KorAP: Find »[drukola/base=poftă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...326 >

8,144 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

țară, iar eu trag nădejde în sufletul meu că nu numai din țară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gândurile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniștit, mereu gata să te năucească spunând o vorbă de duh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Este teatrul însuși, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului românesc. PAGINĂ NOUĂ ACTORII MINORI Au fost nenumărați și nu înseamnă că erau slabi, ci doar că nu au apucat razele soarelui pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
iute la mine, înaintea celorlalți, și mi-a spus fugitiv, de parcă nu voia să fie surprins de alții, de parcă ținea cu tot dinadinsul să fie primul: ― Păp’șelu, bravo! A spus-o cu atâta drag, cu atâta căldură, cu atâta poftă de viață, încât îl aud și acum. Au mai fost laude din partea unora și ale altora, dar vorba lui Păp’șelu mi-a rămas în minte și în suflet. Nea Mircică, Mircea Cojan, un glas cald, un suflet imens, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și ce de bunătăți erau la bufet, cu ce bucurie comandau ăia de toate, de parcă nu mâncaseră nimic de vreo săptămână, am înghițit în sec și am intrat în sală. Superbă, catifea roșie, lemn de bună calitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
poți pune, puiule, spunea uneori. Ea este pedeapsa noastră și trebuie s-o îndurăm cu demnitate și oleacă de vin, cât să nu ne fie tare greu. Venea la clasă destul de des, se așeza pe un scaun și râdea cu poftă dacă era de râs, privea cu preocupare dacă era de plâns, simțeai că este lângă tine, chiar fără să facă sau să spună ceva. Într-o zi s-a aflat că a murit. Tocmai repetam Eunucul la Bulandra. Ajunsesem acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
făcea planuri și se prăbușea, era singur și nu-l putea ajuta acum nici unul dintre căluții pe care îi îngrijise ca grăjdar, nu-i puteau da o mână de ajutor nici unul din sutele de mii de copii care râseseră cu poftă de giumbușlucurile lui Marcelino. S-a dus să înveselească raiul, căci acolo îi este locul celui mai bun clovn român al tuturor timpurilor, Marcelino, băiatul venit de la Botoșani ca să stea lângă sufletul copiilor maimuțărind prostia și îngâmfarea oamenilor mari. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

piciorul care i‑a mai rămas. Dar nu reușește să se scoale, oricât ar vrea. Și nici în rest nu prea i se mai scoală, deși de data asta i s‑ar fi sculat cu siguranță, fiindcă are așa o poftă. Acum iar s‑a dus totul naibii. El crede că totul i se trage de la faptul că impresiile puternice care l‑au copleșit în tinerețe, în teritoriile ocupate din Est, nu se mai repetă în ultimii ani decât într‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ajuns deja într‑un punct final și nu mai are nimic de pierdut. Gândul că o mai așteaptă ceva în viitor o înnebunește fiindcă din punctul ei de vedere totul s‑a terminat și simte cum clocotește în ea o poftă de a ucide. Nimic n‑are voie să mai urmeze, doar nimicul absolut în care nu există criteriile morale pe care studentul ăsta sigur le mai are, cu toate că în aparență a vorbit grosolan cu o femeie. Din mers, Anna atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata, ți‑o aduc imediat. Gazonul parcă se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata, ți‑o aduc imediat. Gazonul parcă se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
hrănitor. Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata la Zwettl, unde acesta are mare chef să meargă, fiindcă vrea să‑și potolească poftele trupești. O să încerce să‑și înșele soția, ceea ce n‑o să‑i reușească, dar oricum merită să sacrifici în scopul ăsta o cămașă curată. Tăticul e mereu ca scos din cutie. Are de gând să caute femei mai tinere chiar decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se aude totul dintr‑o parte în alta; ca adolescent n‑ai nici un pic de viață privată. Nu poți să te dezvolți fără ca celălalt să observe și să se dezvolte și el. De exemplu, în Anna se dezvoltă astăzi o poftă trupească de Hans, iar Rainer și‑a și lipit urechea de peretele despărțitor ca să învețe și el câte ceva, ce ar putea practica apoi cu Sophie. Dar nu trebuie să observe nimeni că el are ceva de învățat. Așa e întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

