6,827 matches
-
întâmplat în această seară, ai nevoie de odihnă. - Doar două telefoane. Apoi mă culc. Promit. Asistentul încercă să negocieze. - Te rog și mulțumesc? spuse Rhyme. Thom încuviință și ieși din cameră. După câteva momente, reapăru cu telefonul, îl conectă la priză și îl puse aproape de Rhyme, pe noptieră. - Zece minute, după care îl voi scoate din priză, spuse asistentul cu îndeajuns de multă hotărâre în glas încât să fie crezut de Rhyme. - De-ajuns. Sellitto își termină sandwichul și formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încercă să negocieze. - Te rog și mulțumesc? spuse Rhyme. Thom încuviință și ieși din cameră. După câteva momente, reapăru cu telefonul, îl conectă la priză și îl puse aproape de Rhyme, pe noptieră. - Zece minute, după care îl voi scoate din priză, spuse asistentul cu îndeajuns de multă hotărâre în glas încât să fie crezut de Rhyme. - De-ajuns. Sellitto își termină sandwichul și formă numărul primului asistent din lista lui Cooper. Le răspunse vocea înregistrată a soției lui Arthur Loesser și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la pământ! Ajutor! țipă din nou Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie la 10 kilometri distanță, iar Weir avea o priză din ce în ce mai bună pe armă. Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vânători de modele de diverse naționalități care beau Bordeaux în grădina interioară făceau să vibreze toate ferestrele. Cada superbă, cu picioare elegante, nu avea perdea, așa că podeaua se uda detot când dădea drumul la duș. În baie nu era nici o priză electrică (probabil pentru că toți veneau cu stilistul după ei), așa că Emmy fusese nevoită să-și usuce părul, fără oglindă, la birou. De când venise, fusese tratată cu aroganță, ignorată sau ironizată de personalul hotelului. Și totuși, lucru destul de enervant, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o pereche de șoșoni confortabili din blăniță de oaie, își legă din nou minunea aceea din cașmir în jurul taliei și se îndreptă spre bucătărie să pregătească niște supă. Telefonul sună din nou pe linia interioară chiar când ea băga în priză plita electrică. Apelant necunoscut. Hmm. — Alo? spuse ea, sprijinindu-și receptorul între ureche și umăr în timp ce se chinuia să deschidă o cutie de supă de pui cu fidea. — Em? Eu sunt. Indiferent câte luni puteau să treacă, părea că Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vara. Aseară ți-a spus că el poate să capteze imagini. Are o bobină și niște sârme cu șuruburi prinse de o placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag firele În priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat. Lama laringoscopului ți-a alunecat în gură cu lumina ei rece. A intrat un infirmier împingând aparatul de monitorizare a activității cardiace, a introdus ștecărul în priză, dar aparatul nu funcționa. L-a lovit ușor într-o parte și monitorul s-a aprins. Ți-au ridicat tricoul, ți-au lipit pe piept electrozii. Ai așteptat puțin, pentru că nu era liberă camera în care se făcea tomografia, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În spatele perdelei se afla o cameră îngustă, ocupată în întregime de un pat dublu fără spătar, acoperit cu o cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba făcută și în privire avea aceeași lucire a pavimentului. Eu, în schimb, eram nemulțumit, stors. — Să scot fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mama ta cea care ia inițiativa, nu am văzut-o niciodată atât de îndrăzneață. — Ușor, șoptesc chicotind, ușor. Dar ea este mai puternică decât mine, are planurile ei. Revarsă peste mine o încărcătură de energie refulată, în noaptea aceasta sunt priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu răspundea. Poate era acasă, lăsând sunetele să planeze deasupra corpului ei ghemuit, să intre în ea, zgâlțâind-o cu monotona lor intermitență, făcând-o să tremure. Era unicul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Înceta să exiști? Iar el tăcuse ca un copil pe care Îl dojenise maică-sa. După vreun sfert de oră În care ceainicul nici nu Începuse măcar să fiarbă, cu toate că Își amintise de două ori să-l fixeze mai bine În priză, realiză În sfârșit că fără curent n-avea cum să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă, de iarnă, potrivi ceasul să sune la doisprezece fără un sfert, Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de dezinfectant Îi lovi În față, iar doctorul scoase capul și Îi ordonă Tamarei: Vino Încoace, Brigitte Bardot. Vino fuguța și adu-mi o fiolă de dolestin. Fima fu nevoit deci să-și amâne deocamdată predica. Scoase ceainicul electric din priză și deschise caloriferul din sala de recuperare. Apoi primi două telefoane, unul după altul, și Îi făcu o programare doamnei Bergson pentru sfârșitul lunii, Îi explică Gilei Maimon că nu obișnuiau să transmită rezultatele analizelor prin telefon și că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică, și