6,847 matches
-
e mic, are fel de fel de nevoi și plânge... A.M. : Din partea tatălui, eu am aparținut unei familii din marea burghezie, familia Simion Marcoviciu. Tatăl meu a vrut ca eu să am un copil. Eu eram foarte grav bolnavă de plămâni. Sunt operată de plămâni, dar pe el nu-l interesa că mă fac bine sau nu, c-o să trăiesc sau nu, deși câțiva i-au spus că n-o să mai trăiesc și se cam vehicula chestia asta. Chiar fiind studentă
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
de fel de nevoi și plânge... A.M. : Din partea tatălui, eu am aparținut unei familii din marea burghezie, familia Simion Marcoviciu. Tatăl meu a vrut ca eu să am un copil. Eu eram foarte grav bolnavă de plămâni. Sunt operată de plămâni, dar pe el nu-l interesa că mă fac bine sau nu, c-o să trăiesc sau nu, deși câțiva i-au spus că n-o să mai trăiesc și se cam vehicula chestia asta. Chiar fiind studentă eram încă bolnavă - boala
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
energie, nici la nimic. Probabil că energia se refăcea în fiecare zi din toate chestiile astea. A.P. : Dumneavoastră ați lucrat, ați avut o slujbă în perioada respectivă, aveați constrângerea asta ? A.M. : N-am lucrat niciodată, pentru că am fost bolnavă de plămâni de la 14 ani și jumătate. Grav, cu cavernă. De fapt, atunci m-au scos de la școală și am stat doi ani la Moroeni, lângă Târgoviște. Era pe vremea aia cel mai mare spital de ftiziologie din sud estul Europei. Aveau
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
Nu numai corpul meu, ci toată casa mă durea. Toată lumea. Ceea ce nu e departe de adevăr când naști de-adevăratelea. Doar că în vis nu nășteam un copil, ci îmi nășteam propriile organe. Ieșeau din mine unul după altul - inimă, plămâni, intestine, mă goleam complet. Încercam să-l strig pe H. să cheme ambulanța, doar că tocmai în momentul ăla întreg gâtlejul, cu tot cu corzile vocale, a luat-o la vale prin cervix. Mi-am adunat de pe podea corzile vocale dintr-o
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În gură, În plămîni, În tot ceea ce faci, ce spui sau ce gîndești! Este, Îi explici, o Duhoare uriașă, un Miros simfonic, o armonie ca de orgă de miasme amețitoare, născute, amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor savoare primitivă și pătrunzătoare. Se vedea cît se poate de clar că omul era capabil să dăruiască această calitate rară celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă era vorba doar de una, poate lucrurile stăteau altfel, dar două era prea mult. Treaba se-ncurcase rău de tot, a fost nevoit să plece. Atunci s-a hotărît să se mute la Altamont: firește, Lydia era bolnavă de plămîni, iar el s-a gîndit că aerul de munte o să-i facă bine și cred că se temea că-i și el bolnav - trăise cu ea și poate bănuia că s-a molipsit de la ea. CÎnd l-am văzut prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcea de cap cu el chiar sub ochii nevesti-sii, și se gătea și se-aranja ca să-l amețească, și nu făcea altceva decît să-l aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar el, mi-a spus cum l-a chemat, că doar știa că moare, sărmana, și i-a zis: „SÎnt bolnavă, Will. Știu că nu mai am nici un preț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
perfectă. Gosseyn Trei avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu poți, spuse băiatul-âmpărat. După care, fără a mai aștepta, trase puternic aer în piept. Își lărgi plămânii. Își umflă obrajii. Și Gosseyn, reacționând imediat, făcu la fel. Și iată-i așa pe amândoi. La început bărbatul gândi: "Ei, bine, acesta este aproximativ un minut câștigat înainte - înainte de ce? Probabil că pentru aproximativ șaizeci de secunde amânase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri ar putea, mai devreme sau mai tîrziu, să fie recompensat de către acest peisaj. De obicei, ne întorceam înainte de podul celui mai apropiat sat, un kilometru sau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
umerilor. După care mă întorceam și alergam înapoi spre oraș. Totul era minunat, puteam simți asta, dar, de asemenea, infinit de trist. Melancolia de la sfîrșitul după-amiezii lăsa acum loc durerii. Aș fi putut să-mi simt inima bătînd regulat și plămînii pompînd aerul. Dar eram copleșit de cît de singur eram în vara aceea, cît de fără speranță singur, sentimentul acesta cîntărea mult mai greu. Mă întrebam unde era David acum. Cu ce afaceri era prins Schneiderhahn și în care parte
