KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

presă, mi se respingeau absolut toate textele. Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după "săptăluni", pricepeam că n-or să mai apară. Camarazii de revistă, cu care făcusem un fel de confrerie contra șefilor (da, e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Camarazii de revistă, cu care făcusem un fel de confrerie contra șefilor (da, e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar inteligența mea socială e zero: nu pricepeam de ce erau din ce în ce mai distanți, mai grăbiți cînd ne întîlneam. Ce-i drept, Fluturel mi-a suflat că Lerești va fi "rotat" în alt post și atunci... "Reclamă-l, Iordana. Fă un memoriu. Ce, nu mai e nici un tovarăș deasupra lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
gîndește fata asta. Nici n-aș putea s-o contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
micul ecran). O falangă ad-hoc constituită i-a refutat argumentele. Că nu și nu, că-i în eroare, că americanul susține ce vrea el să susțină. Nimeni nu-l îngrădește, nimeni nu-l oprește de la nimic. Oare. Chiar să nu priceapă Antofiță că-i dirijat să susțină ce susține? Despre "antisemitismul românesc", de pildă. Ia să zică el ceva contra a ce așteaptă agenția Sőrős să zică. Reacția va fi dură, pariez. Cum dură a fost și a comuniștilor, față de cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mă da de sminteală! S-a dus amărît de atacurile ad personam; s-a dus mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
apucat serios de învățat? Măcar citești?" Înregistrase eșecul la examen. Se simțea vinovat? Prea bine: un sentiment e mai bogat, mai cuprinzător cînd e însoțit (complementar) de un altul: de vină, de vinovăție. Am picat cu media opt și șap..." "Pricepe, Dințișor: în cazul tău, concursul nu va fi corect. Tu nu trebuie să știi de 8-9, ci de peste 10. Decodat, perfect înțeles, trebuie să mănînci cartea. Mănînc-o". Așa și era. În '61 se mai concura cu "dosar". Fiilor de ceferiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
albastre"; în '30, partidul comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese și mai strînse. Pentru ca, după '60, partidul devenit de stat să ofere un statut inferior nemembrilor. Copil de nemembru am fost și eu. Ca să priceapă că nu se glumește cu ofertele regionalei PCR, tata a fost eliminat de la catedră, în '49. Operația a executat-o un fost student al lui, om cu frică (și cu iubire) de Stalin, ajuns în Ministerul Artelor. Locul i l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez eu pe cuvîntul babă. Dar unde-s sărutările de altădată.. .ș.a.m.d. Sexul de altădată? Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria lu' pictura. Și, iarăși, ierte-mi-se adevărul: chiar nu știi că bărbatul ăsta te adoră pînă-n pînzele... mă rog... albe? Tablourile nu-s decît o reflectare a dorinței de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos, mă rog de cîte ori mă ciocnesc prin tîrg de baba cu cap de bomboană fondantă. Înșfac o canadiană cu glugă, îmi pun ghetele de nouă poște și dau să ies. Tano pricepe că nu-l iau. Ai grijă de casă. Uite, ți-au venit bebelușele în vizită. Într-adevăr, Dunguța și Gipsy se strecoară prin gard, bătînd simetric din cozi. Îl las mai mofluz decît oricînd și închid poarta. Hei, Iordanco, io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
patra (lor) dimensiune. Și ce "obiecții majore" am primit de la Turcitu, ajuns referent editorial la volumul meu de eseuri! "Cum adică, "totul e posibil în spațiul poeziei""? "Dar e iluzoriu spațiul ăsta", i-am răspuns. Puteam să-l fac să priceapă că limba poeziei n-are funcție de comunicare obișnuită? Că unda poeziei de excepție... "Ce undă, tovarășa? Dumneata neglijezi latura agitatorică a poeziei noastre noi. Valorile grele, numele grele. Ce, ăștia-s poeți? Cezar Ivănescu? Mihai Ursachi? Gheorghe Istrate? Sexualistul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă-n Castelul numit Voluptate". Trupul meu a știut că-i așa. "Tare se mai pricepea sa-și ungă la inimă victima, nu mă cruță vocea. Cît a durat împăcarea aia paradisiacă? Cît un joc cu bile de sticlă? Bila Iordana, bila "Veronica Micle", bila..." I-am tăiat-o: A durat atîta cît trebuie pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea să-i cadă numai și numai pe vitraliu. De ce vitraliul lui Rusalin o transfigurează. Ochii mărturisesc mai mult decît buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ipsos, toate-toate ți se învălmășesc în ochi, se învîrtesc într-un sorb care te trage cu el. Ce-i cu lacrimile astea, Ana? Mi-au ajuns la gît. Pot să înot în ele. Așa plîng-rîd de mine însămi. Mă cam pricep la asta, are dreptate Brăduț. Îi citesc scrisoarea. Cel puțin noi doi avem timp să ne luăm rămas bun. Vreau să merg chiar în seara asta la mine, în Tătărași. Ți-i atît de rău aici? Nu, Russ, dar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Au să se întoarcă și noi n-o să mai fim aici, nici mașina. Mobilul lui Șichy a rămas pe banchetă, n-au cum să ne găsească prea repede. Or să aștepte dimineața împreună. Aha, ocazia să înceapă ceva între ei, pricepe Tano. Construiesc o imagine roz a lor. Proteguiți de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Zmeul este într-adevăr foarte puternic și, în principiu, și destul de inteligent. De când a intrat în modernitate, citește cu regularitate "Magazinul istoric" și mă provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că joacă un fel de șah, dar pricepe de multe ori și ce citește. Pe măsură ce și-a dezvoltat creierul, s-a micit tot mai mult și a pierdut din ferocitate. La asfințit seismograful înregistrează cutremure tot mai slabe pe scara Richter când Zmeul calcă prin rezervație în drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca dracului! Păi cum să-i faci mărturisiri unei vaci. Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Philip a reușit, în cele din urmă, să le separe. Avocatul acuzării: Eu sunt în continuare de acord cu propunerea domnului judecător. Sunt de părere să vorbească numai Masca. Oricum, se exprimă cel mai coerent dintre toți, deși n-am priceput mare lucru din ce vrea să spună. Se aude un murmur din băncile auditoriului, apoi o voce...) Dar Masca nu e sinceră. Ea nu spune ce gândește, doar ce s-ar cuveni să spună. Masca nu poate fi sinceră. Judecătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
obligat. Tu ai generat această stare imposibilă. Sinele Mic: O vacă! O vacă cu sutien în loc de țâțe. Ce v-am spus? Cine ar fi putut sta cu scorpia în casă fără să explodeze? Am făcut și noi cum ne-am priceput... Și părerea mea este că ne-am descurcat onorabil și mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Dora într-o erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele Mic: Aveți perfectă dreptate, domnule! Nu e nevoie de niciun proces, pentru că această curte nu precizează sensul, domnilor! Problema este că dumneavoastră nu ați priceput încă sensul disocierii noastre. Iar fără ca să înțelegeți, nu ne puteți judeca. Nici pe noi, nici pe ea. Dacă nu puteți înțelege cel mai simplu lucru ce poate surveni deodată asupra oricăruia dintre dumneavoastră, este foarte grav. Aflați mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
despre viața noastră de zi cu zi. Naturalețea și firescul cu care-mi vorbea mă paralizau, nu o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
poate noua ta condiție a determinat deja grave modificări de conștiință. Asta nu a fost prevăzut, îmi pare foarte rău! mai spune, revenind complet la poziția bipedă, scuturându-și aripile. Înțelegi? N-ar trebui să mă vezi, și chiar nu pricep de ce mă vezi, nu ești chiar atât de bolnav. Prin urmare, nu sunt. Interesant. Asta cred și eu, dar toți îmi spun contrariul. Doar tu și cu mine înțelegem cum stau, de fapt, lucrurile. A, nu! Nu sunt sigur. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
tot, după nenumărate întoarceri și reveniri, am înțeles abia atunci că pe ea aș fi putut s-o iubesc, dacă el și cu mine ne-am fi putut unifica și am fi căzut la pace. Tot cu această ocazie, am priceput în sfârșit sensul acestui deficit și de unde vine el. Ai putea să speri la iubire numai dacă ești îndrăgostit. Or, a te îndrăgosti este poate printre puținele stări ce te pot disloca și aresta din timpul și spațiul tău. Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ba de unchiul ei, ba de verișorul dinspre mamă; de primul învățător, de farmacistul la care se ducea cu mama când era în școala primară. Deci ea știa, de aceea își accepta atât de liniștită această defecțiune a ei. Ea pricepea sensul acelui El al ei, așa cum numai intuiția femeilor ar putea dovedi o atât de subtilă înțelegere la o vârstă atât de precoce... Ea a știut și a încercat să-mi spună și mie în felul ei direct, natural, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]