5,618 matches
-
unei asemenea societăți sunt în stare să nutrească ironie și dispreț, sentimente ce se întorc împotriva celui care le încearcă. În ceea ce privește toxicomania „obiectelor cercetării”, și ea este acceptată aprioric și nediscriminat, se ia act de ea la început, în afara oricărei prejudecăți. Iar acest lucru este corect. Dar ce judecată să opui judecății „sistemului”? Nu se poate trece sub tăcere acest punct și nu se poate prezenta astfel toxicomania ca fiind perfect ontologică. Probabil este dificil de definit, mai ales în privința „comportamentului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu cred că actuala formă de toleranță este reală. Ea a fost hotărâtă „de sus”: este toleranța puterii consumiste, ce are nevoie de o elasticitate formală deplină la nivelul „existențelor” pentru ca indivizii să devină buni consumatori. O societate lipsită de prejudecăți, liberă, în care cuplurile și exigențele sexuale (heterosexuale) să se multiplice este, prin urmare, avidă de bunuri de consum. Pentru o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
faceți-le știind că metodele dumneavoastră vor fi puse la Îndoială din perspective raționale (și iraționale) și că descoperirile la care ajungeți pot fi apreciate sub justa lor valoare. În același timp, puteți lua drept consolare faptul că, În ciuda acestei prejudecăți,studiile de caz sunt În continuare folosite pe scară largă În cercetările din științele sociale- inclusiv În disciplinele tradiționale (psihologia, sociologia, științele politice, antropologia, istoria și economia), precum și În domenii cu orientări practice, cum ar fi urbanistica, administrația publică, politicile
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
experimentați ar putea crede că obiectivul acestui demers este de a determina răspunsurile privitoare la ceea ce se cunoaște despre o temă; În schimb, cercetătorii versați studiază cercetări anterioare pentru a formula Întrebări mai exacte și mai relevante pentru tema respectivă. Prejudecăți tradiționale legate de strategia studiului de caz Deși studiul de caz este o formă distinctă de investigație empirică, mulți cercetători disprețuiesc această strategie. Cu alte cuvinte, În ceea ce privește activitatea de cercetare, studiul de caz este văzut ca o formă de investigație
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
listă a celor mai importante aptitudini necesare arată după cum urmează: • Un bun cercetător al cazurilor trebuie să poată pune Întrebări relevante - și să interpreteze răspunsurile. • Cercetătorul trebuie „să știe să asculte” și să nu cadă În capcana propriilor ideologii sau prejudecăți. • Cercetătorul trebuie să manifeste adaptabilitate și flexibilitate, astfel Încât noile situații Întâlnite să fie văzute ca oportunități, nu ca amenințări. • Chiar și În studiile explorative, cercetătorul trebuie să cunoască foarte bine problemele studiate, fie că este vorba de o orientare teoretică
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
a mai fost publicat. Ideea pe care se ridică întreaga construcție narativă din Rătăcire este clasicul antagonism dintre țărani și boieri. Dragostea dintre doi tineri, protagoniștii romanului, proveniți din cele două straturi sociale aflate în neostoită înfruntare, nu poate înfrânge prejudecățile. Conflictul, plasat după 1860, constituie un element esențial în fresca evenimentelor politice și sociale. Diatriba, caracterul moralizator, critica la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă și povestea de iubire
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
atît de des salutată ca formînd marea «națiune americană» descind din imigranții din Asia și Africa și, mai ales, de pe continentul european. Au adus cu ei religiile lor și obiceiurile lor populare și bucatele lor naționale și, nu mai puțin, prejudecățile lor naționale care, vreme Îndelungată, au făcut din orașele din nord estul și din vestul mijlociu al noii țări enclave Învecinate locuite de șovini, suspicioși și nu numai față de imigranții de alte naționalități, ci prea adesea chiar și față de vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
false, sarcasmul sînt instrumente cel puțin ciudate care par să sugereze că, Încrezătoare În statutul de partener privilegiat al Statelor Unite, România nu acceptă decît note bune din partea Washingtonului. Iată cîteva mostre: „Guvernul consideră ca neinspirată reutilizarea unor clișee marcate de prejudecățile anilor ’90 În tratarea tematicii drepturilor omului din România anului 2002, cu atît mai mult cu cît nivelul de dialog și cooperare româno-americană În acest domeniu În ultimii ani este indiscutabil deosebit de intens și eficient. Este inexplicabilă lipsa de informare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
