3,904 matches
-
pușca. Tăcerea se întinsese. Bătaia cânilor un răstimp lung nu se mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminișuri scurte, căprioara fugea alungată de spaimă, se depărta spre pârău. O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc. Blănița cenușie îi lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acum ace înghețate. Asta-i vremea înfricoșată a muntenilor, în vremea iernii cresc singurătățile până la cer și pân’ la capătul lumii. Căzute pentru totdeauna par amintirile soarelui. Un zeu dușman a mânat cu harapnic de furtună turmele de veacuri în prăpastia sfârșiturilor - și nu ducem și noi după ele, cei din urmă. Vai de bietele noastre ființi! peste noi nu vor mai odrăsli flori! — Ce facem? ce facem, oamenilor și creștinilor? se tânguia cu frică nana Floarea. N-avem acuma altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea cum să i se sustragă. Nu știa care era ținta noului drum al existenței sale și care era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a o atinge. Se înfioră, ca și cum s-ar fi aflat pe marginea unei prăpăstii pe care știa că trebuie s-o treacă. Își lăsă privirea să rătăcească peste peisajul estompat de fulgii deși. Velunda era aproape de el, mai aproape decât în scurtele apariții nocturne, când venea lângă el să-l sărute. Duse amuleta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de frumos fizic și interior, cult și manierat. Această anticameră spre maturitate trebuie străbătută pas cu pas de fiecare din noi cât mai frumos, dar nerăbdarea vârstei îmi va pune-n cale obstacole mai mari sau mai mici; văi, munți, prăpăstii, dar și liniștea poetică a fiecărui răsărit de soare. Voi reuși să trec onorabil următorul prag gustând din plin încântătorii ani? Răspunsul va veni și va veni cu toate acele împliniri și eșecuri ai acestor „cei mai frumoși ani”, care
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
văzut. — Nu. Bănuiesc că avea arma pregătită. Dar nu asta a fost chestia. Mașina a rezolvat total într-o clipă sau două. Exact cât ne-a trebuit. Cred că am înțeles. Autocrat-ul, șoferul, garda de corp le-a arătat prăpastia, distanța magică. Care a fost gestul lui Fielding? O palmă arcuită, ținută deasupra inimii, cealaltă, îndreptată într-o manieră politicoasă spre mașină, vrând să spună: „Aici e vorba de bani. Ați înțeles?“ Apoi mâinile s-au întâlnit cu palmele ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi au, tot nu îi pot controla Viața devine tot mai săracă, dar rareori auzi vreo vorbă rea despre bani. Trebuie că banul ăsta e un căcat bun. De când mi-am abandonat serviciul, așteptând nașterea filmului, mă simt ca o prăpastie între două lucruri. Deci, cum te poți aștepta ca unul ca mine să se implice în problemele de zi cu zi? N-am nici o idee despre așa ceva. Spune-mi, te rog. Banii nu-mi spun. Trăiesc fără nici o noimă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-o carte, pe straie, Și pasul mă-ndrumă în dimineață. Cum frigul, tremurând ca o veste, Tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații îi legau pe toți la un loc în mod irevocabil: slăbiciune, ignoranță și ură, toate unite împotriva voinței lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se aruncă exact În prăpastia lăuntrică pe care singuri și-au săpat-o. Sau dacă le trece așa ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se aruncă exact În prăpastia lăuntrică pe care singuri și-au săpat-o. Sau dacă le trece așa ceva prin cap, eu Însă vă asigur că nu le trece, atunci se gândesc că trupul lor va umple acest gol. Or, tocmai aici stă toată problema: aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
graniță ca Însăși granița să facă un pas În fața ta. Poate că forțarea acestor limite era periculoasă. Făcând un pas Înainte, aveai mereu tendința de a te depăși. Convențiile trebuiau Însă păstrate. Altfel, exista riscul să ajungi mai repede În prăpastie. „Moralitatea”, Își zise el, „cui folosește ea!?” Însuși Noimann, În perioada „penitenței”, se purta ca un om pătruns de cele mai Înalte precepte. Dar iminenta sa descindere la Corso Îi spulberă orice iluzie privind felul cum fusese construită lumea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În memorie. Fata șopti: — Pleacă, G.P., pleacă! El se aplecă deasupra ei și Începu să o mângâie. Nu știa exact ce e mai bine de făcut În astfel de momente, dar Își zise că cel mai bine e s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
spus aceasta, te voi conduce la castelul de pe vârful muntelui, unde Rogero e ținut prizonier. Nu te voi părăsi mai înainte de a te fi condus până la pădurea aceea. În dimineața următoare, Melissa a călăuzit-o pe Bradamanta printre stânci și prăpăstii, peste torente repezi și trecători înguste, sfătuind-o ce să facă pentru a duce planurile la bun sfârșit. Numai că în castel nu se poate pătrunde cu forța, iar calul acela înaripat îți va zădărnici orice încercare, dar trebuie să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
jandar, gratulându-l: „Halal om de ordine ești!” Apoi a poruncit vizitiului: „Nu ne oprim decât în pădure, pe malul râpei unde am fost în zori... Mână!” Nu a durat prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii, lângă prăpastie. La câțiva pași se vedea o foaie de cort întinsă, care părea că acopere ceva... Au coborât din trăsură. Un miros puternic de hoit a făcut-o pe hangiță să-și ducă mâna la nas... „Vino mai aproape” - a invitat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Teamsters distribuiau niște sticle. Cei din AUFT demonstrau și scandau vechile lor refrene penibile: „Puneți capăt tiraniei studiourilor!”, „Negociați salarii corecte!” Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui Herman. Buzz se așeză în spatele biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un accent de tenor irlandez. — Atunci îl omor, flăcău. — Pe dracu’! — Am mai omorât un om, Meeks. O pot face din nou. Buzz înțelese că Mal era în stare de așa ceva, că îi plăcea să privească în jos de pe marginea prăpăstiei. — Partenere, un nazist în timpul războiului e cu totul altceva. — Știai? — De ce crezi că mi-a fost întotdeauna teamă c-ai fost tu și nu oamenii lui Dragna? Un tip cu manierele tale delicate și care ucide o dată o poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau săptămânile următoare aveau să-l scoată. Sau să-l Înece. Putea fi ucis tatăl său? Zăcea, oare, acum, Într-un mormânt neștiut, În pământuri străine? Dincolo de acest gând nu mai putea merge. Simțea că sub el se cască o prăpastie. Amețea privind-o. Nu era decât Întuneric și durere. Apoi Îi revenea În minte vestea că fratele lui s-ar fi Întors, ar fi Învins toate obstacolele și ar fi devenit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor. Nici asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]