4,571 matches
-
predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la un restaurant, prostituata se plînge, nu foarte deprimată, că singurii bărbați care i-au plăcut vreodată erau homosexuali, ceilalți sînt niște porci și apare scriitorul la braț cu Henriques, noul său prieten. Henriques o studiază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primăvara și-atît iar În Secolul cinematografului din 1989 i se va spune constant crăiță. Care Înseamnă nume dat simultan la două specii de plante din lumea compozitelor, cu tulpina ramificată și fără detalii În ce privește grosimea ori perii, frunze penat-divizate, flori portocalii și miros insuportabil: Tagetes erectes și patula, popular, vîzdoagă. Faptul Îngrijorător că același cuvînt mai poate defini, În funcție de dispoziția abdominală ori sufletească, o varietate de ciupercă comestibilă cît și un dans popular românesc, probabil cunoscut lui Paul Newman (regizorul filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niciodată, deoarece se va pierde În revoluția culturală. Și care ți-a dus eprubeta-n altă parte, În clinica unde tînărul tulburat mintal din Vietnam caută la un moment dat o seringă pe care s-o Încarce cu ceva letal, portocaliu, iar Jon Voight, alertat de tentativa de sinucidere aflată-n plină desfășurare, se suie cu greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Cico În loc de Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne asfixiau cu bule galbene acidulate Încetul cu Încetul, pentru bomba cu hidrogen, marș de protest, pentru toate marșurile de protest și mitingurile și 23 august, pentru geamandurile portocalii, generațiile pierdute, sacrificate, aruncate-n grajdul timpului, generația ’56, ’70, ’80, toate groggy, toate suportînd galvanoterapii de durată, pe toată durata acelei perioade a gamaglobulinei atît de dureroase și de inutile, a acelui timp cînd aș fi plecat chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Orientale. Am ajuns Într-o țară unde distanțele nu au nici o importanță, cei 30,5 de mii de kilometri pătrați ai Belgiei putînd fi străbătuți În cîteva ore pe autostrăzile ce par abia scoase din ambalaj, iluminate de nenumărate neoane portocalii, există cu prisosință pe absolut toate drumurile, chiar și pe cele de țară, lucru unic În Europa, am aflat, o inconștientă risipă de electricitate, paralizantă pentru cineva venit din zodia Întunericului amplificat de lampa cu gaz, și uimirea unui cosmonaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre care nu vorbesc aici), cât timp a durat copilăria Dandei a fost, de fapt, un timp strălucitor, în care viața foșnea ca un copac neobosit. O imagine : suntem în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre a nu-și pierde parfumul, alături de ceainicul cu apă fiartă. Toate bunătățile acestea nu erau pentru bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
S-a oprit brusc, ecoul ultimelor vorbe a plutit o vreme în jur. Descria cu bețișorul subțire cercuri și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și arbori torsionați, îmbătrâniți nu atât de neîngrijire, cât de roaderea vremii, le vezi? - șoptea dintr-odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei Vlădescu reușea din când în când să zărească - printre perechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și foarte înalte, fiecare cu draperia ei de țesătură groasă și grea dintr-un amestec de fire albastru închis, cenușiu și negru - mare parte a camerei reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se află în fața tuturor, încât toți îl puteau vedea și trebuiau să-l asculte, ca și cum n-ar fi fost suficient că se deșirase în spatele mesei învelite în pluș roșu, nu impunător, ci atrăgând pur și simplu privirea cu hainele lui portocalii și cravata țipătoare, a ridicat din prima clipă glasul să ne admonesteze și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înapoi. „Maică-mea asta prea curioasă, care își bagă nasul în toate, ar fi în stare să-l devoreze și să mai facă și o criză la sfârșit.“ Poate privi afară chiar stând în patul de obicei acoperit cu pledul portocaliu și flenduros, care se vede mai mic și îndepărtat, la fel ca pictura abstractă atârnată deasupra, în oglinda înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-mi răspunzi? Ce-ai vrut să zici c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund“, și el insistând mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
