2,744 matches
-
ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul putea începe. Belcin striga catalogul rar, poticnit, de pomană. Nimeni nu ieșea la tablă. Din spate, Mihnea dirija orchestra: Cătălin înțepa în stânga și-n drepta cu șurubelnița (când Belcin întreba cine vrea să rezolve problema, voluntarii săreau pe capete); Gino se prăbușea din bancă și se plimba printre rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate, marea aia ciudată, care nu se vede.“ Maria a tras plapuma peste noi. Ne instalasem centrală termică, dar de pomană. Nu s-ar fi putut spune exact dacă făceam noi economie sau fusese o greșeală de proiectare. Era mai frig ca pe vremea comuniștilor. „Mi-e somn. Îmi spui ce căutăm la Constanța sau mă culc?“ M-am instalat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașini și sigle de pe capote: avea vreo trei saci dosiți în pivniță, printre butoaiele cu murături. Nu știau vecinii ce li se-ntâmplă cu mașinile și lucrurile din casă, ieșeau dimineața și mai lipsea ceva. Întrebau în stânga, întrebau în dreapta; de pomană. L-a prins taică-său într-o iarnă, din greșeală: a desfăcut un sac de cartofi, să ducă sus la masă, și-a dat peste capace și sigle. Avea de toate acolo: Moskvich, Fiat 850, Ford Escort, Wartburg, Alfa Romeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spațiu, ocolind obstacolele. Ne-am fi putut numi oricum, Androne sau Robotin, hackerii ne-ar fi spart circuitele mentale, iar bloggerii ne-ar fi rescris memoria, difuzând-o pe mii de pagini de web, doar-doar s-ar fi pierdut. De pomană; devenisem invincibili, originali, de neînlocuit. Povestea supraviețuia, ieșea la suprafață printre pixelii 800x600, prin toți porii paginii ăsteia de hârtie; nu putea fi ștearsă, actualizată sau upgradată. Rușinea și mândria aveau rezoluție maximă: True Color, de 32 biți. Trăgeam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din retină și de pe zidurile multiculturale. Cauți de pomană: nu dai de-o stradă simplă, clară, pe care secolele să nu se fi încălecat, cu tot cu istoria lor de almanah. Zidurile arată ca un graffiti alb, lucrat de mii de autori necunoscuți. Dacă sapi sub asfalt, găsești oase și săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avocățește. Îmi venea să-i cumpăr un supozitor. Nu pricepeam unde învățase limbajul ăsta sec și politicos, de funcționar bancar. La orele de română, înjura relaxat și juca Monopoly în ultima bancă. Doar eu știam de câte ori le confiscasem tabla; de pomană: păstrau zarurile și începeau un barbut pe manualul de Literatură. „Dorim.“, l-a anunțat Maria, potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea deja creionul pe carnețel. „Un fresh de portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă știa de toate datele astea periculoase? Și de ce n-a schimbat numele?“ „Simplu.“, am zis, „Penciulescu moare-n 1929. George Vasile Penciulescu, avocat. Varianta oficială: embolie pulmonară, provocată de tuberculoză. Îl duc la sanatoriul Moroieni, cu furgonul ambulanței. De pomană: scuipă tot sângele din el și se curăță-n două zile. Cibănoiu se prăpădește trei ani mai târziu. Adrian Cibănoiu, inginer mecanic, 1888-1931. Ăsta i-a sabotat avionul lui Vasilescu; unii zic că l-ar fi lucrat și pe-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-a scris pasajele la 26 de ani. Adică în 1994. De-aici începe povestea. Și se termină undeva «la-nceputul mileniului trei». Deși ar mai fi o variantă...“ „Care?“, m-am interesat. „Apocalipsa cerebrală... Cuvintele nu-s folosite de pomană. În general, programatorii de viruși difuzează formule de-astea criptice în mesajele lor. Sună a avertisment cibernetic. Ca un fel de-alarmă cu cheie.“ „Mie mi se pare doar o metaforă...“ „Poate că da. Sau poate conu’ Paul ne trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
