5,484 matches
-
de pe bolta frunții trecutul e o liniște eternă în zborul nostru sărutăm și munții o soart-avem și-aceea este ternă lumina e pustie printre gene ne mângâie cu vocea ei de ceară privim cu ochii-nchiși ploaia cum cerne tot plânsul omenirii printr-o gheară deschidem poarta unui timp ferice rostim o rugăciune-n ceas de seară din stele rupem fire de aglice iubirea noastră-i strânsă-ntr-o comoară. - Carmen Popescu - Referință Bibliografică: Din chivotul iubirii - autor: Carmen Popescu / Anne
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea abia abținându-se să nu izbucnească în plâns. - De ce vorbești așa? Am rugat-o pe mama să se intereseze de un post și pentru tine când am hotărât să rămân acasă. Face cercetări unde poate găsi un post de inginer zootehnist. Să sperăm că se rezolvă. - Cred că
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
deasupra casei Și se strecoară ploaia-n vînt, Mie dor enorm de voi părinți De-al vostru drag și scump cuvînt... Rostivă-voi în veci iubirea Care prin dragoste s-a stins, În anii mei de tinerețe Am învățat ce înseamnă plîns. Sunteți acele păsări din înalt Care ne prevestesc a primăvară, A suflet cald,blajin, curat A tine Tată și tu Mamă. Și de ar fi să mă înalț La culmile de voi atinse, Mi-e frică să nu cad în
ANII MEI DE TINEREȚE de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360201_a_361530]
-
îi tremure incontrolabil,iar fata era palida.” Nu se poate așa ceva”Mai citi din nou și din nou,insă scrisul rămânea același și răsună în mintea ei că un vifor.Mototoli scrisoarea și se puse în pat izbucnind într-un plâns,trist care îi alungase veselia de mai devreme. -Uite,Karon!A venit și cadoul mătușii tale,l-a adus mai devreme o trasura.Ea o sa ma stea catev...Karon ,ce ai pățit?! Ce s-a întâmplat,de plângi așa.? spuse
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
Vremuri > TRISTEȚE ÎN FELUL MEU Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce îmi repetați că o să-mi fie foame? De ce îmi repetați că o să-mi fie frig? Politică vetustă, născută-n plâns și-n arme, De ce nimicnicia întruna să mi-o strig? De ce trimiți femeia să își omoare pruncul? De ce iei biberonul copilului nătâng? Tu pendulezi iluzii, îmi smulgi din brațe fructul, Mă-mpingi spre deziluzii și visul să îmi frâng? De ce
TRISTEŢE ÎN FELUL MEU de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360211_a_361540]
-
mane De fapt cum era și de așteptat Viitorul a început înaintea cuvântului Acesta o fi Doamne sensul cel adevărat al lumii De la cuvânt la tăcere O dar spirala condiției umane este Însuși Dumnezeu Tac E vremea să auziți inefabilul plâns al lucrurilor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA UNEI PREDICI PROFANE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EREZIA UNEI PREDICI PROFANE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359808_a_361137]
-
pădurile în case. Sănile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. Și brazii lepădându-se de topor Brusc și-aduc aminte de un gând Revin miei la rădăcina lor, Însă pădurea e departe,luminând... Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiați, În lumea lor n-au cum să mai fie, Au mai rămas pe munte câțiva frați, Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vie. Iisus s-a născut Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când sevele
BALADA BRADULUI DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359849_a_361178]
-
de ură și suntem foarte săraci La timona țării noastre n-avem cel mai bun cârmaci. Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis, Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis. Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi; Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi. Românii mei, nu mai stați! Hai să ne unim cu toții, Unindu-ne forțele, să dăm afară toți hoții! Să stârpim răufăcătorii - cei ce ne iau biruri
CARE ESTE ROLUL VIEŢII MELE? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359876_a_361205]
-
