6,695 matches
-
de legi ce sfida Constituția țării fiind elaborate de Dictatorul Nicolae Ceaușescu, Împreună cu nevastă-sa, erau destul de Întortochiate, greu de Înțeles chiar și pentru cei ce urmau să le aplice, În timp ce populația nu mai pricepea nimic. La drept vorbind, aceste presupuse legi aveau un scop bine determinat. Apsolut toată suflarea omenească din interiorul nefericitei țări, era fortuit implicată În așa zisul proces științific de formare a omului nou, Încât nimeni nu mai putea fi sigur ce va aduce ziua de mâine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zile, iar dumnealui personal la două trei zile onora cu prezența dând indicații și consultând opinia lui Tony Pavone cu privire la unele substanțile Îmbunătățiri. La timpul respectiv, lui Tony Pavone nu-i răsări-se În cap ideia de-a profita, de presupusa colaborare la locul producției, din moment ce aștepta răspuns dela unele reclamații făcute Împotriva Lct.Col.Tudose Ion, Îi era jenă și teamă să nu se amestece prea mult iervențiile. Acum Însă era momentul...! Generalul Andruță Ceușescu, Îl primi politicos cu mâna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela spate la policlinică unde doctorul după o sumară examinare Îi recomandă o sumedenie de analize medicale la Spitalul Filantropia, instituție echipată modern cu aparate sofisticate, de Înaltă precizie pentru depistarea În orice fază a cancerului...! Surpriză. La acest spital, presupusul bolnav urma să fie internat câteva zile: unele analize vor urma să fie efectuate simultan, iar laboranții și doctorii aveau nevoie de el să fie permanent la dispoziția lor. Această alternativă, Tony Pavone nici măcar nu voia să audă, Încercând s
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să le examinăm Împreună și numai după aceea să fie arătate bolnavului. Vă rog din suflet, ajutați-mă...!” Directorul privi admirativ frumoasa fată, monologând. „ La votre dispozition...!” Însfârșit, cele câteva zile În care fură efectuate aproape toate testările pentru depistarea presupusei Înbolnăviri trecură Întradevăr, pentru Atena cu o Încetineală greu de imaginat ca În final bănuielile fetei să fie confirmate. Suferințele Îndurate, starea de nesiguranță, de surescitare nervoasă În lupta inegală cu acel fanatic anchetator se materializase Într-o leucemie suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acestui corp delict pe care triumfător, milițianul o aduse aruncând’o pe masă cu evidente urme de făină risipită datorită ambalajului , ce cu greu se menținea intact. Mai Îngrămădiră pe aceași masă și unele obiecte de igienă personală, determinând pe presupusul șef să exclame. „Priviți tovarăși...! Populația țării nu are ce mânca, iar dumnealor fac imense stocuri de alimente...!!” Se Întoarse agresiv către Atena, ridicând tonul. „Dece Madam, nu ai predat stocul de alimente magazinului...? Carevasăzică, voi ignorați Decretul de Lege
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu produse cosmetice, avea expuse În stradă, lateral În fața vitrinei, o masă În care erau așezate sute de sticluțe pline cu apă de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma. Din contră, presupusul cumpărător, făcea un sondaj alegându-și parfumul preferat ca apoi să profite din plin, fără a intra În prăvălie să cumpere. Entuziasmat, Tony Pavone profită de ocazie, la Început oarecum mai timid ca puțin mai târziu, cu pretenție alegând din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În sec și plecai mai departe. Privind În stânga și dreapta la vitrinele unde mâncarea se prepara la comandă cu clienții așteptând impasivi, Atena scoase o exclamație de nedumerire. „Privește, dragul meu...! Nu văd eu bine ori, e o iluzie optică...?” Presupușii bucătari ce preparau alimentele În fața omului flămând, unii cu părul crescut destul de lung și uneori În deosebită dezordine, alții bărboși cu prezență destul de agresivă și cu țigara În gură deasupra preparatelor culinare și, evident, nu aveau capul acoperit cu tradiționala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