feței, un soi de mulaj tridimensional, aplicat peste volumul oaselor și-al cartilagiilor. Nu puteai prinde mișcarea, degeaba te chinuiai s-o imobilizezi: decalajul se păstra. Van Gogh înnebunise din cauza asta; Leonardo își greșise cel mai mare tablou. Încercam de pomană să-mi analizez zâmbetul, să-i identific proveniența și cantitatea de stări care-l compuneau: nici Lepidopteros, nici algoritmii lui Mihnea, nici cei din laboratoarele Universității din Amsterdam nu mă puteau ajuta. Eu nu eram ca Mona Lisa, 83% fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cezar. „Suntem sufocați, ocoliți. Cum îți vine o idee sau ieși cu-o chestie tare pe piață, băieții te ignoră sau îți dau direct în cap.“ „Re-reduși la tă-tăcere...“, a completat Cezar, râzând și scărpinându-se cu poftă. „Muncești de pomană, te-agiți în gol. Scoți un super-program și-ți zice decanul că n-are finanțare pentru el, trebuie să faci cerere la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i de competența noastră, mergeți la decan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții. Prin ziare ți se explica săptămânal ce se întâmplase cu ea și unde dispăruse. Denumirile sunau palpitant, ca într-un film cu spioni: agentul termic, factorul K, coeficientul Ø. Oricând s-ar fi putut deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
propriul lui sistem centralizat de încălzire. Am mai forfotit prin caiete, planuri de curs, hârtii salariale. Spor de stress, spor de toxicitate, spor de fidelitate (asta suna sinistru, ca o recompensă pentru turnătorie). Degeaba, nici urmă de act. Răscoleam de pomană, certificatul meu de naștere nu era nicăieri. „Și-acum?“, a protestat Mihnea. „Dăm turul facultății?“ „Nu, intrăm la bibliotecă.“ „Te-ai sonat?!“, s-a enervat el, aproape pe bună dreptate, „Ce facem, controlăm douăzeci de mii de volume?!“ „Douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl observai prima oară: venea nașul cu-o cheie specială, tubulară și-o învârtea pe-o tijă metalică, în formă de paralelipiped, scobită în perete. După ce executa mișcarea (nimeni altcineva n-ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să-l pocnească. L-am oprit cu un semn, îndemnându-l să stea deoparte. S-a tras spre ușă, nervos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
explica de ce Liiceanu a devenit în prezent un susținător al lui Traian Băsescu și al miniștrilor aserviți acestuia. Iată cum, între editarea unui volum de Wittgenstein și reeditările consacratei sale scriituri "Apel către lichele", Liiceanu a parazitat Bugetul de stat. (...)" (Pomeni către Liiceanu, Ziua, 17 martie 2007) Raționalitatea presupune, așadar, utilizarea unor raționamente valide. Îndeplinite simultan, condițiile obiectivității și raționalității textului conferă credibilitate discursului jurnalistic. Însă, credibilitatea singură nu asigură specificitatea discursului jurnalistic, întrucât obiectivitatea și raționalitatea sunt caracteristici și ale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
spus și voi mai spune despre dl. Băsescu, vedeta torpiloare a politicii românești, dar vă rog să vă gândiți la un lucru: eu nu știu ca ministrul, primarul, prezidențiabilul sau președintele Traian Băsescu să fi făcut vreodată un management al pomenii politice pe banii statului. Dumneavoastră știți?" (Cristian Tudor Popescu, Pomanagerii, Gândul, 16 martie 2007) Calamburul este o tehnică utilizată încă din titlul articolului: Pomanagerii. Expresia cuprinde în sine două cuvinte îmbinate: pomană și manager. Astfel încât, termenul rezultat, aplicat la domeniul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Băsescu să fi făcut vreodată un management al pomenii politice pe banii statului. Dumneavoastră știți?" (Cristian Tudor Popescu, Pomanagerii, Gândul, 16 martie 2007) Calamburul este o tehnică utilizată încă din titlul articolului: Pomanagerii. Expresia cuprinde în sine două cuvinte îmbinate: pomană și manager. Astfel încât, termenul rezultat, aplicat la domeniul politic, trimite la o modalitate de a manageria, de a conduce societatea prin intermediul pomenilor, al cadourilor către anumite categorii sociale în scopuri electorale. Dramatizarea apare și ea în articol, prin tehnica antagonizării
