5,361 matches
-
prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe care îl puse în rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale tindeau să scadă, în ciuda fanaticilor care se ruinau încăpățînîndu-se să joace împotriva lui. La un singur semn al Ruletistului, tot sistemul pariurilor se prăbuși. Devenise de prost gust să mai organizezi rulete în care un biet vagabond își duce pistolul la tâmplă. Nu mai existau patroni și acționari, și singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în timp, ca un gladiator
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât după ce ar fi asistat la moartea lui, ajungând acasă cu iubiții lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minte că a șoptit cineva lângă mine. În liniștea terifiantă, micul hohot dințat al rotirii butoiașului se auzea clar. Tremurând, convulsionat la față, cu o spaimă în ochi cum poate doar la cei aflați în agonie poți vedea, el duse pistolul la tâmplă. Lumea se ridică din scaune. Îl priveam cu atâta încordare, încît simțeam cum mi se umflă venele tâmplelor. Vedeam cocoșul revolverului cum se ridică încet, parcă vibrând. Și brusc, ca și cum acea vibrație s-ar fi propagat în sală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea să străpungă, ca un scorpion, platoșa sorții și să transforme batjocura veșnică într-un etern triumf, în ce fel? Mi se pare acum simplu, primitiv și în același timp genial de simplu: Ruletistul miza împotriva lui. Când își ducea pistolul la tâmplă, el se dedubla. Voința i se întorcea împotrivă și-l condamna la moarte. De fiecare dată era convins cu toata ființa sa că va muri. De aici, cred, expresia de groază nemărginită care îi apărea pe față. Ghinionul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atac de cord. De altfel, în revolver, cu care nu se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost găsit în aceeași zi, ascuns la niște prieteni, si totul a devenit limpede. Intenția sa fusese doar de jaf. Pistolul era descărcat și-l folosise doar pentru intimidare. Dar bețivul pe care îl atacase fusese cuprins de o spaimă teribilă și se prăbușise greu la pământ, iar tânărul își pierduse capul, aruncase revolverul și fugise. Pentru că nu avea rude și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care noi, vreo șapte-opt băieți între cinci și doisprezece ani, o luam în fiecare dimineață în stăpânire și cercetare, înarmați cu pistoale cu apă, de doi lei, pe care le cumpăram, albastre și roze, de la ,,Scufița Roșie", magazinul de jucării care exista pe atunci la Obor, Oborul vechi, adevărat, și în care mirosea întotdeauna a petrosin. Gașca avea o ierarhie strictă, bazată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe la căsuța cu cap de mort. Am ajuns lângă moară. M-a văzut un morar. Au venit și alți morari. Am luat-o la fugă. Au aruncat în mine cu pietre. M-am ferit. Când au terminat pietrele, au scos pistoalele. Nu m-au nimerit. Au tras cu mitralierele. Trăgeau în sus, mă lăsam în jos. Trăgeau la picioare, săream în sus. Au adus tunuri. Dar eu fugeam mai departe. S-au luat cu tancurile după mine, dar eu fugeam. Au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau te duce la Canal... Și uite, au mai trecut zece ani de când am ieșit, mi-a spus domnul Romanescu, dar uneori seara, acasă, tot mi se mai pare că urcă scara. Știi și dumneata prea bine cum urcau, cu pistoalele... Vin acum tot felul de juni, se holbează la tine. Cum a fost ? te întreabă. Unii te iau mai pe ocolite... Eu vouă n-am să vă povestesc nimic, le răspund. Răspunsul meu acesta e totdeauna. Din foarte multe motive
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
furia inexplicabilă... Și ca să nu-l mai sîcÎi și să poată să-și termine treaba te trimite jos, la executanți, să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a votcă, te bagă În atelierul lor și fie jucați bambilici pe masa lor de lucru, fie fotbal cu o minge de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
meșteri care fie Îți pot face o antenă specială cu care poți vedea Campionatul Mondial de fotbal la televiziunea iugoslavă, la vară, fie Îți repară mașina, o Dacia ruginită. Se vorbește cu cuvinte urîte, deși tu Îți semnalezi prezența cu pistolul cu capse, un Colt cu țeava scurtă, pare autentic, pe care tatăl Monicăi ți l-a adus, ambalat Într-o pungă de hîrtie maro, din America, unde a ajuns trimis de combinatul chimic Într-o delegație... Spectacolul s-a ter