peisajul obișnuit din fața ferestrei se coagulau într-un întreg, luau repede forma obișnuitului - a „privitului la televizor“ -, care îți lăsa senzația, abia după ce doamna Rusch scotea aparatul din priză, că lipsește ceva, că se așterne un gol pe care ne-am fi dorit să-l umplem prin deschiderea aparatului. Dar nici vorbă de așa ceva: televizorul nu cadra cu „de-alde noi“, la fel ca „Heftli“ și mai tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Alfie despre adevăr, iar eu eram foarte impresionabilă în acea dimineață. Poate era efectul secundar al tratamentului pentru lindini. Nu avusesem un atac de astm fatal și nici nu-mi luase foc părul când mă aflasem în apropierea unei prize, dar începusem să cred în răvașele din prăjituri. Alfie mă privea plin de curiozitate în timp ce mă jucam cu foița de hârtie subțire. —Ce scrie? mă întrebă el. — Nimic, am răspuns eu. Dar nu era chiar „nimic“ pentru mine. Mark a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de dramatism)“. Dar Compton rămase Încăpățânat pe poziție. Henry decise să continue lucrul la piesă așa cum se pricepea mai bine, sperând că aceasta va găsi, Într-o zi, o gazdă Înțelegătoare; Între timp, pe Compton avea să Îl țină În priză oferindu-i altă idee, pentru o comedie a cărei acțiune se desfășura la Monte Carlo. Hotărârea cu care apăra sfârșitul dorit al piesei nu se baza În Întregime pe considerentele de formă dramatică și bun-gust pe care i le avansase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că la vermifugi Republica a dat un pas Înapoi, care nu-i o chestie prea miștoacă. Alta era situațea când gineri-miu s-a Înfiltrat oploșit În nepotism tomna-n Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și, cu răbdarea băgată În priză ca la mititica, a fisurat pă nasoale o breșă În frontu unic care s-aduna dă câte ori Îmi zicea pă nume. Asta Îi toc io lu Lungo Prezență dă Spirit - Tigru Curiei, știi tu, ușchitule - că la orișicine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
extratereștrii se află cu o mie de ani Înaintea noastră, așa cum suntem noi, de exemplu, față de Europa Evului Mediu. Ce s-ar Întâmpla dacă te-ai deplasa În timp cu un televizor? N-ai avea unde să-l bagi În priză. Barnes Îi privi Îndelung, pe fiecare În parte. — Îmi pare rău, spuse el, În cele din urmă. E o responsabilitate prea mare pentru mine. Nu pot să iau decizia de a deschide sfera. Trebuie să sun la Washington. — Ted n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
telefonul. — Răspund eu, am strigat și-am fugit din cameră, retezând discursul mamei în mijlocul unei propoziții. —La ce-ți folosește să fii intelectuală? a urlat ea după mine. Pun pariu că James Joyce nu era în stare să schimbe o priză. —Alo, am spus eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o voce de bărbat. — Nu, Helen nu e aici, am spus eu. E dată dispărută. Se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Vocea a râs. —Adam? am întrebat eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
greu de digerat. Stomacul se dilată. Ochiul se Închide. Deoarece exact În ochi sare risipa contondentă de talent ingineresc pentru punerea pe ecran a vreunei mize invizibile, uitați-vă la Dosarele X. Se cunoaște totul În materie de tehnologie, mecanică, prize și impulsuri, majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reușit să dea un reprezentant atît de strălucit mai ales la data cînd a fost terminată lucrarea. Pereții grotei sînt Împînziți cu adevărate sarabande de bouri, bizoni, vaci și cai, alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cultură, și-un gest eroic. Disidentistic. Astfel Încît, În locul unei fresce ambițioase a ieșit o varză plină de reptile mici, de dragul cărora volumul se citea cu voluptatea asupritului, cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc vîrÎtă acolo. Miza romanului fiind descrierea realității cu dezvăluiri, cu uite adevărul, Într-un mod paralizant eroii făptuiesc niște chestii abradacabrante, ce justifică pînă azi accese acute de rîs la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile, desene cu spray-ul new yorkez pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lee, are un clește cu care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna unui director, și faptul că nimeni nu scapă de acidul sulfuric al filmului toți sînt prezentați ca-n priza directă a realității, fie demenți, fie idioți trimite direct la portocala mecanică, nici acolo nu scăpa cineva, nici acolo nu există o cît de mică șansă de normalitate, Domnul Iepure sare iar pe ecran, sincer să fiu n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din persecutat a devenit un mare nume. Și adevărul este că și e. Las la o parte gustul fad pe care mi l-a lăsat Reconstituirea văzut acum și nu atunci cînd trebuia, cînd te reconstituia și avea o electrică priză emoțională, trec repede peste copacii filmați În manieră Wajda, ritmul lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]