2,376 matches
-
a scăpat de distrugerea timpului; abia recent a fost interpretată adevărata lui semnificație. Femeia care a fost mama lui Nero. La Museo Lateranense există o statuie a perfidei surori a împăratului. Probabil că nu mai era foarte tânără atunci când a pozat, având în vedere dimensiunile sânilor și șoldurilor. Poate că între ea și artistul care a reprezentat-o nu a existat o comunicare psihică și intelectuală, deoarece chipul este lipsit de expresie și straturile suprapuse ale veșmintelor cad greoaie. Din statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare, arătând contururile defocalizate ale polițiștilor și infirmierilor iritați, certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia, cît și Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede s-au îmbrățișat,îndelung; s-au sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atâta plâns. Petre nu putu să doarmă și veni peste ea. Dădu plapuma la o parte cu intenția de a face dragoste cu ea. Frusina se feri și îi căzu poza lui George pe pat. Înnebunit de gelozie, când văzu poza, o luă, o rupse în bucățele. -Tu vorbești de înșelat? Tu, care nu ai fost fată mare când te-am luat și nu m-ai iubit niciodată? Tu, care nu ești în stare să-mi faci un copil? Dormi cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui băștinaș. În plus, gura orientată cu colțurile în jos, ce contrasta cu râsul până la urechi de maimuță, îi dădea un aer flegmatic de permanentă nemulțumire și plictiseală. Poza ei figura în scurt timp pe prima pagină a ziarelor locale și printr-o neexagerată retușare realiza o asemănare indiscutabilă cu prototipul uman, având darul de a reactualiza și justifica în mințile oamenilor vechea, uitata și controversata evoluție a speciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curenți cu ochii închiși, cu mâinile și picioarele despletite și vei mișca din buze rugăciuni. În cele din urmă, va trebui să participi la supa rituală, băile de cristale, vei face cel puțin o vizită la cascada sfântă, unde vei poza, desfătându-te gol sub o ploaie de lumină. Peste tot actori, mai buni sau mai răi, ce știu să plângă sau să zâmbească la comandă, să râdă în cărucioare sau să servească drept verigi într-un lanț energetic, ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate, toate ale tale, Dar știu că s doar ispite lăsate-n amintiri Din vremea când goneam prin puncte cardinale. Mult prea curând, nu vei mai ști nici cum mă cheamă, îmi vei uita sărutul prin albele tăceri, Vei scoate poza ce-ți surâde trist din ramă, Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri. Vor rătăci prin vreme neostoite întrebăriRisipite sunt prin nopțile cândva frumoase Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
hrana și o cotă de surplus. își consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cred c-am spus-o și cu voce tare. Îmi și imaginam ce fel de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost la facultate? Tipul ăla superb care seamănă cu Patrick Dempsey? Randall Pabst Blue Ribbon? Randall ăla, cu mamele care au fost împreună la Vassar? Semizeul Randall? — Ok, am murmurat eu, stânjenită. Ți-am mai vorbit de el? — Mai ai poza aia neclară cu el? a râs Mara. Aceasta era răsunătoarea confirmare că eram Regina Destăinuirilor. Sigur, eu și Mara eram foarte apropiate - dar ăsta nu era decât genul de detaliu trist pe care îl împărtășești cuiva despre o pasiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici chiar el, n-ar mai îndrăzni să facă predicții, să pozeze în clarvăzător, așa cum se aventura pe vremuri. Cum de fusese posibil ca totul să fie pus la punct atît de bine? Cum de nu-și putuse nici el da seama cît de bine fuseseră organizați foștii comuniști, deși se aflase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți-l poate nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi luat inima în dinți, înfrînt frica, strigat în gura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stare de foamete și oprimare continuă, li se pare necesar să impună din poziția de superioritate piedicile nenaturale ale legii și pedepsei, pentru a rămâne la conducere. Și mai ridicol este faptul că, pentru a-și justifica pozițiile privilegiate, ei pozează în fața publicului ca fiind persoane superioare din punct de vedere moral. Adevăratul înțelept conduce oamenii „educându-i și hrănindu-i, dar fără a revendica drepturi asupra lor” și eliminând cauzele conflictelor în loc să pedepesească urmările acestora: Dacă încetăm să mai căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
decât mine care sunt chiar nemțoaică. Sabina a știut de timpuriu ce va face În viață. A fost prima care și-a pierdut virginitatea din micul nostru cerc de prietene și prima care a luat anticoncepționale și prima care a pozat goală În atelierul lui Szántó. Pozam cu schimbul: o săptămână ea, o săptămână eu. Dădeam artei ce ne dăduse natura. Un fel de joc al schimburilor. Ne amuzam. Szántó desena și ne spunea mereu: Nici nu știți cât valorați, fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sabina a știut de timpuriu ce va face În viață. A fost prima care și-a pierdut virginitatea din micul nostru cerc de prietene și prima care a luat anticoncepționale și prima care a pozat goală În atelierul lui Szántó. Pozam cu schimbul: o săptămână ea, o săptămână eu. Dădeam artei ce ne dăduse natura. Un fel de joc al schimburilor. Ne amuzam. Szántó desena și ne spunea mereu: Nici nu știți cât valorați, fetelor! Într-o zi o să fiți cotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost ușor Încă de la Început, de parcă asta făcuse dintotdeauna. Nu și cu mine. Oricum, nu intram Într-un Top Ten al orașului, În vreme ce Sabina era mereu pe podium. După fiecare ședință, Însă, mă simțeam tot mai bine. Într-o săptămână pozam, În următoarea priveam. Privind-o pe Sabina uitam că eram și eu dezbrăcată. Uitam de toate imperfecțiunile reale sau imaginare pe care mi le imputam când mie, când părinților, mă simțeam liberă, iar Szántó profita din plin de acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca să discute cu chiriașii despre Betty, iar tu ai fugit. De ce? Lorna își rupse o unghie cu dinții și începu să-și sugă rana. Pentru că dacă aș fi apărut în ziare drept prietena lui Betty, părinții mei ar fi văzut poza și ar fi trimis poliția să mă ducă înapoi acasă. Unde te-ai dus după ce ai fugit? — Am cunoscut un bărbat într-un bar și l-am convins să-mi închirieze o cameră într-un parc auto din Valley. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]