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu lovituri ferme. Cunoșteam, de asemenea, sforțarea necesară pentru o ultimă mișcare cu greutățile, și pentru ultimele zece bătăi dintr-o serie. Asta cerea un efort, dar încă nu durea cu adevărat. Ca să încerci adevărata durere, trebuia să-ți soliciți plămînii. Deficit de oxigen. Ceva s-a schimbat între tine și restul lumii, ai nevoie de mai multa aer dar nu-l poți dobîndi. Simți durere nu numai în piept, ci mai ales în mușchii care generează deficitul. După douăzeci de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
continuu, zise ea. Ce se întâmplă? În acest moment, percepu o activitate în interiorul lui însuși. Creierul său secund funcționa ca și cum procesul automat se declanșase în urma unei impulsii. Simplă senzație, mai puternică decât conștiința bătăilor inimii sale, dilatarea urmată de contracția plămânilor, dar la fel de regulată. De astă dată, însă fără impulsie. - Când a început bruiajul? întrebă. - Acum. Era serioasă. - Ți-am spus că va fi acum, dar mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără avertizare de creierul său secund? Se așeză pe pat, o privi pe Leej. Vru să-i mărturisească eșecul, când văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prin tot trupul, începînd din braț, dar de data asta nesusținut de nici un fel de gînd, de fluxul eliberator care-l furnica și pe care nu-l putea obține decît prin erotism. Fiecare nerv, mușchi, încheietură și membru se relaxară, plămînii i se umflară primind aer suficient, strănută de două ori și nu mai avu senzația că astmul se va întoarce. Nu-i venea să creadă că se va mai simți rău vreodată. Se uită afară, în grădina încălzită de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarge peste șaze săptămîni și vei putea îngepe atungi. Cînd Thaw ieși din clădire, se produse o schimbare în el. Era ca și cum luase cîteva kilograme în greutate, inima începuse să-i bată mai lent și aerul i se îngroșase în plămîni. Și gîndurile îi deveniseră groase și greoaie. La ceai, îi povesti tatălui despre interviu. — Slavă Domnului! zise domnul Thaw oftînd ușurat. — Da. Da, Slavă Domnului. Slavă Domnului. Da, într-adevăr, să-i aducem slavă Domnului. — Duncan, ce s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu venea pînă la el nici un zgomot, și nici cel mai slab sunet de la etaj sau parter. Aerul îi intra și-i ieșea din plămîni cu atîta ușurință, că putea să-și imagineze că murise, dacă nu-i era foame. Dădu la o parte așternuturile grele, își coborî picioarele pe podea, încercă să se ridice, dar se prăbuși. Zăcu o vreme cu capul sub scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tînăr de patruzeci de ani sau așa ceva. La finele lui iulie 1976, am terminat toată cartea, dactilografiată și trimisă la Quartet Ltd, singura editură pe care Frances Head reușise să o convingă. Din păcate, ea murise de cancer la plămîni. Quartet mi-a respins-o din aceleași motive - era prea mare pentru a risca atunci costul mare de tipărire. Am stat îmbufnat o jumătate de an, apoi am trimis-o la Canongate, singura editură scoțiană pe care o știam. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
profundă, iar nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
continuu, zise ea. Ce se întâmplă? În acest moment, percepu o activitate în interiorul lui însuși. Creierul său secund funcționa ca și cum procesul automat se declanșase în urma unei impulsii. Simplă senzație, mai puternică decât conștiința bătăilor inimii sale, dilatarea urmată de contracția plămânilor, dar la fel de regulată. De astă dată, însă fără impulsie. - Când a început bruiajul? întrebă. - Acum. Era serioasă. - Ți-am spus că va fi acum, dar mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără avertizare de creierul său secund? Se așeză pe pat, o privi pe Leej. Vru să-i mărturisească eșecul, când văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
profundă, iar nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]