2,352 matches
-
cel mai înalt al Lumii; teritoriul care-l înconjoară și care alcătuiește "lumea noastră" este deci considerat ținutul cel mai înalt. Este ceea ce se spune în tradiția israelită: fiind ținutul cel mai înalt, Palestina nu a fost acoperită de apele Potopului.7 După tradiția islamică, locul cel mai înalt de pe Pământ este Ka'ba, pentru că "Steaua Polară arată că acesta se găsește în dreptul centrului Cerului"8. Creștinii socotesc că în vârful Muntelui cosmic se află Golgota. Toate aceste credințe exprimă unul și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioasă înseamnă proiecția teritoriului nostru privilegiat în vârful Muntelui cosmic. Speculațiile de mai târziu au dus la tot felul de concluzii, printre care cea pe care tocmai am amintit-o, și anume că Pământul sfânt n-a fost înecat de Potop. Același simbolism al Centrului stă la baza altor serii de imagini cosmologice și de credințe religioase, dintre care nu le putem reține decât pe cele mai importante: a) orașele sfinte și sanctuarele se află în Centrul Lumii; b) templele sânt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Contactul cu apa înseamnă întotdeauna o regenerare: disoluția este urmată de "o nouă naștere", iar imersiunea fertilizează și sporește potențialul de viață. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de tip Atlantida) îi corespunde, la nivel uman, "cea de-a doua moarte" a omului ("umezeala" și leimon-ul Infernului etc.) ori moartea inițiatică prin botez. Însă, atât pe plan cosmologic, cât și pe plan
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație, de o altă viață sau de un "om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își păstrează funcția: pot dezintegra, aboli formele, "spăla
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în gură. Trebuind să zdrobească toate capetele balaurului, Isus, coborând în Ape, l-a legat pe cel mai puternic, ca noi să dobândim puterea de a călca pe scorpioni și pe șerpi".14 Urmează apoi valorizarea botezului ca repetare a Potopului. După Iustin, Cristos, ca un alt Noe, ieșit învingător din mijlocul Apelor, a ajuns conducătorul unei rase. Potopul închipuie deopotrivă coborârea în adâncurile mării și botezul. "Potopul este așadar un lucru împlinit de botez... Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puternic, ca noi să dobândim puterea de a călca pe scorpioni și pe șerpi".14 Urmează apoi valorizarea botezului ca repetare a Potopului. După Iustin, Cristos, ca un alt Noe, ieșit învingător din mijlocul Apelor, a ajuns conducătorul unei rase. Potopul închipuie deopotrivă coborârea în adâncurile mării și botezul. "Potopul este așadar un lucru împlinit de botez... Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții, care nimicise omenirea păcătoasă, și scăpase cu viață, cel botezat coboară în apa botezului ca să înfrunte Balaurul mării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe scorpioni și pe șerpi".14 Urmează apoi valorizarea botezului ca repetare a Potopului. După Iustin, Cristos, ca un alt Noe, ieșit învingător din mijlocul Apelor, a ajuns conducătorul unei rase. Potopul închipuie deopotrivă coborârea în adâncurile mării și botezul. "Potopul este așadar un lucru împlinit de botez... Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții, care nimicise omenirea păcătoasă, și scăpase cu viață, cel botezat coboară în apa botezului ca să înfrunte Balaurul mării într-o luptă pe viață și pe moarte, din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parte, arătau că Isus își ținuse cu adevărat făgăduielile făcute de Dumnezeu poporului lui Israel. Trebuie însă să observăm că aceste noi valorizări ale simbolismului baptismal nu vin în contradicție cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic nu lipsește: Noe și Potopul au drept corespondent, în numeroase tradiții, cataclismul care a nimicit "omenirea" ("societatea"), cu excepția unui singur om care va deveni Strămoșul mitic al unei noi omeniri. "Apele Morții" sânt un laitmotiv în mitologiile paleo-orientale, asiatice și oceaniene. Apa "ucide" prin excelență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi o răutate 216 {EminescuOpVI 217} M-oi trage lângă cetate Și voi scrie frumoasă carte, Carte -n patru cornurele Ca să-ți fie maică jele, Pe de laturi cu bănaturi, În mijloc pară de foc Cât de cât să mă potop Că de lume n-am noroc - La cine-i da-o s-o citească Lacrimile să-l pornească, Pe mine să mă jelească. 