2,367 matches
-
opt secole, nu mai există proces care ar putea fi revizuit, dezbatere care ar putea fi redeschisă, parte de suveranitate sau bucată de pământ care ni se pare prea grea și pe care am fi dispuși s-o cedăm din plictiseală sau din scepticism". Cât de departe ne aflăm de generația de la Coimbra, care milita pentru o uniune iberică, de un Oliveira Martins care blestema ceasul când Portugalia a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În primii ani ai deceniului al treilea, Nesbit confundase propriul lui idealism entuziast cu o latură romantică și umană a cumplitului regim al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sunam și, într-adevăr, apărea oriunde m-aș fi aflat. De obicei, o chemam când mi se părea că în seara aceea nu voi mai ajunge acasă. Nu era din cauza băuturii. Beția nu-mi producea astfel de spaime. Era doar plictiseala imensă de a ieși din cârciumă, de a merge până la un tramvai sau un autobuz, de a mă sui în el și de a mă lăsa dus. Conți, de parcă nimic altceva nu ar fi avut de făcut decât să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse odinioară prin cuget. Să-mi duc până la capăt Balada despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă bipuri“. Ușa cabinetului se deschide. Iese cel de dinaintea mea. Intru zorit. Îmi strigă: „Și zi-i să-ți dea de-ale mele. E sigure!“. 23tc "23" Îmi impusesem (când, căci niciodată nu mi-am respectat gândul) să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile lor, cu orgoliul lor indescriptibil și capacitatea de a suferi, și de aceea i se păreau mult mai demni de respect și afecțiune decît orice persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
m-am încruntat ușor: știu că mă întrebam cum se descurcă biata creatură cu problemele fizice pe care probabil le întâmpina în fiecare etapă a zilei. —E vreo problemă? a întrebat ea cu jumătate de glas, pe același ton de plictiseală detestabilă pe care îl avusese mereu în voce. E greu de imaginat cum cineva ar putea să pară mai puțin preocupat dacă eu aveam într-adevăr o problemă. M-am gândit repede să îi spun că îmi căzuse piciorul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar încerca să o amuze pe cealaltă, mai ales atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în copilărie, iar amintirea sentimentului sfâșietor că lumea așteaptă de la mine ceva ce eu nu pot face mă mai vizitează din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în viața reală, ca să zic așa, astfel că eram hotărât să fac și eu ce pot ca să schimb măcar norocul acestei creaturi nenorocite. De asemenea, mai eram conștient și că, de când începuse să mă intereseze, accesele de depresie sau de plictiseală, pe care le resimțisem din ce în ce mai des în ultimii ani, încetaseră cu totul. Ceva legat de fata asta mă fascina și mă scotea din mine într-atât de mult că observam cum mă preocupă problemele ei, în loc de ale mele. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bănuit că e vorba de un împrumut. Totuși, era clar că nu o păcălisem pe fată nici o clipă cu pretențiile mele de a fi înțeles. —Canalul de cumpărături, a zis ea tern, privind la mine cu o un amestec de plictiseală și compasiune pe față. Totul se lumină dintr-odată. Desigur! am râs eu, canalul de cumpărături QVC. Da, da, așa e, soția și fiica mea mi-au arătat pe Sky. Fascinant. Ciudat cum îți creează dependență, zice soția mea. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor urlă și țipă și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată inventam chestii despre cum se ceartă mama și tata, doar ca să îi fac să pară mai interesanți - ba chiar voiam să divorțeze, ca să pot fi trimisă de la unul la altul, așa ca Annabel. Obișnuia să primească niște cadouri uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât ne apropiem de o seară obișnuită, iar eu am fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cobor picioarele din pat pe bucata de mochetă uzată, gândul căpătase trăsăturile unui vis interesant, vag amuzant. Mă gândeam ușurat la viziunea pe care o avusesem ca fiind un soi de halucinație delicată, cel mai probabil provocată de oboseala și plictiseala din cadrul cazului pe care îl apărasem. Ușurarea mea nu dură mult. Când picioarele mi-au ajuns jos, am tresărit instinctiv și le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cît poți fi de burghez. "Statutul politic mă lasă rece atât timp cât mă simt bine." Și după aceea, într-o seară... Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală, într-o astfel de seară, spărsese prima fiolă. Mai târziu învățase să și-o inoculeze singur. Fără vată și spirt, în WC-uri publice, direct prin stofa pantalonului. Cam peste un an, Doina se căsătorise cu un inginer din Elveția
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce naiba le-ai mai cărat încoace? ― Nu sânt ale noastre? De ce să le las? ― Mă rog... Să-ți pregătesc cada? ― Cada! Am poftă să înot! Se azvârli pe un fotoliu cu picioarele repezite înainte: Ți-am spus că mor de plictiseală... Povestește ceva! Inginerul rânji. ― Uite, flăcăule, n-aș vrea să te dezamăgesc, dar, spre deosebire de alții, mie circul de astă-noapte mi-a cam epuizat resursele. Și ce mi-a rămas păstrez pentru zile negre. N-am nimic împotrivă însă să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei vieți care a încetat să-mi aducă vreo bucurie mă preocupă de mult. Privește actul meu ca pe o eliberare, pune-l pe seama unei incapacități de a trăi, de a mă adapta, de a nu aștepta cu indiferență și plictiseală un mâine, un an care urmează. Nu toți avem vocația de a exista. Eu m-am născut cu această infirmitate. Iartă-mă. Gândul că acum sânt fericit poate constitui pentru tine o mîngîiere." Grigore Popa își drese glasul: ― În general
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu. Caută cu tot dinadinsul neobișnuitul, tânjește după ceva deosebit, își garnisește viața, așa cum aplici broderii pe o suprafață a cărei netezime te supără. ― Și din plictiseală s-a apucat să dea cu barda în români... E ilar! ― N-am afirmat că ca a dat cu barda. Am dezvoltat o simplă presupunere. Melania Lupu nu este "imatura" pe care o credeți dumneavoastră, dimpotrivă, sânt convins că e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nevoie, e acceptabil și termenul neutru de „penis“. Dar dick nu e voie, Nathan. E mult prea vulgar. M-am întors către Tom și am spus: — Trebuie să fie distractiv să lucrezi pentru un astfel de om. — Nici un moment de plictiseală, mi-a răspuns Tom. Aici e ca la circ. Harry a zâmbit, apoi i-a aruncat lui Tom o privire afectuoasă. — Da, da, a spus el, vânzarea de cărți e o afacere atât de distractivă, că ne doare burta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă la stânga era mai bine decât la dreapta sau invers. Toate drumurile duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
insulă din Caraibe unde vremea e frumoasă în toate zilele anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv, îmi răspunde. Dar nu are altceva de făcut, iar asta îi mai alungă plictiseala. E vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece, fructe și brânză. Acum, că ceața s-a ridicat, soarele bate puternic prin ferestrele deschise și fiecare obiect din cameră pare mai clar conturat, mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngiști caviar și pensionari nostalgici, anti capitaliști din plictiseală sau modă. Dar, doamnelor și domnilor, pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor” - acuză unii. Se poate, dar știu ce nu mai vor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tânărul nervos, cu mișcări de șopârlă, pleca însoțit de portar, Nicu o luă spre prima lui adresă, la sediul concurenței, în strada Sărindar, măturând cu ochii, pentru orice eventualitate, zăpada drumului. Avea un scop care-l făcea să uite de plictiseala îndatoririlor zilnice și de picurii din streșini. Căuta un portmoneu în care să fie un inel cu diamant sau, poate, un ac de cravată cu rubin, cum avea tatăl lui Jacques, doctorul Margulis. Dar dacă omul-șopârlă a spus adevărul, ceea ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]