4,519 matches
-
virulenți. Exemplul lui Jacques Doriot este reprezentativ în acest sens: secretar al PCF în dezacord cu conducerea, el este exclus în 1934 și creează un partid fascist, Partidul Popular Francez, reutilizând tehnicile agit-prop* și de organizare* comuniste. Devenit unul din promotorii colaborării cu ocupantul, el moare în 1945, în uniformă germană. EXIL Exilul a fost adesea soarta revoluționarilor învinși și prigoniți în țara lor. Marx și-a petrecut ultimii 33 de ani ai vieții în exil, Lenin a fost în exil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
milioane au murit acolo. LENIN STRATEGUL REVOLUȚIEI Lenin este figura fondatoare a comunismului secolului XX. El i-a conceput ideologia și tipul de organizare, el a fost inițiatorul preluării puterii pe 7 noiembrie 1917, iar ulterior tot el a fost promotorul proiectului societății comuniste și al extinderii acestei mișcări la scara întregii lumi. Vladimir Ilici Ulianov s-a născut pe 10 aprilie 1870 la Simbirsk, oraș de pe cursul mijlociu al Volgăi. Era al treilea copil al unei familii cu ascendență compozită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primului război mondial, majoritatea sindicaliștilor se raliază politicilor de apărare națională, sperând că, dată fiind participarea lor la efortul de război, lumea muncitorească va obține compensații. Astfel, Lîon Jouhaux, secretar general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de artificii și muzică. Se dansează foxtrot și rumba, cu o vioiciune savant orchestrată. Modernizarea orașului prin construirea de infrastructuri grandioase, cum e metroul din Moscova, conceput ca un „palat pentru toți”, caută să rivalizeze cu realizările americane. Lazar Kaganovici, promotorul proiectului, declară, la inaugurarea lui, în 1935: „Altădată, numai proprietarii, bogații foloseau marmura; acum, puterea e a noastră, acest edificiu este făcut pentru noi, muncitori și țărani, coaloanele de marmură sunt ale noastre, sovietici și socialiști”. Ruso-centrism cultural Totuși, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este stăpânul acestei Patrii fără margini. Aici, viața noastră poate curge liber, ca Volga cea năvalnică și puternică”. în contextul epurărilor, presiunile exercitate asupra culturii sunt intense. în domeniul muzicii, jazzul este din nou discreditat, cu toate că unul din principalii săi promotori, Leonid Utiosiv, își păstra aureola - cântecul său Suliko este unul din preferatele lui Stalin. Folclorul, în versiunea sa politizată, cunoaște o susținere oficială odată cu crearea, în 1936, la Moscova, a Teatrului de Artă Populară, sub conducerea fostului dansator Igor Moiseev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât și de contestatarii ordinii existente. În mod tradițional, mai precis în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, balanța de putere a fost folosită ca armă politică atât de cei care voiau să mențină statu-quoul, cât și de promotorii imperialismului 11. În vremurile noastre, ideologiile autodeterminării și ale Națiunilor Unite au jucat un rol similar. De la începutul Războiului Rece, li s-au alăturat din ce în ce mai mult ideologiile păcii, relaxării tensiunilor și destinderii. Principiul autodeterminării naționale, așa cum era conceput de Woodrow
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
disputate nu de populație în general, ci prin lupte interne în cadrul organizației statale, sub forma loviturilor de stat, a conspirațiilor și a epurărilor 8. Problematica statului mondialtc "Problematica statului mondial" Analiza noastră privind problema păcii interne a arătat că argumentul promotorilor statului mondial nu poate fi susținut: nu poate exista pace internațională permanentă fără un stat având aceleași limite ca și lumea politică. Întrebarea asupra căreia trebuie să ne îndreptăm acum atenția vizează modalitatea prin care poate fi creat un stat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se închina la Dumnezeu, libertatea de a dori și eliberarea de frică. Cezar, Iulius - 100-44 î.Hr. Om politic și general roman care a creat Imperiul Roman. Chamberlain, Joseph - 1836-1914. Om politic britanic. Ca ministru al Coloniilor (1895-1903), a fost un promotor al expansiunii imperialiste, al consolidării și al reformei. Chamberlain, Neville - 1869-1940. Om politic britanic; fiul lui Joseph Chamberlain. Ca prim-ministru (1937-1940), a dus o politică de „conciliere” față de Axă; forțat să demisioneze după catastrofa britanică din Norvegia (aprilie 1940
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
punct de vedere predominant al utilizării resurselor (umane, didactico-materiale, timp etc.). Eficacitatea se referă mai ales la concordanța dintre obiectivele pedagogice și rezultatele proceselor de instruire. În această accepție termenul este foarte apropiat de un curent psihopedagogic, substanțial promovat de promotori ai pedagogiei succesului, conform căruia a instrui nu înseamnă a selecționa, ci, dimpotrivă, a ne strădui ca toți să reușească. Acesta presupune a lupta împotriva curbei lui Gauss, luată ca model de selecție. Potrivit acestei curbe, în orice clasă ar
