KorAP: Find »[drukola/base=povestitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...111 >

2,756 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455

povestitorului; este, de asemenea, obligația cercetătorului să treacă dincolo de aceste considerații pentru a se asigura că drepturile, interesele și sensibilitatea povestitorului sunt respectate. Aceasta înseamnă a privi cercetarea cu înțelegere, iar dacă vine vorba de publicare, înseamnă a-i da povestitorului ultimul cuvânt în ceea ce privește alegerea termenilor, modificările, eliminările sau adăugările, precum și dreptul de a beneficia de cel puțin jumătate, dacă nu mai mult, din drepturile de autor. Sunt rare cazurile în care, dintr-o cercetare, decurg beneficii financiare, dar, când se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
Este ca și în cazul unei cărți editate care cuprinde capitole aparținându-le unor autori diferiți. Toate beneficiile sunt împărțite în mod egal între cei care au contribuit la carte. Astfel, nu se va putea vorbi despre vreo exploatare a povestitorului în beneficiul autorului. Este, de asemenea, dreptul povestitorului să spună anumite lucruri cu reportofonul închis, care nu apar pe casetă, și să citească orice rezumat al povestirii, ca și rapoarte scrise despre povestire. În al treilea rând, stabiliți-vă clar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
care cuprinde capitole aparținându-le unor autori diferiți. Toate beneficiile sunt împărțite în mod egal între cei care au contribuit la carte. Astfel, nu se va putea vorbi despre vreo exploatare a povestitorului în beneficiul autorului. Este, de asemenea, dreptul povestitorului să spună anumite lucruri cu reportofonul închis, care nu apar pe casetă, și să citească orice rezumat al povestirii, ca și rapoarte scrise despre povestire. În al treilea rând, stabiliți-vă clar obiectivele; scopurile, obiectivele și agenda interviului trebuie expuse

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
trebuie expuse integral și cu claritate încă de la început. Naratorii au dreptul să știe ce plănuiți să faceți cu povestirile lor, iar dacă scopurile dumneavoastră se schimbă pe parcurs, anunțați-i despre acest lucru. În al patrulea și ultimul rând, povestitorul are dreptul să rămână anonim; el va hotărî dacă numele său va însoți povestirea sau nu, dacă aceasta va fi inclusă într-o arhivă sau publicată. Membrii Center for the Study of Lives au convingerea că este mai bine să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
fi inclusă într-o arhivă sau publicată. Membrii Center for the Study of Lives au convingerea că este mai bine să avem o povestire a vieții anonimă în arhivă decât să nu avem deloc. Responsabilitatea cercetătorului este să onoreze dorințele povestitorului. Dacă persoana acceptă să continue interviul, bazându-se pe înțelegerea reciprocă, aceasta constituie un consimțământ informat și poate fi scris sau verbal. Mai mult chiar, este important să fie clar încă de la început că participarea persoanei la interviu voluntară, că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
pentru scopul cercetării sau pentru uz personal, ca și modul cum va fi utilizată povestea vieții pe viitor. Interviul se desfășoară în conformitate cu indicațiile specificate la începutul acestui capitol, casetele sunt transcrise și o copie a documentului rezultat îi este oferită povestitorului pentru eventuale schimbări, pentru eliminarea unor pasaje, corecturi și adăugiri. Povestitorul încă are dreptul de a aproba în orice moment orice utilizare a materialului vieții. Pentru o povestire care va intra în arhivă, aș face orice efort necesar ca să contactez

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
va fi utilizată povestea vieții pe viitor. Interviul se desfășoară în conformitate cu indicațiile specificate la începutul acestui capitol, casetele sunt transcrise și o copie a documentului rezultat îi este oferită povestitorului pentru eventuale schimbări, pentru eliminarea unor pasaje, corecturi și adăugiri. Povestitorul încă are dreptul de a aproba în orice moment orice utilizare a materialului vieții. Pentru o povestire care va intra în arhivă, aș face orice efort necesar ca să contactez persoana pentru orice eventuală cerere de publicare a unei părți din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
dreptul de a aproba în orice moment orice utilizare a materialului vieții. Pentru o povestire care va intra în arhivă, aș face orice efort necesar ca să contactez persoana pentru orice eventuală cerere de publicare a unei părți din interviul său. Povestitorul este încă proprietarul materialului. Cercetătorul este asemenea unei moașe ce ajută la derularea unui proces care a evoluat deja de la sine, dar care ar avea nevoi de un ajutor suplimentar în continuare. Moașa deține anumite instrumente speciale care pot menține