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii discrete care stau ascunse după lucruri fără Însemnătate. Pistolul amintit era o piesă foarte reușită, părea autentic, o jucărie care-ți lua ochii. Domnul Ciorogaru ți l-a adus din Statele Unite. L-a trimis acolo combinatul chimic, pentru că a fost un inginer foarte bun, un specialist de care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind peste tipul cu chitara - iar cînd În sfîrșit se Îmbată, Își scot pistoalele din teacă și trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
directorului, să se asigure că totul e În regulă, că nu există intruși. Ăla e un buzdugan de scenă? Uită-te și tu la ăștia! Băăă, să nu vă mai furișați așa pe-aci pe sus, că vă Împușcăm. Cu pistolul din Mobilă și durere. Cu care pistol, Întreabă unul din mașiniști, cu ăsta? Și trage un foc În aer. Maeștrii pot să recunoască, În străfulgerarea de lumină născută de capsa pistolului, piese din costume și butaforii de scenă, un coif
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În regulă, că nu există intruși. Ăla e un buzdugan de scenă? Uită-te și tu la ăștia! Băăă, să nu vă mai furișați așa pe-aci pe sus, că vă Împușcăm. Cu pistolul din Mobilă și durere. Cu care pistol, Întreabă unul din mașiniști, cu ăsta? Și trage un foc În aer. Maeștrii pot să recunoască, În străfulgerarea de lumină născută de capsa pistolului, piese din costume și butaforii de scenă, un coif roman din Titus Andronicus, paloșul lui Ștefan
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa pe-aci pe sus, că vă Împușcăm. Cu pistolul din Mobilă și durere. Cu care pistol, Întreabă unul din mașiniști, cu ăsta? Și trage un foc În aer. Maeștrii pot să recunoască, În străfulgerarea de lumină născută de capsa pistolului, piese din costume și butaforii de scenă, un coif roman din Titus Andronicus, paloșul lui Ștefan din Apus de soare, o armură. Se aud țipete de la etajul de jos și cei doi rîd sonor și strigă să audă toată lumea că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne spună că aparține unui tip cu gusturi nu tocmai populare. Așa că În loc de comedii cu Eddy Murphy sau de alte filme cu femei cu coame ondulate și machiaj cu contur pe la ochi (plîngînd sub duș În timp ce niște bărbați Îndîrjiți, cu pistoale și ochelari de soare negri-opaci, se străduiesc să le risipească tristețea și să reinstaureze dreptatea) am avut parte de un set de filme ciudate (În sala de mese, toată bateria Înșirată În fața televizorului), făcute de un italian țicnit numit Pasolini
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
exact ce se întâmplase. Cică domnul Prodan l-ar fi susținut cu aprindere pe Petru Groza și s-ar fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post a somat grupul... După formalitățile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ăl de Jos?! Cum, unde, domnule? La noi! Ai uitat că suntem în plină campanie electorală de alegeri? Mari descoperiri mari... AMERICA, AMERICA De-acum nimic nu mai conta. Pe testament semnătura și codul numeric personal erau puse, cei șase pistoli stăteau ca puii sub cloșcă în punga frumos ornamentată cu motivele întârzierii plății, ce mai, totul era cum nu se poate mai bine potrivit pentru o plecare pe lumea ailaltă, lume în care, cu puțin noroc s-ar fi putut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
arte marțiale și, vorba aia, cui pe cui se scoate. Scoți 50.000? Sigur că nu i-am dat...Și de ce să-i dau?! Mâine poimâine, dacă se dă deslegare, o să vină să-mi ceară cu împrumut bani pentru un pistol, apoi pentru un kalașnikov, pentru un tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean milos i-a întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o lecție de legionarism. Pe strada I.G.Duca (de astăzi) trecea un bărbat înalt, ca la 50 de ani. Deodată s-a oprit o mașină, au coborât din ea câțiva inși în costumele legiunii, l-au bătut pe cetățean cu pistoalele în cap până au izvorât pâraie de sânge și l-au urcat în mașină. Costică, să nu dea dracu să te înscrii la legio nari, că să știi că te împușc! Dar tu nu ești de-al lor? Da. Sunt
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să co boare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor, l-au rugat să-i lase să coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-a spus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]