4,456 matches
-
el mi-a lăsat moștenire acest lucru. Mi-a arătat că se poate, că poți să fii primit oriunde, în orice organizație academică, că nu mai contează că ești de origine română. Străini sunt mulți așa. Știu unguri așa, știu polonezi așa, dar români nu prea sunt. Românii se duc în Occident și rămân tot români. Iar Monica și Virgil erau extraordinar de români. Ei trăiau în căsuța lor de acolo legați de țară, în conexiune cu țara. Sigur că ei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
articol în care scrie pentru prima oară despre Eliade: „Profesorul Eliade, de la secțiunea fenomenologie, a prezentat un exposé scurt, dar briliant, vorbind despre utilizarea miturilor creației în medicina magică. șLa acest congresț blocul de Est a fost reprezentat de un polonez, în ultima clipă devansat de Eliade, român în exil, tot mai mult apreciat în Franța” - cf. „Religionshistoriker i Amsterdam”, SDS, 25 septembrie 1950. Vezi și Bibliographie, p. 216. „Ca la orice congres internațional, partea cea mai importantă au constituit-o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dreptul la cuvînt, erau pur și simplu vite puse în jug, asta a fost. Conștiința națională este însăși națiunea în sine; pentru mine, națiunile sînt creații ale lui Dumnezeu, cum au ungurii dreptul să aibă conștiința lor națională, cum au polonezii conștiința lor națională, cum au evreii, care au conștiința lor națională cea mai înflăcărată, cea mai puternică, așa se explică cum au putut să dăinuie. De ce noi, românii, să nu avem această conștiință națională și acest sentiment de apărare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
una dintre puținele forme de Împotrivire la ucazurile absurde și anti-valorice ale stăpînirii, uneori În forme satirice, invocarea insistentă a lui Caragiale sau seria de bancuri cu Bulă - noi, vai, nu am fost capabili nici de o Împotrivire organizată, precum Polonezii sau Ungurii sau cei din R.D.G., și, după cum se știe, nici capabili de a crea o literatură clandestină, un samizdat, ca Rușii! - s-a pus În mișcare „În noile condiții”, altfel acum, și, Încă o dată, deși exista posibilitatea unui front
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca și președintele țării! - și presa. Dar s-a Întâmplat un fapt cel puțin curios și care explică splendid și trist totodată mentalul românesc, franjurile, ca să zic așa, feudale și primitive ale mentalului nostru (ce nu suferă comparație cu cel polonez, de exemplu, unde existența unei Biserici Catolice puternice și a luptei formidabile a sindicatului Solidarności, de la Gdansk, au pregătit cu adevărat „preluarea puterii”, chiar și dacă această „preluare” a fost efectuată de un grup politic fost-comunistă: și anume faptul că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ardelenești, luptătoare și martiră nu numai „sub Unguri”, timp de două secole, dar și sub comunști, pentru idealul și unitatea națională, pentru drepturile Românilor și pentru dreptul de a participa la o Biserică universală, cea catolică, precum Ungurii, Cehii sau Polonezii, fapt ce-i deranja pe Stalin și pe sluga sa Gh. Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că devenisem un element „dubios”, mai știi, „agent de influență!”, deoarece continuam să vizitez România la intervale oarecum regulate și preferam decât să-l critic pe tiran, să critic mai degrabă sistemul, cum o făceau de altfel disidenții culturali ruși, polonezi, cehi sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban o făcuse primul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