procedau la fel ca ele. Existau simpatii dar la rândul lor privite cu prudență, interesele dominând, iar pentru înfăptuirea lor, făceau orice sacrificiu. Sigur, în special la sindrofii, bărbații discutau mult politică, interesele financiare, cursul bursei, dar deloc de neglijat plânsul cu privire la noutățile modei care îi ușurau de mulți bani spre a liniști soțiile, mereu dornice a fi la moda zilei, că doar pentru ei o făceau spre a se mândri cu ele. Serveau bunătăți procurate cu mulți bani dar mândria
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
fost primit imediat, consultat și întrebat de simtome. Se pare că ați suferit un accident ischemic tranzitoriu, și îmi recomanda de urgență, preventiv internarea. El va chema imediat un taxi și mă va însoți la spital. Am pufnit într-un plâns inexplicabil pentru doctor. De ce mie și de ce tocmai acum? - Nici vorbă domnule doctor. Am o întâlnire așteptată de mai mult de un an. - Atunci, vă rog să semnați refuzul de internare, dar pe răspunderea dumneavoastră. Dacă e să se întâmple
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
suferise o pierdere de neînlocuit și anume soțul ei,pe care il iubea dincolo de moarte.Astfel prin acea copilă cu părul auriu și ochi de un verde zmarald se vedea pe ea că intro oglindă. Elisabeth,auzind cuvintele dorite ,înceta plânsul dramatic și îi mulțumi fetei spunându-i că așa e cel mai bine.Iesi din bucătărie că o actriță care părăsește scenă, în aplauzele publicului,afișând pe fața ei uscățiva un zâmbet de victorie.Numai că în loc de aplauze,îi erau
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
De pildă eu, Dio, sunt personajul cel mai dificil cu care am avut de-a face vreodată. Și pe care-l pricep cel mai puțin sau deloc. Lacrimile par niște lupe măritoare : plângând îmi zăresc mai bine sentimentele. Poate că plânsul nu-mi poate vindeca sufletul de singurătatea care mă încearcă precum un reumatism enervant însă îmi poate înmuia inima împietrită de necazuri (mereu și mereu altele !) și sărăcie. Tigrule, în ultimele luni de zile , soarele mi-a umplut viața numai
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
botezului esența din Scriptură Asta vă cer prin ultimu-mi cuvânt. Nu voi aici decât cerească navă Diecii-n strană să cioplească-ncet Poteca lui Iisus și multă slavă Și eu să-i fiu al lui definitiv atlet. 31 iulie 2002 PLÂNSUL CLOPOTELOR Nouă zile clopotele-au plâns Cu cântarea lor desferecată Dând de știre satelor că-i sus Ștefan dus de-o lacrimă curată În cățuie-a tainiță prin veac Curg oloaiele făr’ de-ncetare. Stelele-n clopotniță se fac Toate
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
lăsase croitorul ofensat în infailibilitatea lui, să se înțeleagă, Ana a fost nevoită să părăsească Cooperativa în foarte scurt timp de la întâlnirea cu presupusa rivală. Dezamăgirea i-a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
gâze și fluturi că mie Dor mi se face din nou de cocori Uscatele vânturi adie Când pier în adâncuri comori Că iar primăvara-ntârzie Cu soare și ploi pentru flori Străin într-o lume pustie Și-n noaptea cu plâns de viori Din pricini știute doar mie Mă simt vinovat uneori Că iar primăvara-ntârzie... Referință Bibliografică: Rondelul primăverii care întârzie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
RONDELUL PRIMĂVERII CARE ÎNTÂRZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359587_a_360916]
-
Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi mai târăsc un an din bătrânețe... Atâtea gânduri și nevoi s-au strâns. Înconjurat de clipe de tristețe Mereu mai ai o lacrimă de plâns. Și nu le plângi, că pâine n-ai pe masă Sau bolul de făină s-a golit. Sunt lacrimi pentru liniștea din casă Și pentru glasul porții împietrit. Mie dor de voi, să vă mai văd odată În jurul mesei puse
MI-E DOR DE VOI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359582_a_360911]
-
al iernii de prea frig Atunci când s-a născut, Și perfecțiunea lui Eminescu . Vorbește-mi mesteacănul meu ! Îți voi picta cuvinte de poet. Îți voi spăla cu nalbă și cicoare Toate rănile-ți mute și tăcute... Și ochii decojiți de plâns. De vrei, poate și trupul de te doare Cu anii de orfan cernite. Privește-mă mesteacănul meu ! Oricând, fără voia ta; Prin foșnetul cel verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