originale, nici strălucitoare, nici ingenioase, ci numai cu desăvârșire sincere”. Condusă de un medic, revista acordă multe pagini medicinii populare, tipărește descântece și articole cu subiect medical (între ele unul al reputatului specialist Valeriu L. Bologa). O accepție lipsită de prejudecăți este dată cântecelor „buruienoase”, care nu sunt taxate ca pornografice. O atitudine modernă vădește și aprecierea față de insul talentat din popor, cum era, de exemplu, poetul țăran Tudosă Roman. Revista a solicitat colaborarea unor buni cunoscători ai creației populare, ca
MARGARITARE BASARABENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288014_a_289343]
-
multiplica posibilitățile de investigare în judecăți de valoare care nu anulează spontaneitatea și discursul de tip literar. Cu aceste achiziții noi M. abordează un domeniu care i-a surprins pe mulți: scrierile science-fiction. Lucrarea Literatura SF s-a impus, în ciuda prejudecăților, ca o cercetare exhaustivă a unui gen literar. Cu o informație de excepție, istoricul acestei literaturi, pe care unii o plasează în sfera paraliteraturii, își clarifică întâi noțiunile cu care operează, definind genul abordat cu un termen din geometrie: „Literatura
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
marginea însemnărilor Hortensiei Papadat-Bengescu, din care comentatoarea încearcă să extragă datele unei poetici a prozei. Cu aceeași rigoare este construită lucrarea Originile conștiinței critice în cultura română (1981). Plecând de la conceptul propus de Georges Poulet, cercetătoarea își propune să contrazică prejudecata curentă conform căreia literatura română nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
mai recente metode de lucru. Cei rămași, eliberați de constrângerile sătești și familiale anterioare, inițiază o economie bazată pe cerere și devin cu toții mai bogați și mai productivi. Orașele sunt aprovizionate, iar țăranii nu sunt proletarizați”. Era extrem de clar că prejudecata Împotriva sistemului de „intercalare” se datora nu doar autonomiei satelor rusești, faptului că erau ilizibile celor din exterior și doctrinei dominante cu privire la agricultura științifică, ci și unor dovezi concrete. Autoritățile și reformiștii se gândeau că, o dată ce țăranul va primi o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai ușor de administrat și de ținut sub observație. Dincolo de avantajele politice și administrative ale unui peisaj urban geometric, Iluminismul a elaborat o estetică ce punea mare preț pe liniile drepte și pe ordinea vizibilă. Nimeni nu a exprimat această prejudecată mai bine decât Descartes: „Aceste așezări vechi care cândva erau doar niște sate mai Întinse, iar apoi au devenit mari orașe, sunt de obicei destul de prost structurate În comparație cu acelea bine organizate pe care le construiește un inginer pe un teren
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și practicile omenești moștenite, deci nefondate pe un raționament științific - de la structura familiei și modelul de gospodărie până la valorile morale și formele de producție - trebuiau reanalizate și modificate. Structurile din trecut erau, În general, văzute fiind rodul miturilor, superstițiilor și prejudecăților religioase. Rezulta, deci, că schemele de producție și viață socială realizate În mod științific ar fi superioare tradiției transmise din generație În generație. Acest fel de a vedea lucrurile se bazează pe o atitudine profund autoritară. Dacă o ordine socială
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și dacă ne Întrebăm cine erau, de fapt, dușmanii săi, obținem o imagine mult mai avantajoasă. Medicii și igieniștii care stăpâneau noile cunoștințe, cu ajutorul cărora ar fi putut salva milioane de vieți, erau deseori Împiedicați să facă acest lucru din cauza prejudecăților oamenilor și a intereselor politice. Acțiunile urbaniștilor care puteau reorganiza efectiv rețeaua de locuințe urbane astfel Încât să fie mai ieftine, mai sănătoase și mai confortabile, erau blocate de interese imobiliare și de gusturile epocii. Inventatorii și inginerii care puseseră la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sunt singura mare resursă de informații ce nu a fost mobilizată În cadrul efortului de dezvoltare”. Afinitățile instituționale ale agriculturii extrem-moderniste Disprețul conștient față de competențele locale arătat de cei mai mulți specialiști În agricultură nu era, după părerea mea, doar o chestiune de prejudecată (a elitei occidentalizate, urbane și educate, față de țărănime) sau de angajamente estetice extrem-moderniste implicite. Atitudinea oficialităților era și o chestiune de privilegiu instituțional. Dacă practicile agricultorilor ar fi fost considerate rezonabile până la proba contrarie, dacă s-ar fi socotit că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
