor Ocupate. Ca de obicei. Ca și cum dacă ai reuși să-l Învingi În dispută, piedica din fața păcii ar dispărea și ar Începe o eră nouă. Ca În copilărie: un puști acru, cu o minte ca briciul, care nu avea altă plăcere mai mare decât să vâneze greșelile de limbă sau de exprimare ale adulților. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
câteva plecăciuni modeste ca ale omului care face ceea ce poate, deși pricepui că iar m-am rătăcit pe un drum străin. Mă îndreptai să cobor scara cu patru trepte, când calfa de cizmar, beată de succesul obținut, îmi puse o piedică. Eram cât pe-aici să mă prăvălesc a doua oară. - Mă confuzi cu Christos, tinere, spusei foarte calm și cu brațul ce-mi murise chiar atunci, i-am trimis o dreaptă în maxilar. Efectul a fost formidabil. Ca trăsnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe trăgaci. De aceea, afirmația mea obișnuită cum că, pe parcursul acelei săptămâni în care războiul nu mi-a dat drumul din mână nici o clipă, nu am fixat niciodată vreo țintă prin crestătura înălțătorului și cătarea armei, nu am căutat niciodată piedica, nu am tras niciodată vreun foc de armă, nu are drept scop decât încercarea retroactivă de a atenua rușinea rămasă. În orice caz, e cert: noi nu am tras. Dar mai puțin sigur e când anume am schimbat vestonul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost dă revelație. M-am prins pă loc că candriu iera dă alt soi, din ăi dă călăresc pă cai mari. Ce să scornesc ca să mă bag În lumea lui dă grubări? Nu-ți pot amărunți acilea avatarurili și piedicile care nu le-am putut târcoli În campania care am dus-o cu pardon, da dârz; da În două ore juma io stam bot În bot cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
idee fixă. Mă vei combate, obiectând că În actualitate sunt rare temele care ne pasionează ca aceasta. Nu-i lucru de colo. Dacă aș ști, am suspinat. Pornograful cel mai lipsit de prejudecăți observă cum zilnic se ivește o nouă piedică pe terenul său de acțiune. Răspunsul m-a lăsat fără replică, dar cu gura căscată. — Bănuiam eu c-ai s-o apuci pe drumul acesta. Îți recunosc pe loc că a pune opreliști pornografului nu e, ca să spunem așa, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
portarului de-aici, fără Îndoială prieten cu celălalt, care m-a Înjurat și a trîntit ușa Într-o dimineață, cînd mă Întorceam cu covrigii. Din fericire am văzut la timp ușa Închizîndu-mi-se-n nas și peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țintă la o linie din podea. Papa păși peste ea. Bud Îl lovi cu uluca undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]