părea atât de eroici. Mai mult ca niște supercimpanzei. Mai ales dacă nu au o exprimare aleasă. Dar, la urma urmei, ăsta e rolul poeților. Dacă e să aibă vreunul. Dar chiar și tehnicienii, mă aventurez să Îmi dau cu presupusul, vor fi Înnobilați. Dar dumneavoastră, domnule, sunteți de acord că ar trebui să mergem În spațiu? — Păi, de ce nu? Până la un punct, da. Deși nu cred că poate fi justificat rațional. — De ce nu? Mă pot gândi la multe justificări. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia În avionul Cessna, făcând fotografii. Astfel, Shula, ascunzându-se de Sammler, avea, fără Îndoială, să pornească la vânătoare În căutarea comorii, a presupușilor dolari din avorturi. Astfel, Angela, făcând și mai multe experimente În senzualitate, În sexologie, mânjind totul cu fluidele sale femeiești. Astfel, Eisen cu arta lui, negrul cu penisul lui. Și În această serie, dar nu ultimul, el Însuși cu vederile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care avea cincisprezece ani când a început - a fost recent descrisă în aceste pagini ca „o mană cerească pentru jupânul Connolly“ („Fantezia oricărui școlar“, 20 ianuarie, 1998). Ca mamă a lui Steven, sunt profund jignită de această atitudine frivolă față de presupusa infracțiune a doamnei Hart. Mi se pare de necrezut că cineva poate considera abuzul sexual asupra unui minor o chestiune comică. Pot doar să presupun că doamna Hart beneficiază de dublul standard pe care societatea îl aplică când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de corupție. Practica arată că tradiționala opoziție între corupător și corupt nu mai corespunde astăzi imaginii pe care aceasta s-a fondat. Observații recente au reliefat faptul că, adeseori, relația este inversă: oferta de corupere nu mai provine de la corupătorul presupus, ci de la cel pe care reglementările în materie îl consideră actor pasiv coruptul agent public. O bună parte dintre definițiile elaborate până în prezent s-au axat în principal pe comportament, asimilând corupția cu abuzurile de funcție, de putere publică, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și să ne prezentăm. —Eu sunt Dolores, partenera Celiei în timpul nașterii. Sunt totodată sora Celiei. —Eu sunt Celia. —Eu sunt Ashley, e primul meu copil. —Eu sunt Jurg, soțul lui Ashley și partenerul ei în timpul nașterii. Când am ajuns la presupusele Fete Vesele, Jacqui a ascultat cu deosebit interes. —Eu sunt Ingrid, a zis cea însărcinată, apoi femeia de lângă ea a zis: — Iar eu sunt Krista, partenera lui Ingrid în timpul nașterii și totodată iubita ei. Jacqui mi-a tras un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar întrebările tale îmi dovedesc încă o dată că bătrânețea și înțelepciunea nu merg mână-n mână. Te aștepți să-ți răspund? zâmbi Proculus, ridicându-se. Motivul pentru care am venit mă privește doar pe mine, nu crezi? Cât despre o presupusă înșelătorie pe care timpul o va scoate la iveală... Oare viitorul nu se află în mâinile zeilor? Nu uita că, atunci când trasează destinele oamenilor, zeii sunt subtili, nu răuvoitori. Manteus încuviință, prea puțin convins, apoi bătu din palme, chemându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zise Virgil. Flann O’Toole își luă un aer de seriozitate prefăcută. îl tratează pe Virgil ca pe idiotul satului, se gândi Vultur-în-Zbor și se întrebă de ce acesta era rolul atribuit aici lui Virgil. Poate că, își dădu el cu presupusul, rolul ăsta nu-i fusese repartizat chiar la întâmplare. — Hmm, oftă O’Toole. E ceva serios, nu? Dar aici sunt prieteni de-ai mei, tovarăși apropiați și prețuiți. Nu am secrete față de ei. Așa că spune tot, omule. Emoția revederii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu Întîrzie să-și facă apariția un personaj funest care Își spune Laín Coubert, nume pe care-l Împrumută de la un personaj din ultimul roman al aceluiași Carax, care, spre mai marele nostru calvar, nu-i altcineva decît prințul tenebrelor. Presupusul drăcușor se declară dispus să șteargă de pe hartă puținele urme lăsate de Carax și să-i distrugă cărțile pentru totdeauna. Spre rotunjirea deplină a melodramei, apare ca un bărbat fără