2,266 matches
-
informă că deja sunt În contratimp cu lucrarea și că trebuie să-i dea bice. Iar "shit-ulăsta de vopsea" ieftină se usca imediat ce o puneai pe perete, Îngreunându-i și mai mult ritmul de lucru. Mărgelele de transpirație i se prelingeau pe frunte și peste față, acoperindu-i privirea, În timp ce claxonul isteric al unei mașini Îl enerva peste măsură. Încercă să se șteargă și brusc se dezechilibră, forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lângă, pe calendarul creștin - ortodox. M-am apropiat să mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el că se joacă? A inventat un scutec biodegradabil. —El? Nici nu știe cum arată un fund de bebeluș. Eu și soră-mea izbucnim amândouă În râs, hohotele ni se rostogolesc pe gură și nas și până la urmă ni se preling pe obraji În formă de lacrimi. Dintr-un dos de buzunar, scot o batistă Întărită de uzată ce e; Julie Îmi oferă și ea una la fel, doar că pătată de sânge. — Concertul de colinde al lui Emily. —Meciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba apa scursă, sărată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea timp de pierdut. I-a smuls unul, rupîndu-i vârful urechii. Nu-i mai trebuiau, dar nici ibovnicii nu putea să-i lase. A plecat înjurînd după căruțași. Voica rămăsese în drum, pipăindu-și carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben deschis, cu 28 de nasturi sidefați; părul pudrat, prelins pe umeri, de-o parte și de alta, În pieptănătura «urechi de câine»; pantaloni ce coboară până spre pulpă; ciorapi pe picior, subțiri ca foița; albituri fine, de batist, a căror strălucire sporește printr-un ac de aur, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de dandysm, au fost făcute doar pentru a fi violate, Însă cu o singură condiție: să afecteze forma”2. Cu această remarcă, Giuseppe Scaraffia Îi introduce În scenă pe dandy-i premergători avangardei. Alfred Jarry (1873-1907), supranumit „Indianul” datorită părului prelins pe umeri și ochilor de un negru intens, e capul de serie al acestei mici și ciudate confrerii. Excentricitatea sa extremă, gustul pentru scrimă și ciclism, pasiunea armelor, alcoolismul de nestăvilit, interioarele de o stranie morbidețe Îi stârnesc pe dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de mătase neagră, o cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scăpat din mână. Am îndepărtat cuțitul cu o lovitură de picior și am îngenuncheat lângă el, luptându-mă să-i scot gluga. Inima îmi bătea nebunește; speram, nejustificat, să nu fie Hugo sub ea. Dar el era. Sângele i se prelingea pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a spus: —Violet! Ai pățit ceva? Asta m-a înfuriat atât de tare, încât m-a trezit instantaneu. M-am ridicat în capul oaselor, tremurând de nervi. Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în stradă. Mașinile treceau în viteză pe lângă noi, mai ales autobuze și camioane care se năpusteau cu viteze periculoase ca să nu prindă semaforul pe roșu la Angel, iar aerul era poluat de dârele lungi și negre de fum care se prelingeau prin țevile de eșapament, așa cum se întâmpla cu fabricile în timpul Revoluției industriale. În mod ciudat, îmi cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie cum că, dacă tot trăiești la oraș, măcar să alegi unul pe cinste, o capitală pulsând și palpitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toți participanții fluturând steaguri ale Israelului. Maggie presupuse că era vorba despre o așezare care urma să fie ori înființată, ori dărâmată. Era o prezență impunătoare, cu o claie deasă de păr cărunt în bătaia vântului și o burtă sănătoasă prelingându-se pe deasupra pantalonilor. Ocupa întregul cadru. —Palestinienii ar trebui să consulte istoria, striga. Pentru că istoria spune cât se poate de clar: evreii au fost aici prima dată. Pământul ne aparține. În întregime. Totul părea destul de limpede. Era o pasăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și știu, cu o siguranță de fier care o făcu să înghețe, că Uri fusese cel lovit. Capitolul 51 Ierusalim, vineri, 6.15 a.m. Stătea nemișcată, atentă chiar și la sunetul propriei respirații. Mușchii și fața îi tremurau. Simțea lacrimile prelingându-i-se pe obraji, dar un fel de instinct de autoconservare preluă comanda, forțându-i picioarele să rămână pe loc, hotărî ca nimeni să nu audă nici măcar scrâșnetul unei pietre de dedesubt. Stătu așa timp de câteva secunde, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ele ținând în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă că aproape atingeau un perete pe care se prelingea apa, lustruindu-l cu buzele. Alte două femei, probabil turiste, stăteau deoparte de restul. Maggie le auzi vorbind: —Piatra de Temelie e acolo, de partea cealaltă a Zidului. Ai auzit ce se spune? Că picăturile astea sunt lacrimile Domnului. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
CĂLATOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am văzut, am văzut și câteva picături de apă care s-au prelins acolo, pe linia orizontului... HAMALUL (Lovind cu ciocanul în șine.): Ia ascultați cum sună... (Lovește.) Auziți? (Se aude ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de trist, ultim respect, plin de dor și nespusă tristețe a despărțirii. În acele luni, când se știa că noi familii de evrei aveau să părăsească orășelul, o tristețe molcomă se pogora peste străzile acelea, peste curți și grădini, se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau de acele locuri și avântarea în necunoscut. Încolțeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea curvei ieșind, în înserare, în oraș. Mergeam și eu tot așa, strecurându-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert. Purtat sau purtându-se pe sine doar în virtutea unor legi pe care le urmam la fel de inert, prelins printre cioburile vieților din multilaterala noastră dezvoltată. Nu mă interesa, din tot ceea ce îmi povestea el, decât faptul că reușisem să vând desenele acelea. Toate celelalte, ale întâmplării, nu le luam în serios, nu le credeam, nu le vedeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]