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
înainte ca acestea să se întâmple efectiv. A fi un bun ghid, care poate anticipa exact ce trebuie să se întâmple, reprezintă cheia succesului unui interviu. Întrebările care trebuie puse, care ne vor conduce la ceea ce vrem să știm despre povestitor, trec în plan secund și nu necesită prea multe explicații. Partea dificilă a interviului este stilul personal sau, mai degrabă interpersonal, care îl invită pe cel ce-și relatează povestea să facă acest lucru la un nivel profund, sensibil. Comparativ

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
Spradley, 1979). Fiecare dintre aceste tipuri de întrebări conduce la niveluri diferite ale răspunsurilor. Este recomandabil să vă asigurați că întrebările folosite includ mai multe, tipuri de întrebări dacă nu toate. Cele mai utile întrebări vor fi acelea care ghidează povestitorul spre nivelul trăirilor personale. Acesta este punctul în care interviul devine activ - sau interactiv, în cel mai bun caz - și de unde provin cele mai multe semnificații din viața unei persoane. Există diferite căi de a atinge niveluri mai profunde ale realității, de la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
o rugați să facă un scurt rezumat al vieții înainte de realizarea efectivă a interviului. Acesta este un mod util de a începe interviul concentrându-se asupra persoanei, indiferent de vârsta și experiența ei. Alte strategii utile pentru a pregăti anticipat povestitorul ar fi acestea: creionarea evoluției în timp a vieții sale, subliniind și identificând evenimentele-cheie din fiecare an. realizarea unui colaj ce reprezintă într-o manieră creativă, prin intermediul cuvintelor, simbolurilor sau imaginilor, pe un poster sau o coală de hârtie, principalele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
despre viața ta când vei muri. Ai vreun sfat sau vreo învățătură pentru generația tânără? Întrebări de încheiere Este bine să lăsați să se înțeleagă când simțiți că interviul se apropie de sfârșit. O întrebare sau două care-i arată povestitorului că vă apropiați de final și îi oferă posibilitatea să adauge câteva considerații finale la ceea ce s-a spus va facilita procesul. Există ceva ce am omis din povestea vieții tale? Crezi că ai oferit o imagine corectă în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
fost pentru dumneavoastră această experiență, că sunteți recunoscător pentru tot ceea ce vi s-a împărtășit, că dețineți o înregistrare definitivă a povestirii sale și că aceasta va avea o reală valoare și pentru alte persoane. De asemenea, îi veți reaminti povestitorului că, după ce caseta va fi transcrisă, va putea citi textul pentru a-și da acordul final și pentru a face unele schimbări sau corecturi, dacă e necesar. Poate aspectul cel mai semnificativ este că, atunci când veți fi încheiat interviul de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
cursivă de pe o casetă înregistrată vor implica un proces de editare. Cu cât mai puțin, cu atât mai bine în cazul nostru. Editarea transcrierii are în principal scopul de a clarifica sensurile și de a surprinde semnificațiile exprimate de cuvintele povestitorului. Un exemplu de clarificare a sensului ar putea fi faptul că pronunțiile specifice ale cuvintelor nu sunt uneori atât de importante ca modul în care este folosit un hm sau ăăă ori subliniază anumite idei. A realiza o transcriere completă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
acest lucru în locul dumneavoastră. Lucru cel mai important de care veți ține cont în editarea interviului este că transcrierea are ca scop în primul rând surprinderea sensului. Deoarece scopul nostru este de a obține o narațiune cursivă redată în cuvintele povestitorului, formatul transcrierii va omite propriile dumneavoastră cuvinte și comentarii și veți transcrie doar cuvintele sale, pe care le veți structura în propoziții și paragrafe. Editarea poate consta și într-o schimbare minimală a ordinii anumitor fragmente ale interviului pentru a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
în funcție de abilitățile dumneavoastră în ceea ce privește tehnoredactarea și operarea la computer, oricum va dura între trei și șase ore să transcrieți o oră de interviu înregistrat pe casetă. Desigur, când omiteți propriile întrebări și comentarii, precum și ele adiacente, inutile și repetitive ale povestitorului, timpul de transcriere se va reduce semnificativ. Odată ce ați realizat o primă variantă a transcrierii - dumneavoastră înșivă sau altcineva -, este important să ascultați din nou caseta în timp ce transcrierea, pentru a fi sigur că totul a fost transcris corect de prima