Gogh urechea?“ m-a Întrebat bărbatul. Femeia păstră tăcerea câteva momente. — L-ați Întânit cumva pe acest domn În holul de la Plaza? Tonul vocii Îi era cu totul schimbat. Femeia părea că se gândea la ceva. Nu, deloc. Simțeam o poftă diabolică să-i spun că-l Întâlnisem În containerul ăla de bețivi care e cartierul Bowery, că era un vagabond și că nu-mi prea aduceam aminte cum arată pentru că avea o barbă de câteva zile și niște plete lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
eram eu. Cu toate astea mă simțeam rău, mă aflam Într-o stare asemănătoare aceleia pe care ar simți-o cineva după o vizită la spital la o persoană despre care știe că n-are nici o șansă de supraviețuire. Aveam poftă de o bere. Trebuia să dau și un telefon. Am intrat Într-o cafenea. Am băut dintr-o suflare jumătate din lichidul pe care mi-l comandasem, Înainte de a mă apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
vorba de seara de Crăciun și n-ai cunoaște pe nimeni, pe bune că ar trebui să faci rezervarea cu un an Înainte, și nici așa nu se știe!“ s-a simțit el obligat să-mi explice. Așadar, toată lumea avea poftă să facă sex Într-o atmosferă cât mai neutră. — Ce Înseamnă asta, să-ți deschizi inima? — Știi, de fapt este prima data când iau chestia asta, am zis eu clătinând din cap. — Miyashita! Nu cumva te-ai lăsat păcălit? — Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
care Îi va putea satisface cu adevărat și Într-un mod cât mai concret acele dorințe ascunse. Bărbatul acela nu putea fi decât un sadic, cineva căruia putea să-i poarte un respect profund. Un bărbat care să-i accepte poftele trupești, care să-i ceară să se umilească În fața lui, un bărbat În fața căruia să se poate dezvălui așa cum este, În momentele În care și-ar depăși ultima rămășiță de rușine. Cu siguranță că era un paradox. Își dorea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
nu? — Nu sunt genul care să mă arunc pe o femeie. Principiul meu este că trebuie să-ți alegi cu grijă momentul, perioada, chiar anotimpul, altfel vei avea numai de pierdut. De exemplu, când ești lihnit de foame, mănânci cu poftă orice, chiar și un kebab din gară. Nu zic că e ceva rău În asta, dar ajungi să crezi că e cel mai gustos lucru pe care-l puteai mânca, numai pentru că nu mai poți de foame și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
desigur. — Mă scuzați, eu nu beau deloc alcool, dar de data aceasta o să beau puțin, pentru a vă ține companie. Dacă nu este o băutură de calitate, mă ia imediat durerea de cap. Da? Eu pot să beau orice, după pofta inimii. Știți cumva barul El Grio, din cartierul Daikanyama? Barmanul e un italian cu aer de mafiot. Nu, nu-l știu. Nu prea frecventez genul ăsta de localuri. — De bună seamă italienii sunt cei mai buni ca barmani, eu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Noriko se crispă puțin. Tocmai starea aceasta de crispare nu trebuia să o lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă sex, după atâta vreme În care nu mai făcuse. Era crispată deoarece nu Înțelegea legătura dintre Keiko Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de ani, din categoria intelectualelor, care lucra la o companie de creditare, și o patroană a unui bar de jazz din Akasaka, care tocmai Împlinise treizeci de ani. Trebuia să ne dăm seama Încă de atunci: satisfacerea În realitate a poftelor carnale nu o putea depăși pe cea din imaginația noastră. Dar chiar dacă ne-am fi dat seama de asta, nu ne-am fi putut opri. Oare s-ar putea opri vreodată un bărbat care trăiește după principiul de a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
atunci nu era viață adevărată, că nu avea nici un sens să suport plictiseala și să-mi Înghit nefericirea printre lacrimi, În tăcere. Nu mai simțisem de mult timp așa ceva și mă străduiam din răsputeri să regăsesc, puțin câte puțin, acea poftă de viață pe care o pierdusem cândva. Mi-am depășit rușinea și sentimentele negative, care mă făceau să cred că e prea târziu pentru mine, și am Început să urmez niște cursuri de balet modern. Astfel am căpătat mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime, cu sânii și șoldurile imense În comparație cu lungimea picioarelor, cu trăsăturile ei ușor occidentale, Mie Îmi dă impresia unui animăluț fără apărare cu care mă pot juca după pofta inimii. Cu ea pot să-mi satisfac instinctele de dominare. Când am pătruns-o pe la spate, m-am excitat așa de tare, de credeam că o să mi se crape pielea și o să-mi explodeze țesutul spongios dinăuntru. Bărbații nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
În tot corpul. Am uitat imediat teroarea care mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste o masă și debarasa paharele. Mi s-a făcut brusc poftă să-i sărut picioarele strânse În niște ciorapi negri cu firul fugit pe alocuri. În minte mi-a apărut clar imaginea mea luând În gură vârful degetelor de la picioarele ei inegale ca mărime. În momentul În care m-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți de lacrimi. Pofta sexuală nu mi se potolise Încă, din cauza cocainei, asta se Întâmplă dacă te masturbezi după ce te-ai drogat. Am format numărul de telefon pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-a răspuns o femeie cu o voce foarte plăcută și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]