multora ca un exemplu de „rezistență” față de abuzurile unei puteri dezlănțuite arată, de fapt, mediocritatea, lipsa de radicalitate a idealurilor noastre civice. Atunci, când se putea crea o altă opoziție, mai fermă, mai unitară, cum au demonstrat-o nu numai Polonezii - oho, ei sunt un exemplu de neatins pentru noi, ei au săvărșit ceea ce intelectualii Francezi În frunte cu Sartre visau și nu au reușit să Înfăptuiască: o reală, eficientă alianță a intelectualității cu clasa muncitoare, și trebuie Încă o dată să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reală democrație - imposibilă, s-a văzut, În Pactul de la Varșovia! -, oricum o schiță de relaxare administrativă și politică, o „schiță, o eboșă” pe care cu mai multă radicalitate o făcuseră și o făceau deja cei de la Nord, Ungurii, Cehii și Polonezii! Dar aș fi putut ajuta o organizație care a luptat decenii, sub Unguri, pentru demnitatea și libertatea țăranului și ale intelectualului ardelean, și unde, În anii treizeci, nașul meu, canonicul Alexandru Breban, fusese senator P.N.Ț., iar Tatăl meu număra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt curent! -, dar că public filosofie În revistă. „- Uite, Îmi spunea, ai publicat două volume de Cioran, La tentation d’exister și De l’inconvénient d’être né”. (Cioran nu apăruse Încă, iar sub comunism era interzis, spre deosebire de Unguri sau Polonezi, care Îl publicaseră și sub regim comunist.Ă „- Apoi, văd că ai publicat, În stil foileton, două cărți de Kierkegaard! Bine, dragă Nicolae, dar Kierkegaard și filosofie... a, văd că ai publicat și Le rire-ul lui Bergson!... bine, dar asta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
transformă iute În sarcasm și Înjosire a valorilor și a istoriei, toate luate de-a valma. Într-adevăr, dacă n-am avut, ca În țările vecine nouă, de la Nord, mișcări organizate de protest, ce au culminat cu luptele aprige ale Polonezilor prin acel „Solidarności” ce a Înfrânt președintele și securitatea de stat comunistă și dacă nu am avut nici valori culturale, atunci, Într-adevăr, nu a existat, În mod cam „suspect” și cu adevărat jalnic, nici un fel de „rezistență” națională românească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
latine, ci grecești și slave, determinate de apartenența lor la Biserica ortodoxă. De fapt, catolicismul și ortodoxia Împărțiseră Europa În două, indiferent de limbi și de etnii. Europa latină era Europa catolică (devenită parțial protestantă În secolul al XVI-lea). Polonezii, deși slavi, aparțineau, prin catolicism, spațiului latin. Românii, deși vorbeau o limbă romanică, aparțineau, prin ortodoxie, spațiului slav. Ei chiar scriau, și aveau să scrie până În plin secol XIX, cu caractere chirilice, la fel ca bulgarii, sârbii și rușii. Ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prin ortodoxie, spațiului slav. Ei chiar scriau, și aveau să scrie până În plin secol XIX, cu caractere chirilice, la fel ca bulgarii, sârbii și rușii. Ce contează mai mult: originile Îndepărtate, sau sinteza culturală a fiecărei epoci? Într-un sens, polonezii erau pe atunci mai latini decât românii! Românii și-au descoperit latinitatea În secolul al XVII-lea. Este perioada când slavona, omniprezentă mai Înainte În Biserică, În actele de cancelarie sau În primele scrieri cu caracter istoric, se retrage În favoarea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e Moldova, atâta tot (sintagma „țări române“, pe care o folosesc și eu din comoditate, este maniera modernă de a le numi). Cele două țări merg când Împreună, când una Împotriva celeilalte; ele se războiesc nu numai cu ungurii, cu polonezii și cu turcii, ci și Între ele. În primele două secole, Moldova se ține mai aproape de Polonia, iar țara Românească de Ungaria, de aici decurgând orientări externe diferite (care nu prea justifică Încadrarea lor Într-un „front comun antiotoman“, expresie curentă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Matei Basarab și Vasile Lupu. 1600 este momentul-vedetă al istoriei românești. La 1599, Mihai Viteazul cucerește Transilvania și, un an mai târziu, Moldova. Pentru scurt timp, stăpânește peste cele trei țări. Triumf urmat repede de dezastru. Nobilimea transilvăneană se răscoală, polonezii invadează Moldova și țara Românească, turcii trec Dunărea. Mihai ia drumul exilului, ajungând la Praga, la Împăratul Rudolf, al cărui locotenent În Transilvania se considera. Revine cu ajutor habsburgic și Înfrânge armata nobililor transilvăneni, dar câteva zile mai târziu cade victima