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
interes real nu numai în ceea ce privește citirea transcrierii, ci și corectarea ei. Acesta este privilegiul sau chiar dreptul său, deoarece povestea îi aparține. Unii nu vor accepta această ofertă, caz în care corectura dumneavoastră dă forma finală a transcrierii narațiunii, chiar dacă povestitorul poate avea, în orice moment, acest privilegiu. Dacă persoana intervievată va citi transcrierea și va schimbări, face, adăugiri, dezvoltări sau orice alte corecturi, atunci narațiunea ce rezultă devine documentul primar al interviului, iar caseta rămâne varianta nefinisată (Ives, 1974). Returnarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
adăugiri, dezvoltări sau orice alte corecturi, atunci narațiunea ce rezultă devine documentul primar al interviului, iar caseta rămâne varianta nefinisată (Ives, 1974). Returnarea povestirii comunității din care provine este, de asemenea, un act de profund respect. Acest gest protejează „onoarea” povestitorului, oferind povestirii ocazia de a fi împărtășită familiei și altor membri ai comunității (Myerhoff, 1992). În sfârșit, este important ca și casetele, și transcrierea să fie păstrate într-un loc sigur, de preferat o arhivă,. Aceasta va asigura utilizarea viitoare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
acest lucru este complicat de faptul că ele pot fi diferite pentru cel care-și relatează povestirea vieții și pentru cel care o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră (sau povestitorul) sunteți capabil să stabiliți sensul și validitatea povestirii înregistrate. Dintre acești factori amintim: a) calitatea relației pe care o aveți cu povestitorul (în unele cazuri o relație de lungă durată poate contribui semnificativ la calitatea acesteia, în alte cazuri o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră (sau povestitorul) sunteți capabil să stabiliți sensul și validitatea povestirii înregistrate. Dintre acești factori amintim: a) calitatea relației pe care o aveți cu povestitorul (în unele cazuri o relație de lungă durată poate contribui semnificativ la calitatea acesteia, în alte cazuri o relație nouă poate funcționa la fel de bine sau chiar mai bine; secretul calității relaționării din timpul interviului este măsura în care respondentul se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
calitatea acesteia, în alte cazuri o relație nouă poate funcționa la fel de bine sau chiar mai bine; secretul calității relaționării din timpul interviului este măsura în care respondentul se simte relaxat sau tensionat); b) interacțiunea specifică pe care o aveți cu povestitorul pe parcursul interviului (a fost totul complet și clar? ); c) perspectiva teoretică pe care o alegeți pentru a interpreta povestirea sau poziția obiectivă abordată (care dintre numeroasele teorii ale interpretării se potrivește cel mai bine?); d) propriile dumneavoastră punctele de vedere

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
semnificații care apar pe parcursul studierii narațiunii și care depășesc orice set limitat de categorii ce ar fi putut fi stabilite la început. Există puține întrebări cu răspunsuri predictibile într-un interviu de tip povestea vieții; obiectivul este să avem un povestitor care ne oferă detalii despre ceea ce s-a întâmplat - despre ce a simțit el și încă mai simte după mulți ani -, despre un eveniment sau o împrejurare a vieții. Ceea ce căutați de fapt este perspectiva asupra vieții pe care o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
ceea ce s-a întâmplat - despre ce a simțit el și încă mai simte după mulți ani -, despre un eveniment sau o împrejurare a vieții. Ceea ce căutați de fapt este perspectiva asupra vieții pe care o are cel ce o trăiește. Povestitorul ar trebui considerat atât expertul, cât și autoritatea supremă în ceea ce privește viața sa. Aceasta se bazează pe convingerea că el cunoaște povestea relatată și că ea este o reprezentare fidelă și completă a vieții. Datorită naturii metodei, doi cercetători diferiții nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
momente diferite ale vieții, dar în povestirea a ceea ce s-a întâmplat și a ceea ce au făcut ei trebuie să existe o consecvență. Consecvența internă este primul mijloc de verificare care poate fi folosit atât de cercetător, cât și de povestitor pentru a pune într-o lumină corectă sau pentru a limpezi comentariile inițiale în funcție de ideile apărute pe parcurs, dacă acestea par să fie diferite (McCracken, 1988). Se înțelege de aici că indivizii văd, în mod inerent, evenimentele vieții ca fiind

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
știi sau crezi că știi despre persoana care-și spune povestea sau despre tema ori problema discutată, aceasta nu este întotdeauna o unitate de măsură validă, deoarece nu căutăm neapărat adevărul istoric, ci doar experiența și punctul de vedere ale povestitorului asupra a ceea ce-și amintește el că s-a întâmplat. Studierea vieților prin intermediul povestirilor se axează pe coerența internă a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]