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
2007) Calamburul este o tehnică utilizată încă din titlul articolului: Pomanagerii. Expresia cuprinde în sine două cuvinte îmbinate: pomană și manager. Astfel încât, termenul rezultat, aplicat la domeniul politic, trimite la o modalitate de a manageria, de a conduce societatea prin intermediul pomenilor, al cadourilor către anumite categorii sociale în scopuri electorale. Dramatizarea apare și ea în articol, prin tehnica antagonizării a două personaje aflate în conflict, președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, aflați "în plină pumnuială politică". Comparația nu este favorabilă lui Tăriceanu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, aflați "în plină pumnuială politică". Comparația nu este favorabilă lui Tăriceanu, întrucât articolul marchează diferența prin afirmația "eu nu știu ca ministrul, primarul, prezidențiabilul sau președintele Traian Băsescu să fi făcut vreodată un management al pomenii politice pe banii statului". În plus, finalul plasează potențialii cititori pe aceea parte a baricadei cu opinia editorialistului, apropiindu-i prin utilizarea unei formule directe de adresare: "Dumneavoastră știți?". Întrebarea de mai sus este un exemplu de utilizare performativă a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ei. Mare-i fu surpriza când, fără nici o pregătire prealabilă, află că acest cneaz Mâșkin, ultimul din spița lui, despre care auzise deja câte ceva, nu e decât un jalnic idiot, aproape un cerșetor și, de sărac ce e, primește de pomană. Generalul mizase pe efectul celor spuse, ca să-i trezească interesul și să-i abată gândurile într-o cu totul altă direcție. În situațiile extreme, generăleasa făcea de obicei ochii mari și, împingându-și un pic corpul pe spate, privea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și menire, al domnului de dimineață cu pumnii; pe fostul sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui. Cu grandomania și încântarea faptului că a căpătat posibilitatea de a-i copleși nepedepsit pe oameni cu milioanele lui, progenitura noastră scoate din buzunar o hârtie de cincizeci de ruble și i-o trimite onestului tânăr sub formă de pomană nerușinată. Nu credeți, domnilor? Firește, banii i-au fost restituiți imediat, cum s-ar zice - i-au fost aruncați în obraz. Deci ce mai rămâne de făcut pentru a pune capăt acestei tărășenii? Chestiunea nu e juridică, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și dumneavoastră de acord, restituind datoria, nu-i puteam nicidecum oferi mai mult domnului Burdovski, chiar dacă l-aș fi iubit grozav de mult și n-o puteam face din delicatețe, tocmai pentru că-i restituiam o datorie și nu-i trimiteam pomană. Nu-mi dau seama, domnilor, cum de nu înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care s-a tratat el în Elveția - deci, pe lângă asta, oferirea celor zece mii destinate școlii a fost făcută, după părerea lui, grosolan și imprudent, ca și cum i-ar fi dat pomană și cel mai urât era tocmai faptul că oferta fusese făcută în gura mare, când erau de față și persoane străine. „Trebuia să am răbdare și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un plic de format mare, deschis, îl aruncă pe masa de lângă prinț. — Iată banii!... Să nu îndrăzniți... să nu îndrăzniți!... Banii!... Cele două sute cincizeci de ruble pe care ați îndrăznit să i le trimiteți prin intermediul lui Cebarov, sub formă de pomană, dădu lămuriri Doktorenko. În articol se zice că au fost cincizeci! strigă Kolea. Sunt vinovat! spuse prințul, apropiindu-se de Burdovski. Sunt foarte vinovat față de dumneavoastră, domnule Burdovski, dar, credeți-mă, nu i-am trimis ca pomană. Și acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]