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trebuia să fie mai circumspect decât un român oarecare, greșelile puteau să-l coste mai scump. În mintea multora a Încolțit o idee, devenită cu timpul obsesie: să fugă din țară! Din România se ieșea Însă din ce În ce mai greu. Spre deosebire de cehi, polonezi sau est germani, românii călătoreau greu nu numai În Occident, dar chiar În țările comuniste „frățești“. Unii reușeau totuși să obțină pașaportul și mult dorita viză de ieșire și adesea nu se mai Întorceau. Membrii familiei rămași În țară erau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
României. „Nu ne vindem țara“, așa suna sloganul la modă În primele luni ale lui 1990. Îl strigau mii de muncitori care Îl susțineau pe Iliescu În proiectul său de reformă lentă și limitată. Față de terapia de șoc practicată de polonezi, România s-a situat la polul opus. Chiar românii veniți din exil au fost priviți cu suspiciune. „N-ați mâncat, ca noi, salam cu soia“ li se spunea (cu referire la lipsurile alimentare din anii ’80 pe care ei, fericiții
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rataserăm două sau trei ocazii de a participa la niște evenimente internaționale numai din cauză că am crezut, eronat, că suntem din start văduviți de orice șansă, de vreme ce trebuia să concurăm cu alți est-europeni mult mai bine plasați pe scala preferințelor occidentale (polonezi, unguri, cehi, sloveni, chiar și românii din Țară), de data aceasta - se întâmpla în toamna anului 1999 - nu am făcut decât „să aplicăm” conștiincios, adică să completăm niște formulare și să trimitem dosarele cerute de organizatori, incluzând câteva pagini din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă și un ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui Erasmus, matricea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult fast: steagurile rusești și portretele ștabului de la Kremlin ornau întreg orașul, scrie Ana, de parcă am fi fost o regiune Kaliningrad la Marea Neagră. Scandalos și fără speranță. Tot aici, pe „bulevardul Europa”, dăm câte o raită pe la unguri și pe la polonezi, foștii frați „de lagăr”. Ultimii poartă straie naționale, sărbătorești, oferă cu generozitate vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pavilioane. Plătim, Vasile și eu, câte zece mărci pentru o călătorie dus-întors, pe o distanță de aproape 20 km, și urcăm în cabina telefericului, însoțiți de un chinez de la New York (așa am aflat, pentru că vorbea în continuu) și de un polonez mai tăcut, folosindu-și din când în când aparatul de fotografiat agățat la gât. Chinezul tot spune OK!, OK!, și când aude că suntem români ne felicită pentru victoria de ieri a României asupra Angliei - un meci pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și ne lasă în pace. Kaliningrad. O aberație pe traseul Literatur Express-ului. Nu singura, din păcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca mănăstire, este situată pe o colină despărțită printr-un șanț adânc, cu un podeț de acces, de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe punte, împreună cu câțiva colegi din Anglia și din fosta Iugoslavie, ce crede despre acest vechi sit german, iar el, fixându-mă inexpresiv, îmi spune că da, e frumos, dar mai interesant i se pare mixajul de culturi de la Malbork: polonezi, ruteni, evrei. De nemți „uită” să-și amintească. E „politic corect”. Prudența sa îmi pare exagerată. Mie însă îmi este ușor să vorbesc. El, ca organizator, nu-și permite nici o clipă de relaxare ideologică. VASILE GÂRNEȚ: Chermeză oferită de primăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă recuzită de epocă: platoșe, coifuri, spade, trompete și buciume care vor da semnalul luptei. Turnirul se declanșează sub bagheta unui maestru de ceremonii - un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]