chip, desfigurat de flăcări. Un personaj negativ scăpat dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toate femeile din familie aveau să moară În casa aceea pentru a ispăși păcatele bărbaților. Misterioasa doamnă Îi dezvălui micuțului Jorge chiar și data la care maică-sa urma să moară: 12 aprilie 1921. E de prisos să spunem că presupusa doamnă neagră n-a fost găsită niciodată, cu toate că, peste mai mulți ani, doamna Aldaya a fost descoperită fără suflare În patul din dormitorul ei, În zorii zilei de 12 aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La drenarea puțului din parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o dată ajuns acolo, ce-o să-i spun? — Nu vei duce lipsă de subiecte. Planul e să facem ce-a zis domnul Barceló, cu mult tact. Îi trîntești că știi că te-a mințit În mod perfid În privința lui Carax, că presupusul ei soț Miquel Moliner nu e În Închisoare, cum pretinde ea, că ai aflat că ea e mîna neagră care ridică corespondența de la fostul apartament al familiei Fortuny-Carax folosindu-se de o căsuță poștală pe numele unui birou de avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
părut un copil Îmbătrînit. Se bărbierise și Îmbrăcase ceea ce am bănuit că era singura sa vestimentație decentă, un costum din bumbac crem, uzat În mod vizibil, dar elegant. L-am ascultat vorbindu-mi despre misterele de la Notre Dame, despre un presupus vas-fantomă ce traversa Sena pe timp de noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie și una de vrăji pe care le inventa din mers, numai ca să nu-mi dea voie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am alergat să deschid ferestrele. Pe birou am găsit un penar ce conținea stiloul pe care i-l cumpărasem cu ani În urmă la Paris, stiloul pentru care plătisem o avere În virtutea presupusă a faptului că Îi aparținuse lui Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis capacul și am constatat că Julián azvîrlise Înăuntru toate exemplarele din romanele sale, care lipseau de pe rafturi. Abia se mai zăreau titlurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai trece multă vreme pînă cînd Îmi voi putea găsi o slujbă, am hotărît să pun la cale o stratagemă pe care am Împrumutat-o dintr-unul din romanele lui Julián. I-am scris mamei acestuia, la Bogotá, În numele unui presupus avocat recent numit, cu care răposatul domn Fortuny se consultase În ultimele lui zile pentru a-și pune treburile În ordine. O informam că, Întrucît pălărierul decedase fără testament, averea lui, care cuprindea apartamentul din Ronda de San Antonio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă privească În ochi. Ne-am dus la cafeneaua de la colț fără să scoatem o vorbă. Acolo, Mercedes mi-a spus că Sanmartí o prevenise că nu vedea cu ochi buni prietenia noastră, că poliția Îl informase În privința mea, În privința presupusului meu trecut de activistă comunistă. — Nuria, eu nu pot pierde slujba asta. Am nevoie de ea ca s-o scot la capăt cu fiul meu... S-a prăbușit În lacrimi, copleșită de rușine și de umilință, Îmbătrînind cu fiecare secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși mișcă”, spuse profesorul, frecându-și mâinile de satisfacție. Practicanzii apludară. „Dar ce credeați?” vru să exclame Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se afla la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri pe care le-ar fi putut Încasa. Privindu-l, medicul Își aminti de conversația pe care o avuse aievea sau În vis cu ciungul privind inconsistența materiei În univers, zicând În sinea sa: „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bază nu Începe pe cont propriu investigația În legătură cu părinții lui și-l lasă numai pe el, Gelu, cel care chiar nu are nici un punct sigur de plecare, să caute. Ba Încă mai și speră, pentru simplul fapt că două sate presupuse a fi locurile lor natale se află unul lângă celălalt În descurajanta câmpie, că datele culese de Meșteru vor fi utile amândurora. Îl va pedepsi pentru asta. Își va amâna Într-atât povestirea, o va fragmenta și o va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]