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
unor noțiuni estetice și pe baza unor principii specifice, în vederea realizării unor amenajări peisagistice. Formularea acestei titulaturi (arhitectura peisajelor) a apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea și aparține arhitectului american Frederick Law Olmsted (1822-1903), fondatorul American Landscape Arhitecture și considerat promotorul primei mișcări protecționiste a patrimoniului natural în lume. Cei doi termeni care compun titulatura arhitectură și peisaj exprimă de fapt obiectul de studiu și mijloacele de lucru ale acestei științe, adică organizarea și construirea după anumite principii și tehnici a
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
contribuțiile celor doi autori în figurile 21 și 22. În 1942, suprapunând clasificarea culorilor peste clasificarea tipurilor psihologice, Jolande Jacobi a obținut celebrul disc al culorilor și stilurilor manageriale. Se obțin astfel 4 stiluri pure de conducere: conducător/lider (roșu), promotor (galben), suportiv (verde), evaluator (albastru), și 4 stiluri de conducere combinate din două culori: motivator (roșu și galben), facilitator (galben și verde), coordonator (verde și albastru), organizator (albastru și roșu). Există și combinații dintre două sau trei culori dominante. Patrice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
teritorii foarte extinse, caz În care desemnează regiuni Întregi sau mari ansambluri culturale, cum se Întîmplă, de exemplu, În Oceania: Australia, Melanezia, Micronezia, Polinezia. În ceea ce privește metodologia, În scopul de a delimita aceste arii, Wissler, care a fost unul dintre principalii promotori ai gândirii difuzioniste, propunea reperarea locurilor unde se manifestă anumite elemente considerate similare de către specialiști. Apoi, după stabilirea teritoriului cu cea mai mare densitate, se determina și se numea centrul tematic al ariei, configurându-se și schemele de repartiție geografică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor religioase, acest ziar cere În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cadrul unor identități mai mult sau mai puțin impermeabile una pentru cealaltă. Aceasta este ideea pe care par s-o promoveze anumiți interpreți ai influenței islamice În Franța (Kaltenbach și Tribalat, 2002). În această situație, metisajul atât de lăudat de promotorii postmodernismului nu ar mai putea fi considerat o coabitare, ci o simplă prezență simultană În același spațiu, „puritatea” fiecăreia dintre pozițiile identitare fiind garantată de existența unor frontiere bine păzite. Din această perspectivă, spațiul public este redus la minim, iar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
publicației Le Monde diplomatique. Mai multe curente de gândire, adesea radicale, sprijină această contestare. Astfel, neomarxiștii, reprezentați printre alții de Antonio Negri și de Michaël Hardt, bazându-se pe teoria valorii comerciale, recuză capitalismul și reprezentarea sa actuală. Serge Latouche, promotor al „post-dezvoltării”, curent care a luat naștere În anii ’60, susține la rândul său că, pentru a salva planeta, trebuie pur și simplu să părăsim drumul dezvoltării și al economicismului și să ne orientămspre descreștere (Latouche, 1991). După părerea lui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Se efectuează atunci „o reajustare profundă și absolut inevitabilă”: Începe un proces de omogenizare culturală caracterizat inițial de o tendință centripetă. Anumite grupuri refuză totuși să-și abandoneze cultura tradițională. Acestea Își transformă sfera privată Într-o „pungă de rezistență”. Promotorii culturii omogene nu renunță la pozițiile lor și, pentru a-și impune punctul de vedere, recurg la violență. Ei se bazează pe o primă formă de naționalism. Apărarea „localismului” devine și mai Înverșunată drept răspuns: ea dă naștere unei a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
doresc să relanseze imperialismul de cucerire și să Împingă mereu mai departe logica dominației și a războiului. Această logică ducând la o agitație perpetuă, mișcarea devine „esența regimului”. Ea Îi antrenează și Îi strivește pe cei care, mai ieri, erau promotorii săi: militanți, executanți sau conducători. „Puterea totalitară, pentru a ghida comportamentul supușilor săi, are nevoie de o pregătire care să-l facă pe fiecare dintre aceștia capabil să joace la fel de bine rolul de călău sau cel de victimă.” (ibidem) Acestea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