peste proba acestei curiozități ce i se părea a fi de prost gust și pentru care nu era pregătită. A răsuflat ușurată după ce ele au plecat. Atâta doar că, în mai puțin de o jumătate de oră, a izbucnit în plâns. Se simțea umilită și murdărită de curiozitatea lor fără limită și de lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică și morală. Nu au întrebat‑o dacă a fost bătută, nu le‑a interesat batjocura la care a fost supusă, nu
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
înflorată, cusută cu două fire răsucite. Unul alb și unul roșu. La mâneci, pe piept și pe poale erau cusături cu ciucuri din fire albe și roșii, împletite. - De ce să-mbrac cămașa asta? întrebă Mărțișor. Femeia izbucni în hohote de plâns, glăsuind printre bocete: - Of! Cămașa asta am făcut-o din pânză țesută cu lacrimi și durere, că mi-au murit bărbatul și feciorul, dar și din dor și din speranțe. Da. Am cusut firele albe din speranță, lacrimi și dor
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
sperau că se vor mai întâlni în viitor. A venit ziua când cursul s-a încheiat și despărțirea celor doi a devenit iminentă. Fata a căutat ca în momentul despărțirii să fie doar ei doi. Fata a izbucnit într-un plâns care l-a impresionat mult pe Matei. S-au sărutat și nu știau cum să-și spună la revedere sau adio? Și-au strâns mâinile cu mult regret și s-au despărțit. Aici s-a încheiat povestea lui Matei și
18 ZMEURICA; PLANUL VALEV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359103_a_360432]
-
versuri: “Nu ne mai ești / copilul nostru cel mai bătrân/ acum / de când ai nemurit / de o mie de ori / pentru fiecare./ Obsesia / și-a închis carapacea / peste frig”- dar mi-a fost aproape imposibil să le recit, fiindcă mă gâtuia plânsul. Cu chiu cu vai le-am spus, printre șiroaie de lacrimi. Colegii au înconjurat în convoi teatrul, cu nea Mielu în spinare, după care l-au dus la locul de odihnă. A fost foarte emoționant. De la el ne-a rămas
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
era oglindă Că pe lumea asta, doar pe el l-aveam... Și eram ferice și ca nimeni mândră! Și plângeam de bine când mi-l îngrijeam... Astăzi, iarăși plâng, când îi sap mormântul Când îi fac pomană sau colivă, dar Plânsul nu-i de bine, bătu-m-ar pământul... Vreau să fiu mai tare, însă-i în zadar... Că-s femeie slabă și mă frânge dorul Judecata-mi este-a inimii balanță... Mi-au luat lumina! Mi-au ucis feciorul Și
de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359213_a_360542]
-
există și putea veni din orice direcție. Cântau unele păsări de noapte și o bufnita strigă sfâșietor. Cu această ocazie Tudor își aminti că bunicul i-a povestit odată că bufnitele care plâng înseamnă că și-au pierdut perechea. Acest plâns ține așa fără încetare o lună de zile, după care dacă nu este prea slăbită mai trăiește dacă da, moare și ea. Tudor și-a încropit un cort din crengi și frunze a mai bătut niște țăruși în pământ și
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
oamenii privesc în gol către propriile rătăciri printre cruci. dar... mă îmbrac zi de zi cu hainele timpului pe care îl duc printr-un ritual vechi la cimitir, în fiecare noapte și zi, chiar dacă nu mi se mai permite rostogolirea plânsului printre liniile uniform aruncate pe zidurile blocurilor, ale parcurilor, ale picioarelor, mâinilor, trupurilor, inimilor, sufletelor... și râd... râd a urlet de mine și râd a pumn în fruntea propriei vieți, până când, obosită, reiau rolul impus și autoimpus: de a trăi
ROL IMPUS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359260_a_360589]
-
Și eu am stat cuminte până când o parte din păr mi l-au făcut turchez, iar partea cealaltă au lăsat-o neatinsă. Și după ce ele au început să râdă cu poftă de cum arătam, m-am pus și eu pe un plâns revoltat, nu de ce mi-au vopsit părul, ci de ce râd de mine. Și am plecat acasă bombănindu-le. Tot de la tușa Rada am aflat că era în sat un fătălău, care crescuse ditamai vlăjganul, i-au găsit ai lui o
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]