2,405 matches
-
În ziua de 25 martie 1949 Părintele paroh Gheorghe Patrașcu a făcut o procesiune cu tot satul la „Calvar”, iar în seara acelei zile a fost arestat. Nu știam motivele, presupuneam că prea marea sărbătoare făcută cu prilejul procesiunii de pocăință pe Calvar. Auzind niște zvonuri că s-ar putea întâmpla ca să fiu arestat și eu, deoarece mereu eram pe lângă Pr. Patrașcu, exact în acel timp a venit inițiativa confratelui meu Johann Proschinger ca să vin la Rădăuți, unde se retrăsese el
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu) Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea de la moarte două lucruri esențiale: puteam topi zăpadă la discreție pentru a nu mai suferi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui Dumnezeu pentru binefacerile primite dela El, loc de apropiere, iertare și frățietate între toți enoriașii în dragoste creștină. loc de hotărâre pe care fiecare dintre noi trebuie s-o luăm pentru a trăi o viață curată, creștinească, întemeiată pe pocăință adevărată, plăcută lui Dumnezeu... Greșesc amarnic în fața lui Dumnezeu și în defavoarea sufletelor lor, cei care se înstrăinează de acest loc sfânt, de sfânta biserică, fie că o neglijează, fie că-și fac loc de adunare în case particulare. Iubind biserica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
când se gândea la lucrurile lumești simțea o mare plăcere, dar când, obosit, le lăsa deoparte, se simțea gol și nemulțumit; dimpotrivă, când se gândea să meargă desculț la Ierusalim, să mănânce numai ierburi și să facă tot felul de pocăințe aspre pe care văzuse că le făcuseră sfinții, nu numai că era consolat în timp ce stăruia asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când a făcut exercițiile, de aici lua lumină în ceea ce privește deosebirea dintre spirite 2. 9. Întrucât dobândise multă lumină în urma acestor lecturi, s-a gândit mai serios la viața sa trecută și la deosebita nevoie ce o avea de a face pocăință 3 pentru ea. Atunci a simțit dorința de a-i imita pe sfinți fără a fi preocupat de nimic altceva decât de hotărârea de a face, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ceea ce făcuseră ei. Mai mult, singura lui dorință era, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Domnul nostru. Se gândea deseori la hotărârea lui și ar fi dorit să fie deja vindecat pentru a putea porni la drum. 12. Gândindu-se la ce va face după întoarcerea de la Ierusalim pentru a duce mereu o viață de pocăință, îi trecu prin minte că ar fi mai bine să se retragă în mănăstirea certozină din Sevilla, fără a spune cine este, ca să nu fie prea mult luat în seamă, și să nu mănânce decât ierburi. Mai mult, când alteori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
minte că ar fi mai bine să se retragă în mănăstirea certozină din Sevilla, fără a spune cine este, ca să nu fie prea mult luat în seamă, și să nu mănânce decât ierburi. Mai mult, când alteori se gândea la pocăințele pe care dorea să le facă umblând prin lume, dorința lui de a intra în mănăstire se răcea, pentru că se temea că acolo nu va putea da frâu liber urii pe care o nutrea față de sine însuși. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întâmplă ceva care ar trebui scris pentru a se înțelege cum se purta Domnul nostru cu acest suflet încă orb, dar care avea mari dorințe de a-I sluji în tot ce putea el cunoaște. Se hotărî să facă mari pocăințe, nu atât pentru a-și ispăși păcatele, cât pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Simțea un mare dezgust pentru păcatele din trecut și o dorință foarte vie de a face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mare dezgust pentru păcatele din trecut și o dorință foarte vie de a face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a socoti că păcatele îi erau iertate, nu-și amintea totuși prea mult de ele în faptele de pocăință pe care și le impusese. Când își amintea de vreun fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar mai mult1 și în aceste gânduri își afla toată consolarea, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a socoti că păcatele îi erau iertate, nu-și amintea totuși prea mult de ele în faptele de pocăință pe care și le impusese. Când își amintea de vreun fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar mai mult1 și în aceste gânduri își afla toată consolarea, fără a privi încă la vreun lucru lăuntric, neștiind ce este nici smerenia, nici dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de stomac pe care le căpătase în Manresa și din cauza cărora începuse să umble încălțat dispăruseră; nu le-a mai simțit de la plecarea lui spre Ierusalim. De aceea, pe când studia în Barcelona, îi veni dorința de a-și relua vechile pocăințe. Începu prin a-și găuri tălpile încălțărilor, lărgind spărturile câte puțin, încât la sosirea frigului rămăsese numai cu partea de deasupra a încălțărilor. 56. La sfârșitul celor doi ani de studii în timpul cărora, după cum spuneau unii, înaintase mult, învățătorul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi de față la toate lecțiile 3. O altă greutate era aceea că trebuia să cerșească pentru a-și duce traiul. Trecuseră deja mai bine de cinci ani de când nu mai avusese dureri de stomac; de aceea începuse să facă pocăințe și abstinențe mult mai grele. După o vreme își dădu seama că, ducând această viață de spital și trăind din cerșit, nu prea înainta cu studiile și începu să se întrebe ce era de făcut. Deoarece vedea că în colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-mi fie iertată și să-mi fie redat harul de dinainte, am renunțat să mă îndrept imediat înspre Persoanele divine, prin harurile și ofrandele de dinainte, și șde asemenea, am renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o astfel de lipsire; am fost cuprins de o evlavie deosebit de mare și de multe și nestăvilite lacrimi, atât în rugăciune, cât și îmbrăcându-mă, și, cu multe sughițuri, simțind că Mama și Fiul mijlocesc, am simțit o convingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne folosim cele trei facultăți șale sufletuluiț cu privire la păcatul lui Adam și al Evei, aducându-ne aminte cum, din pricina unui astfel de păcat, au făcut pocăință atâta timp, și câtă stricăciune a intrat în neamul omenesc, atâta lume mergând în iad. Vorbesc de aducerea aminte a celui de-al doilea păcat, al părinților noștri, cum, după ce Adam a fost creat în Câmpia Damascului 1 și așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oprit să mănânce din pomul cunoașterii- și mâncând ei, și păcătuind ei astfel, fură îmbrăcați cu tunici din piele și izgoniți din paradis -, au trăit fără dreptatea de la începuturi, pe care o pierduseră, toată viața lor cu multă trudă și pocăință; și așa mai departe, chibzuind cu înțelegerea mai în amănunt, folosindu-ne de voință, după cum s-a spus. 52. Al treilea punct. Se va face același lucru în legătură cu al treilea păcat, cel personal, al fiecărui om care pentru un singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Să nu râd, nici să nu spun lucruri care provoacă râsul. 81. A noua adăugire. Să-mi înfrânez privirea, în afara momentului în care întâmpin șpe cinevaț sau îmi iau rămas bun de la persoana cu care vorbesc. 82. A zecea adăugire. Pocăința poate fi interioară și exterioară. Cea interioară este suferința pentru păcatele făcute, hotărârea statornică de a nu le mai face nici pe acelea, nici altele. Cea exterioară, care este rodul celei dintâi, este pedeapsa pentru păcatele făcute și poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
altele. Cea exterioară, care este rodul celei dintâi, este pedeapsa pentru păcatele făcute și poate fi ispășită îndeosebi în trei feluri: 83. Primul este cel privitor la mâncare; și anume, dacă ne lipsim de ceea ce este de prisos, nu este pocăință, ci cumpătare; pocăința este însă atunci când ne lipsim de ceva din ceea ce este potrivit; și cu cât ne lipsim din ce în ce mai mult, cu atât e mai mare șpocăințaț și mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care este rodul celei dintâi, este pedeapsa pentru păcatele făcute și poate fi ispășită îndeosebi în trei feluri: 83. Primul este cel privitor la mâncare; și anume, dacă ne lipsim de ceea ce este de prisos, nu este pocăință, ci cumpătare; pocăința este însă atunci când ne lipsim de ceva din ceea ce este potrivit; și cu cât ne lipsim din ce în ce mai mult, cu atât e mai mare șpocăințaț și mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-o boală grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ne lipsim din ce în ce mai mult, cu atât e mai mare șpocăințaț și mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-o boală grea. 84. Al doilea fel. Este cel privitor la somn; și la fel, nu înseamnă pocăință a te lipsi de ce prisosește, de lucruri fine și moi; ci este pocăință atunci când ne lipsim de ceva ce este potrivit, și cu cât ne lipsim din ce în ce mai mult, e cu atât mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-o boală grea. 84. Al doilea fel. Este cel privitor la somn; și la fel, nu înseamnă pocăință a te lipsi de ce prisosește, de lucruri fine și moi; ci este pocăință atunci când ne lipsim de ceva ce este potrivit, și cu cât ne lipsim din ce în ce mai mult, e cu atât mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-o boală grea, și nici să nu se lipsească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sensibilă, care poate fi resimțită purtându-se cilicii 2, sau frânghii, sau cătușe de fier3 pe piele, biciuindu-l sau lovindu-l, sau prin alte moduri de mortificare. 86. Notă. Ceea ce pare a fi mai potrivit și mai sigur, în ceea ce privește pocăința, este ca durerea să fie simțită în trup, dar să nu pătrundă până la oase; astfel încât să se provoace durere, dar nu boală. Prin aceasta pare mai potrivit să ne biciuim cu funii mai subțiri, care provoacă durere la suprafață, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se provoace durere, dar nu boală. Prin aceasta pare mai potrivit să ne biciuim cu funii mai subțiri, care provoacă durere la suprafață, dar nu din acelea care să provoace înlăuntru vreo boală gravă 1. 87. Prima notă este că pocăințele exterioare se fac pentru a ajunge la trei rezultate: primul, ca îndestulare pentru păcatele din trecut 2, al doilea, pentru a se învinge pe sine, și anume, pentru ca senzualitatea să dea ascultare rațiunii și toate părțile inferioare să fie mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
etc. 89. A treia notă. Când acela care face exercițiile încă nu a găsit ceea ce dorește, precum lacrimi, consolări etc., este de folos să facă de multe ori schimbări 3 la mâncare, la somn, cât și în alte feluri de pocăință; schimbările să fie astfel făcute încât să se facă pocăință două sau trei zile și alte două sau trei nu; pentru că unora le este mai potrivit să facă șmai multăț pocăință, iar altora mai puțin; și de asemenea, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
încă nu a găsit ceea ce dorește, precum lacrimi, consolări etc., este de folos să facă de multe ori schimbări 3 la mâncare, la somn, cât și în alte feluri de pocăință; schimbările să fie astfel făcute încât să se facă pocăință două sau trei zile și alte două sau trei nu; pentru că unora le este mai potrivit să facă șmai multăț pocăință, iar altora mai puțin; și de asemenea, pentru că de multe ori încetăm să mai facem pocăință de dragul simțurilor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mâncare, la somn, cât și în alte feluri de pocăință; schimbările să fie astfel făcute încât să se facă pocăință două sau trei zile și alte două sau trei nu; pentru că unora le este mai potrivit să facă șmai multăț pocăință, iar altora mai puțin; și de asemenea, pentru că de multe ori încetăm să mai facem pocăință de dragul simțurilor sau dintr-o judecată greșită, cum că nu am putea-o îndura fără a cădea grav bolnavi; iar alteori, dimpotrivă, facem prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]