femeie singură, gen burgheză, puțin decăzută, încearcă să apere cu un topor arborii de pe proprietatea retrocedată. Arborii erau atacați de o hoardă de lumpeni țiganizați, înarmați cu drujbe, din același tip care defrișează în fiecare zi pădurea Băneasa, plătiți de promotorii imobiliari. Femeia se rotea bezmetică, agitând toporul prea greu pentru brațele sale, lumpenii râdeau golănește, cameramanii luau și ei cadre la mișto, totul avea aerul unei petreceri cu Chivuțe și manele. Dincolo de acest tablou de fapt divers televizat se ascunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Caroligiens à la République, P.U.F., Paris, 1985; Histoire de la littérature française, P.U.F., Paris, 1991; Le colinguisme, P.U.F., Paris, 1993. Charles BALLY (1865-1947), savant elvețian, nume de referință în evoluția ideilor lingvistice, fiind unul dintre promotorii structuralismului, care au contribuit la cunoașterea teoriei semnului, fundamentate de Ferdinand de Saussure. Editarea, împreună cu A. Sechehaye, a cursului lui F. de Saussure în 1916, a însemnat schimbarea de paradigmă în cercetarea lingvistică: se deschidea drumul modernității în gîndirea lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sale în domeniul analizei textuale și discursive. Profesor la Universitatea din Viena, a pus bazele unei școli de lingvistică a textului și, împreună cu Wolfgang U. Dressler, a publicat, în 1981, lucrarea fondatoare, intitulată Introduction to Text Linguistics, fiind unul dintre promotorii curentului de analiză critică a discursului. Alte lucrări: Factors in a Theory of Poetic Translating, Van Gorcum und Amsterdam, Assen, Rodopi, 1978; Text, Discourse and Process: Toward a Multidisciplinary Science of Texts, Ablex, Norwood, New Jersey, 1980; Text Production, Ablex
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l'énonciation, II. Formalistion et opérations de réparage, Ophrys, Paris, 1999; Pour une linguistique de l'énonciation, III. Domaine notionnel, Ophrys, Paris, 1999. Ernst Robert CURTIUS (1886-1956), specialist în literatură latină și romanică, profesor la mai multe universități din Germania, promotor al ideii de unitate culturală europeană. Lucrări de referință: Die literarischen Wegbereiter des neuen Frankreich, 1919; Balzac, Edition des Syrtes, 1923; James Joyce und sein Ulysses, 1929; Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter, Francke Verlag, Berna, 1948 (trad. rom. Literatura și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
W.) Mirages of Marriage, W.W. Norton & Co., New York, 1968. Roman Osipovich JAKOBSON (1896-1982), lingvist american de origine rusă, specialist în poetică, teoria literaturii, reprezentant al școlii formale ruse, membru al Cercului de la Praga, colaborator al școlii lingvistice de la Copenhaga, promotor al sturcturalismului american. Pentru analiza discursului, prezintă importanță deosebită schema componentelor actului de comunicare și a funcțiilor corespunzătoare acestor componente, teoretizate de R. Jakobson în lucrarea Closing Statements: Linguistics and Poetics, în Thomas A. Sebeok, Style in Language, MIT Press
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1854-1929), profesor francez de origine greacă, care a inițiat și a promovat impunerea limbii literare grecești moderne. Lucrarea de referință: Mon voyage [Το ταξίδι μου], S. K. Vlastos, Athènes, 1888. Aron PUMNUL (1818-1866), cărturar ardelean, profesor la Cernăuți în Bucovina, promotor al mișcării de emancipare din 1848, specialist în lingvistică, autor de manuale și de studii în care își expune principiile fonetice în normarea limbii române. Lucrări de referință: Lepturariŭ rumînesc cules de-n scriptorĭ rumînĭ, 3 vol., Wien 1862-1865 (Antologie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un genre littéraire?, Le Seuil, Paris, 1989; Art, création, fiction, Éditions Jacqueline Chambon, Paris, 2004; Théorie des signaux coûteux, esthétique et art, Université du Québec, Tangence éditeur, 2009. Emanuel A. SCHEGLOFF (n. 1937), sociolog american, profesor la Universitatea din California, promotor al etnometodologiei în analiza convesației. Lucrări de referință: The sociology of knowledge. An attempted assessment, Thesis, Harvard University, 1958; (în colab. cu Ochs, Elinor, Sandra A. Thompson, Sandra A.), Interaction and grammar, Cambridge University Press, Cambridge, NY, 1996; Whose Text
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
publică și în cea politică. Spre deosebire de multe alte biserici aflate sub dominația comunista, Biserica Catolică Poloneză nu doar că și-a păstrat membrii activi în perioada regimului comunist, însă a constituit un loc de dezbatere publică a chestiunilor politice, un promotor al societății civile și un spațiu de manifestare pentru aceasta (Borowik, 2000; Herbert, 1999). Cu toate acestea, după 1990 Biserica Catolică nu a fost capabilă să se adapteze noului context democratic, încercând să își impună controlul asupra societății și vieții
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]