terminăm partida asta în pace?“. „Ai grijă, ai să pierzi“, spunea Vlad Dumitrescu. „Pe mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde nedumerită. „Ia ascultați-vă-ți aicișa“, le zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intrasem pentru prima oară. Treceau pe lângă mine, el și Aurora Mocanu, și au încercat un timp să danseze, dar s-au oprit înainte de a se sfârși melodia și s-au întors la locul lor, lăsându-i în camera cu lumină portocalie pe Andrei Vlădescu, care gesticula exagerat, și pe Lia, așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele strânse, dar genunchii albi îi rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fereastră, de la masa de stejar. Nu mai era nimic dincolo de fereastră, pentru el încetaseră să mai existe lucrurile și ființele care se mișcau la câțiva metri sub geamuri, tot ce încă mai exista era camera cu draperii înguste și glob portocaliu și patul. Rodica Dumitrescu nu știa, părea disperată și mai avea speranțe, dar el era sigur de ce-o să urmeze. Încerca să-l distreze, îi punea muzică, îi citea până adormea, îi spunea glume, îi povestea câte se petrec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aștept aici, a zis el, cu ochii În pământ. O să vii Înapoi Într-un minut. Mocheta de pe coridor era de un roșu-Burgundia intens și mai să cad În nas din cauza ei, pentru că mi-a agățat tocul. Pereții aveau un tapet portocaliu gros, cu dungi În relief de aceeași culoare, care se Întindeau cât era coridorul de lung, și o băncuță, tot portocalie, era lipită de perete. Pe ușa franțuzească din fața mea scria „Apt. B“, dar m-am răsucit pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
roșu-Burgundia intens și mai să cad În nas din cauza ei, pentru că mi-a agățat tocul. Pereții aveau un tapet portocaliu gros, cu dungi În relief de aceeași culoare, care se Întindeau cât era coridorul de lung, și o băncuță, tot portocalie, era lipită de perete. Pe ușa franțuzească din fața mea scria „Apt. B“, dar m-am răsucit pe călcâie și am văzut o ușă identică pe care scria „Apt. A“. A trebuit să-mi folosesc și ultimul dram de stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Elias-Clark plătise vreo două sute de dolari per bucată, dar ce conta: noi i le tot Înmânam ce pe niște batiste. În ritmul În care le făcea praf, În mai puțin de doi ani Miranda avea să le termine. Aranjasem cutiile portocalii pe un raft, de unde puteam distribui eșarfele rapid, dar ele nu rămâneau niciodată acolo prea mult. În fiecare a treia sau a patra zi, ea se pregătea să ia prânzul pe undeva și suspina: „Ahn-dre-ah, dă-mi o eșarfă“. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puse În zeci de valize Louis Vuitton, cu asemenea compartimente suplimentare pentru momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini de cutii portocalii de la Hermès, fiecare conținând câte o eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată. ↔ Am Închis telefonul după ce am făcut un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
psihiatru pe probleme de cuplu și‑ar fi dat seama că entuziasmul meu exterior era menit să compenseze sentimentele lipsă din interior. Și‑a luat o bere, a sărutat‑o pe Lily pe obraz și s‑a instalat pe fotoliul portocaliu pe care ai mei o păstraseră de prin anii ’70 În ideea că Într‑o bună zi o vor lăsa cu mândrie moștenire vreuneia din progenituri. — Ei, cum merg treburile pe aici? a Întrebat și a arătat din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cine-i acolo? Ajutor! Kay se Întoarse și fugi spre ambulanță. — Nu te uita, Îi spuse fetei care bîntuia pe afară. Zumzăitul de avioane se depărtase, dar micile focuri de pe stradă prinseseră forță acum, iar flăcările erau mai curînd galbene, portocalii și roșii decît albe. Vor atrage mai multe avioane cu explozive adevărate, dar ea nu putea face nimic să le prevină. Scoase o cutie cu pansamente și se grăbi spre casă. O găsi pe Mickey În Încăpere cu bărbatul rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ea fusese Încet reînghițită de Întuneric. Stătea cu mîinile În șold, privind, pur și simplu, la miezul Încă dogoritor al clădirii care ardea; vedea cum focul Își schimba culoarea, dintr-un alb incert, spre un galben, apoi Într-un portocaliu și roșu. Fu oprit și al doilea motor și mașina plecă. Cineva anunță pe altcineva că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare, și nu mai Înțelegea nimic. Își ridică mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]