West Africa, Unwin Hyman, Londra, 1985, p. 160. Pentru scrierea acestui capitol, m-am bazat foarte mult pe această carte extraordinară. Richards este un susținător al cercetării științifice În agricultură, dar insistă ca, În cadrul acestei activități, să se analizeze fără prejudecăți practicile existente ale agricultorilor africani și să se țină cont de problemele și obiectivele concrete ale cultivatorilor locali. Interesele structurale și instituționale ce determină politici care favorizează puterea statului, consumul urban și avantajele economice ale unei elite au fost explicate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cunoască acum pe Vidra, nepoată a boierului Moțoc, născută sub zodia teribilelor ambiții ale strămoșilor ei. Vidra deslușește în Răzvan, omul de care se îndrăgostește pe loc, o energie fără seamăn. Tot ea va fi cea dintâi care uită de prejudecăți și așază în fața lui o oglindă de care acesta avea atâta nevoie. Răzvan se vede astfel confirmat în credința-i secretă și, depășind la rândul lui prejudecăți, descoperă în Vidra imboldul care să-i sprijine ascensiunea. Pentru că între ei există
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
o energie fără seamăn. Tot ea va fi cea dintâi care uită de prejudecăți și așază în fața lui o oglindă de care acesta avea atâta nevoie. Răzvan se vede astfel confirmat în credința-i secretă și, depășind la rândul lui prejudecăți, descoperă în Vidra imboldul care să-i sprijine ascensiunea. Pentru că între ei există mai degrabă o asemănare de structură, amândoi vor să trăiască în plină lumină, în glorie. Mistuit de patima puterii, Răzvan trece când și când prin momente de
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
București, 1995; O istorie a filosofiei românești în relația ei cu literatura, Cluj-Napoca, 1996; Dicționarul operelor filosofice românești. 111 lucrări fundamentale (în colaborare), București, 1997; Constantin Noica între construcție și expresie, București, 1998; Vârstele omului, București, 1998; Dostoievski, București, 2000; Prejudecăți și judecăți, București, 2002; Thomas Mann - temă cu variațiuni, București, 2002; Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Papu, Luminile, 88-95; Georgescu, Printre cărți, 219-223; Dinu Pillat, Dostoievski în conștiința literară românească, București, 1977, passim; Popa
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
acuitate, știe să culeagă informațiile necesare și are darul descrierii plastice, într-o frază amplă, cu un vocabular suplu, bogat. Aceste însușiri frapează și mai mult în Scrisori bănățene care, măcar inițial, fuseseră destinate unui prieten și, astfel, ignorau constrângerile, prejudecățile și conveniențele. Plasticitatea expunerii este aici sporită, contribuind la aceasta pitorescul, frumusețea „vederilor”, peisajul însuși, dar ceea ce câștigă definitiv este verva, umorul bonom, împrumutat parcă și el de la oamenii locurilor. Un rol major îl au, de asemenea, regionalismele bănățene, pe
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
politico-social a criticului mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat lui Dinicu Golescu portretiza un om care „a încercat să reformeze prin cuvânt structurile lumii în care se născuse”, iar cel preocupat de C. Dobrogeanu-Gherea - primul studiu neinhibat de prejudecăți după exaltarea proletcultistă a criticului de la „Contemporanul” - scotea în evidență programul cuiva care „pornește” de la literatură spre a ajunge la analiză socială și politică (cum va proceda I. însuși). Cartea despre Panait Istrati, Spre alt Istrati (1986), este de fapt
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
Asemenea zonă de interes și astfel de abordări au darul de a deschide un drum prea puțin frecventat de istoricii români; pe de o parte, datorită slabei lor apetențe pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta, din pricina prejudecății că publicistica istorică ar fi un gen minor. Consonant cu exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la Poartă, sporesc seria argumentelor care dezmint prejudecata „orientalizării“. • La Francia turbantizzata, Colonia, 1683. • Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), ed. I. Corfus, în „Studii și articole de istorie“, XIII, 1966, p. 373. • Ibidem, p. 372. A N E X A I Illustrissime et Excellentissime Domine Domine mihi Colendissime
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ea reperele culturale și sociale, devenind mai mult sau mai puțin fidelă noilor principii ale politicilor religioase comuniste: „Clerul român trebuie să urmeze exemplul clerului ortodox din Uniunea Sovietică, deoarece partidul clasei muncitoare nu poate rămâne indiferent la diversele prejudecăți și opinii mistice sădite în rândurile muncitorilor de către regimul burghezo-moșieresc“30. Noile principii fixate de puterea politică păreau să nu deranjeze cu nimic ierarhia ortodoxă care, într-o ședință a Sfântului Sinod din 18 octombrie 1948, • Ibidem, p. 168. • Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]