185 Hăi, săraci feciori frumoși, Cum stau ei în lagăr scoși Cu puștile -n piromită, Cu straițele fără de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai dau înapoi acum. O să merg înainte, fie zloată, fie ploaie, fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată. Și-atunci, ce importanță mai are? Iar dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din nou la cină, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume și prelegeri pe teme atât relevante, cât și necunoscute. A început cu un comentariu la Cartea nebuniei omenești, minuscula, inadecvata mea operă în curs de elaborare. Voia să știe cum merge și, când i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îndrepte. Atâta timp cât nu devine soțul de rahat care a fost taică-tău, mai sunt speranțe. Multe speranțe. Speranța unui viitor împreună. Speranțe pentru copii. Speranțe pentru lume. Habar n-aveam ce vorbesc. Cuvintele mi se rostogoleau șuvoi din gură, un potop necontenit de prostii și sentimente clocite și, când am ajuns la finalul ridicolului meu discurs, am văzut-o pe Rachel zâmbind, zâmbind pentru prima dată de când intrase în restaurant. Poate era tot ce puteam spera să obțin. Să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au monopolizat șampania. Purtăm cu dificultate genele lui Cain. Mă tem că și cele ale lui Abel ne-ar fi anemiat specia. Personajele din literatura actuală sunt mai fragile pentru că nu au un limbaj mitologic. Noe nu s-a întors. Potopurile lui - da. Zeilor li s-a furat focul. Apoi - și nemurirea. Artiștii au redus muzele de la nouă la trei : dragostea și alcoolul. Mitul tinereții veșnice e caricaturizat deocamdată de viagra. De fapt, Iuda l-a trimis pe Iisus spre mit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin sertarele vremii. Reprezentanții răspund de caratele națiunii. În orice dictator se ascunde un Ludovic al XV-lea dornic să lase urmașilor drept moștenire potopul. Pentru popoarele necoapte, libertatea deplină poate fi un risc. Ori o pedeapsă. Când guvernul este un pericol național, poporul se poate muta în altă țară. Toate dictaturile i-au asigurat omului un loc în turmă. Unii fug de realitate. Altii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
violență, droguri, sexualitate. Televizorul și computerul lăbărțează singurătatea omului contemporan. Televizor, cimitir al lumii contemporane. Într-o lume normală, diversitatea generează armonie, nu conflicte. Basmele - aceste sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să fie oare crudul nostru secol o excepție sau un deschizător de drumuri? Cu siguranța, omenirea a ratat și acest crepuscul de mileniu. Galaxia Gutemberg așteaptă răbdătoare să obosească epoca imaginii. După eforturi de neimaginat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mari scriitori”. Când nu ne vom mai îndoi de cărți, nu vom avea motive să scriem altele. Inspirația este un fulger. Arderea poate fi întreținută numai de chinul care urmează după ea. Postmoderniștii sunt siguri că după ei va veni potopul. După ce vin în contact cu o capodoperă, te întrebi revoltat cum de ai putut trăi până atunci în ignoranță ? Arta nu va muri. Va supraviețui însă ca pedeapsă. Se vor da condamnări de tipul : 5 ore la Operă, doi ani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în subtilitate. În spatele oricărui vis, arta plantează câte o speranță. Arta trebuie adusă în calea oamenilor. De mii de ani, poezia spintecă întunericul din noi. Și poeții devin cenușă. Dar incandescentă. „ Eliberați ” de artă parcă suntem la ora zero după potop. Schimbarea cailor nu se face nici în artă fără convulsii. Scriu pentru că intră întrebările în mine ca niște țepușe. Talentul farmecă, geniul tulbură. Sufletul marilor creatori, pare, comparativ cu trupul, o navetă cosmică montată pe o bicicletă. Frustrările artiștilor se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac-su, care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e vorba de moarte, la o adică, nu uiți de curve", ploaie pe care colonelul a aruncat-o nemilos asupra sa, în vreme ce soldatul, pleoștit rău, părea că nu se sinchisește de acest potop, ba chiar a avut puterea să-mi facă și cu ochiul, dându-mi a-nțelege că doamna Valy a știut să-i aprecieze cum se cuvine mărturisirile complete. Străluceau ca în filme căștile soldaților care-l purtau pe umeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adunarea îndoliată, nu ar fi dat tonul la zâmbete și chicoteli în preajma regretatului dispărut. Și am mai observat ceva interesant la înmormântări. Se întâmpla ca pe unii dintre cei chemați la ceruri să-i cunosc foarte bine, ca pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când se îngânau binișor seara și noaptea, numai ce-o auzeam pe madam Eufrosina, soția lui Potop, care striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca pe unii dintre cei chemați la ceruri să-i cunosc foarte bine, ca pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când se îngânau binișor seara și noaptea, numai ce-o auzeam pe madam Eufrosina, soția lui Potop, care striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]