5,828 matches
-
timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea lui Augustin, fiara închipuie Cetatea necredincioșilor, opusă Cetății lui Dumnezeu, în timp ce „profetul mincinos” este Anticristul. Cu toate acestea, soluția propusă nu pare a avea o importanță prea mare pentru exeget, care o prezintă fără prea mare atenție, dornic de a expedia subiectul cât mai repede cu putință (20, 9, 3): Dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfântului Pavel sau de tratatul polemic Haereticarum fabularum compendium, mitul face corp comun cu materia fiecăreia dintre aceste opere. Adevărata sa semnificație nu ar putea fi înțeleasă în afara contextului. Cele trei contexte 1. Cartea lui Daniel este prima dintre cărțile Profeților care se bucură de un comentariu complet din partea lui Theodoret, către 433. Mai multe scrieri referitoare la același subiect se află la îndemâna exegetului pentru redactarea comentariului în care sunt urmate, în linii mari, interpretările lui Irineu (privind succesiunea celor patru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
află la îndemâna exegetului pentru redactarea comentariului în care sunt urmate, în linii mari, interpretările lui Irineu (privind succesiunea celor patru imperii), Hipolit și Ieronim și este condamnată cea a lui Theodor de Mopsuestia, considerată mult prea iudaizantă. Comentariul cărții acestui profet, „rău‑înțeles” de rabini, în opinia lui Theodoret, este realizat în chiar contextul polemicii antiiudaice și deci antiiudaizante. În canonul iudaic, Cartea lui Daniel este integrată grupului Hagiografe (Ketubiim) și nu celui al Profețiilor (Nebiim), așa cum este pentru creștini. Două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Daniel este integrată grupului Hagiografe (Ketubiim) și nu celui al Profețiilor (Nebiim), așa cum este pentru creștini. Două motive principale pun în mișcare proiectul lui Theodoret: demonstrarea faptului că „fericitul Daniel” este pe deplin îndreptățit să se numere printre marii profeți ai Vechiului Testament și desprinderea sensului deopotrivă cristologic și eshatologic pe care aceste profeții îl conțin. În opinia lui Theodoret, iudeii ar fi respins Cartea lui Daniel din canonul Profeților tocmai pentru că vorbea de venirea lui Cristos, de judecata și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel” este pe deplin îndreptățit să se numere printre marii profeți ai Vechiului Testament și desprinderea sensului deopotrivă cristologic și eshatologic pe care aceste profeții îl conțin. În opinia lui Theodoret, iudeii ar fi respins Cartea lui Daniel din canonul Profeților tocmai pentru că vorbea de venirea lui Cristos, de judecata și de pedeapsa iudeilor înșiși, ca unii care nu au crezut în caracterul mesianic al lui Isus. Miza proiectului său este foarte clar descrisă în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de pedeapsa iudeilor înșiși, ca unii care nu au crezut în caracterul mesianic al lui Isus. Miza proiectului său este foarte clar descrisă în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor ne silesc să‑i lăsăm deoparte, pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de numele care i se cuvine, iar această îndrăzneală nu este străină de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor ne silesc să‑i lăsăm deoparte, pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de numele care i se cuvine, iar această îndrăzneală nu este străină de scopul lor. Daniel a profețit cu mult mai clar decât ceilalți profeți venirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos; el nu s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de numele care i se cuvine, iar această îndrăzneală nu este străină de scopul lor. Daniel a profețit cu mult mai clar decât ceilalți profeți venirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos; el nu s‑a mărginit să vestească cele ce se vor întâmpla, ci a indicat dinainte și data lor, a stabilit numărul anilor care se vor scurge până la venirea lui Cristos și a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos și a enumerat cu claritate toate nenorocirile care se vor abate asupra iudeilor, din pricina refuzului lor de a crede. Și atunci, firește, urându‑l pe Dumnezeu și fiind dușmani ai adevărului, ei pretind cu nerușinare că nu este profet cel care a prorocit acestea și atâtea altele, crezând că propria lor declarație este de‑ajuns ca să le confirme minciuna”. Toate pasajele legate de mitul Anticristului trebuie citite din perspectivă antiiudaică. Laitmotivul succesiunii celor patru imperii pare să îl intereseze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patru regi și nu zece cei care au moștenit imperiul lui Alexandru. În fine - las deoparte restul, pentru a ajunge la finalul demonstrației mele - ar fi trebuit să țină seama de faptul că după dispariția celei de‑a patra fiare, [profetul] spune că împărăția va fi dată sfinților. Iată de ce „tribunalul se va așeza”. Or, sfinții Celui Preaînalt nu au primit domnia după Antiochos Epiphanes. Fericiții Macabei au avut o anumită putere, dar nu pentru prea multă vreme. Iuda a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu rămâne, totul este trecător, totul se degradează și ajunge la un sfârșit. Prin mare [ca simbol], Daniel ne vorbește despre valurile acestei vieți” (cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mic creștea între ele, vizibil, și trei dintre coarnele cele dintâi au fost smulse din fața lui. Și iată acest corn avea ochi ca ochii de om și gura lui spunea enormități și el dădea război sfinților” (Dan. 7,8). Aici profetul se referă la Anticrist, care se ivește între cele zece coarne. El spune că acesta a smuls trei coarne din cele care se aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiara” simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință, și, pe de alta, cei care săvârșesc răul - cei „duhovnicești” și cei „trupești”, după cum îi numește Scriptura de obicei - iată de ce, în același fel, [profetul] a spus că nu fiara a fost dată focului, ci numai trupul fiarei, adică cei „opaci” și cei „trupești”, cei care nu gândesc nimic din cele duhovnicești. „Dar și celorlalte fiare li s‑a luat stăpânirea, și lungimea vieții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate popoarele, neamurile și limbile Îi vor sluji Lui. Stăpânirea Lui va fi veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan. 7,13‑14). Este potrivit, de bună seamă, să spunem iudeilor ceea ce profetul le‑a spus odinioară: „Chipul ți s‑a făcut de desfrânată, tuturor nerușinată te‑ai făcut” (Ier. 3,3). Oare ce este mai limpede decât aceste cuvinte? Căci profetul a spus acestea mai curând în chip evanghelic și apostolic decât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
13‑14). Este potrivit, de bună seamă, să spunem iudeilor ceea ce profetul le‑a spus odinioară: „Chipul ți s‑a făcut de desfrânată, tuturor nerușinată te‑ai făcut” (Ier. 3,3). Oare ce este mai limpede decât aceste cuvinte? Căci profetul a spus acestea mai curând în chip evanghelic și apostolic decât profetic și enigmatic. Isus însuși spune în Evanghelii: „Veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului împreună cu îngerii săi” (cf. Mt. 24,30). Iar fericitul Pavel: „Că la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din poporul cel mic al iudeilor și stăpânind până atunci peste un regat necunoscut. Dar după ce a smuls cele trei coarne care erau în fața lui, este foarte potrivit ca înfățișarea sa să fie numită „mai mare” decât a celorlalte. Apoi profetul se întreabă: „De ce poartă acest corn război împotriva sfinților și îi biruie?” (Dan. 7,21), adică îi umilește. „Până când a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, până ce s‑a împlinit vremea și împărăția a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor ridica toți în același timp, iar după ei, ultimul [rege], Anticristul. Acesta va cuceri imperiul, va purta război și va doborî trei dintre cei zece regi. Dar nu se va mulțumi cu această victorie în fața oamenilor. Ci, spune profetul, „va huli Împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt”, după unele versiuni, „și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Dan. 7,25). Într‑atâta va fi cuprins de furie și de nebunie, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patru regi și nu zece, cei care au moștenit imperiul lui Alexandru. În fine - las deoparte restul, pentru a ajunge la finalul demonstrației mele - ar fi trebuit să țină seama de faptul că după dispariția celei de‑a patra fiare, [profetul] spune că împărăția va fi dată sfinților. Iată de ce „judecata se va așeza”. Or, sfinții Celui Preaînalt nu au primit domnia după Antiochos Epiphanes. Fericiții Macabei au avut o anumită putere, dar nu pentru prea multă vreme. Iuda a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndrăzni să‑și atribuie numele Domnului nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem așa, „toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori prin câteva minuni mincinoase. În Vechiul Testament, mulți profeți au vestit aceasta în chip ascuns. Cu mult mai clar și mai pe larg a profețit dumnezeiescul Daniel. Am dezbătut deja acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori prin câteva minuni mincinoase. În Vechiul Testament, mulți profeți au vestit aceasta în chip ascuns. Cu mult mai clar și mai pe larg a profețit dumnezeiescul Daniel. Am dezbătut deja acest subiect - dacă cineva dorește să‑și lămurească anumite lucruri -, și am pus la dispoziție o interpretare literală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe sine „Fiul Omului” și „Omul”, luându‑și numele de la natura văzută. El și‑a atribuit rar numele de „Fiul lui Dumnezeu”. În schimb, prea răul diavol se va proclama „cel mai mare dintre dumnezei”. Sfântul înger i‑a spus profetului Daniel: „Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul dintre dumnezeii părinților lui [...] și‑n locul său îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), adică se va autoproclama „dumnezeu tare și puternic”. Cu toate acestea, cei care l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci, așa cum Fiul lui Dumnezeu, unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele Preasfântului Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune apostolul, a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din urmă, Nero ar fi fost de asemenea păstrat în iad după dispariția sa și de aici își va face apariția la sfârșitul lumii. Apocrifa ne spune că arhistrategul Mihail îl acuză pe Anticrist în fața profetului că a înșelat lumea, făcând‑o să creadă că el este Mesia: „Acesta a spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu», înmulțind pâinile și prefăcând apa în vin” (4, 27). Ezdra îi cere atunci călăuzei sale să‑i descrie acest personaj (ca și când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în România postcomunistă sau mai curând neo‑comunistă, care suferă un ultim atac din partea forțelor întunericului încarnate de un cuplu diabolic: Eugen Țurcanu, care trimite la figura de tristă celebritate a torționarului anilor 1950, și discipolul său, Radu Tudose (fals profet autohton), un inginer arogant, avid de putere, fără scrupule. Țurcanu‑Anticrist produce miracole în serie, cu o ușurință deconcertantă. El amintește de un personaj al lui Soloviov prin aceea că minunile sale sunt menite „să alunge orice suferință și să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc cele făgăduite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]