2,965 matches
-
altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ, însă, din structura predicatului analitic primește forme de număr în funcție de realitatea extralingvistică: „D-stră sunteți un om extraordinar! Sunteți un magician, sau un vizionar, un clarvăzător.” (M. Eliade), „D-stră, domnilor, sunteți extraordinari!” Subiectul multiplu cere verbului-predicat sau componentelor predicatului analitic să se situeze la plural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
munte.” Numele predicativ, însă, din structura predicatului analitic primește forme de număr în funcție de realitatea extralingvistică: „D-stră sunteți un om extraordinar! Sunteți un magician, sau un vizionar, un clarvăzător.” (M. Eliade), „D-stră, domnilor, sunteți extraordinari!” Subiectul multiplu cere verbului-predicat sau componentelor predicatului analitic să se situeze la plural. „...Și cântecul și plânsul pe-nfundate nu-i mai ajung pentru asta...” (I.L. Caragiale) „Au murit și numărul din poartă / Și clopotul și lacătul și cheia.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, sincronizarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau componentelor predicatului analitic să se situeze la plural. „...Și cântecul și plânsul pe-nfundate nu-i mai ajung pentru asta...” (I.L. Caragiale) „Au murit și numărul din poartă / Și clopotul și lacătul și cheia.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, sincronizarea în număr este generală, cuprinzând toți termenii nucleului predicațional, când numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) „De-oi muri la primăvară / Să mă plângeți tu și mama; Amândouă să mă plângeți / Și să vă cerniți năframa.” (O. Goga) „Se iubesc... și ce departe sunt deolaltă amândoi!” (M. Eminescu) Subiectul simplu realizat prin pronume personal impune predicatului (sau numai verbului copulativ) să se sincronizeze cu el în persoană: „Lucești fără de viață Căci eu sunt vie, tu ești mort Și ochiul tău mă-ngheață.” (M. Eminescu) În enunțurile cu subiect multiplu, desfășurarea acordului este orientată de pronume: • Pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domină pe celelalte, iar pronumele de persoana a II-a se impune asupra pronumelui de persoana a III-a: „Dar eu și ea nu suntem cazuri, suntem o realitate.” (C. Noica), „Tu și ea l-ați ticăloșit.” În enunțurile cu predicat analitic, când numele predicativ se realizează prin pronume personale, nu se produce o sincronizare totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a și depășește aceste limite, implicând în mod direct, nemediat semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele I și a II-a: „Dar, la vederea noastră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuie nu numai compătimită ci și acuzată...” (O. Paler), „Aș vrea să deviu consilierul și informatorul fiecărui ministru din orice guvern și să fiu luat în serios și răsplătit ca un organ indispensabil ritmului politic.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, acordul în gen depinde de realizarea concretă a numelui predicativ. Când numele predicativ se realizează prin unități lexico-gramaticale pentru care genul este o categorie gramaticală (adjectivul, pronumele și substantivele moționale), el se sincronizează în gen cu subiectul, considerat în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramatical al termenilor componenți sunt puțin frecvente și în general, evitate, pentru dificultățile impuse acordului: (Vezi diferite situații, construite, în GA, vol.II, p.109, și în noua ediție a Gramaticii Academiei, vol.II, p.364) În nuclee predicaționale cu predicat analitic, dacă verbul copulativ este a însemna (sau, mai rar, a fi, a reprezenta), realizarea subiectului printr-un infinitiv cere numelui predicativ, cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în trecut.” (T. Vianu), „A găsi în pământul opac un cristal este a recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
schimbarea funcției sintactice: în sintagma “întâmplările sunt idei”, substantivul întâmplările este subiect, iar idei, nume predicativ, în timp ce în sintagma „ideile sunt întâmplări”, ideile realizează funcția de subiect, iar întâmplări participă, ca nume predicativ, împreună cu verbul sunt la realizarea funcției de predicat. Articolul. În enunțul de mai sus, topica este întărită în rolul ei de marcă a funcției de subiect de către determinarea prin articol hotărât a substantivului-subiect: întâmplările și, respectiv, ideile. Când topica subiectului este inversată, determinarea prin articol hotărât se constituie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unei informații anterioare, rezultat al cunoașterii, se întâlnește cu poziția subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu articol hotărât, urmează verbul predicat: „Durerea fizică (S) nu poate produce dureri morale (C.D.), dar durerea morală (S) produce uneori dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar cerul este tatăl meu / Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu) „Casă de oameni de treabă se cheamă asta?” (I. Creangă) „O durere totdeauna mi-a fost / singurătatea ta ascunsă.” (L. Blaga) Nucleul predicațional complextc "Nucleul predica]ional complex
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predica]ional complex" În organizarea enunțurilor cu dezvoltare propozițională complexă, în planul expresiei, cele două sensuri de dependență nu mai manifestă același grad de reciprocitate ca în structura nucleului predicațional primar. Predomină un sens al dependenței, dinspre subiect sau dinspre predicat, în funcție de termenul care se realizează propozițional. Celălalt sens al dependenței, nemanifestat în planul expresiei (sau nemanifestat cu obligativitate) rămâne implicit în planul semantic al relației, condiționând structura, caracterul finit și autonomia enunțului; nerealizarea funcției de subiect sau nerealizarea integrală a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se realizează propozițional. Celălalt sens al dependenței, nemanifestat în planul expresiei (sau nemanifestat cu obligativitate) rămâne implicit în planul semantic al relației, condiționând structura, caracterul finit și autonomia enunțului; nerealizarea funcției de subiect sau nerealizarea integrală a funcției de predicat provoacă destructurarea sau echivalează cu nestructurarea enunțului. Această predominare a unui anumit sens al dependenței (în esența ei, bidirecțională), variabil de la un enunț la altul, și care nu înseamnă excluderea totală din planul expresiei a manifestării celuilalt sens al dependenței
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simultană și a celuilalt sens al dependenței (și, prin aceasta, manifestarea caracterului de interdependență al relației) impune funcționarea specifică a mijloacelor de exprimare. Elementele de relație sunt în primul rând expresie a realizării propoziționale a funcțiilor sintactice de subiect și predicat, prin dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea unui nucleu predicațional secund și dependența acestuia de verbul-predicat din structura nucleului predicațional primar, a cărui împlinire semantică depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Selecția elementelor relaționale este orientată, cel puțin relativ, de specificul realizării concrete a predicatului cu care propoziția-subiect (subiectiva) intră solidar în constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a predicatului cu care propoziția-subiect (subiectiva) intră solidar în constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii impersonale, verbe întrebuințate impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează, în absența intervenției altor factori (stilistic, de exemplu), predicatul: „...Cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se preface.” (I.L. Caragiale) „Dragă mamă, îmi năzare Că din brâu pe la-nserare Înviem și suntem doi.” (T. Arghezi) Când intră în relație cu verbele a începe, a continua, subiectiva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vor veni după el...” (T.Maiorescu) Propoziția-subiect introdusă prin pronume relative poate să constituie nucleul predicațional de bază și cu un verb sau mai ales expresie impersonală, sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu, 113), circumstanțiala concesivă „oricât de vrednici se dovediseră” se raportează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu, 113), circumstanțiala concesivă „oricât de vrednici se dovediseră” se raportează la întreg
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]