3,076 matches
-
zidul despărțitor care a separat cele două comunitățiu a fost demolat. În 1821 s-a realizat în marele ducat al Baden-ului uniune adintre comunitățile reformate și cele luterane. Astăzi parohiile protestante dacă nu aparțin bisericilor libere sunt membre ale protopopiatului protestant din Heidelberg care al rândul lui depinde administrativ de Biserica Evanghelică din Landul Baden. Parohiile romano catolice aparțin protopopiatului Heidelberg-Weinheim din cadrul Arhiepiscopiei din Freiburg. Pe lângă marile comunități creștine există un număr deosebit de mare de comunități mai mici cum ar fi
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
-lea, Maria Tudor. Lady Grey este proclamată regină de către Consiliul Privy, dar după nouă zile este demisă. Maria intră triumfal în Londra însoțită de Elisabeta. Dar spectacolul de solidarietate între surori nu durează mult. Maria, catolică, vrea să zdrobească credința protestantă a Elisabetei. Maria ordonă ca toată lumea să participe la liturghiile catolice, iar Elisabeta este nevoită să se prefacă. Popularitatea Mariei nu durează mult. Nemulțumirea se răspândește în întreaga țară după căsătoria ei cu Filip al II-lea al Spaniei, catolic
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
pacea de la Cateau-Cambrésis se va semna în 1559). Pentru toată durata domniei sale, Maria I a continuat să-i persecute pe protestanți și și-a câștigat supranumele de "Maria cea sângeroasă". Elisabeta s-a prefăcut catolică, dar și-a păstrat credința protestantă. Când devine clar că Maria nu este însărcinată și nu va avea copii, succesiunea Elisabetei pare asigurată. În 1558 Maria se îmbolnăvește, iar Filip îl trimite pe contele de Feria să se consulte cu Elisabeta la Hatfield House, unde trăia
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de har fac să fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă, ea a păstrat simboluri catolice cum ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă, ea a păstrat simboluri catolice cum ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de o posibilă cruciadă catolică împotriva Angliei "eretice". Regina a căutat o soluție care să nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
deși campania este un eșec, Tratatul de la Edinburgh din iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta propune o căsătorie între Robert Dudley și Maria Stuart, iar cei doi consternați nu sunt de acord și în 1565 Maria se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta propune o căsătorie între Robert Dudley și Maria Stuart, iar cei doi consternați nu sunt de acord și în 1565 Maria se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Aceste evenimente duc repede la înlăturarea Mariei și închiderea ei la Loch Leven Castle. Nobilii scoțieni o forțează să abdice în favoarea fiului său Iacob, născut în iunie 1566. Iacob este dus la castelul Stirling pentru a fi crescut în religia protestantă. Maria reușește să evadeze de la Loch Leven Castle în 1968, dar partizanii săi sunt învinși și este nevoită să se refugieze în Anglia, unde i se spune că poate conta pe ajutorul reginei. Prima intenție a Elisabetei este de a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
comerțul spaniol din Caraibe și Oceanul Atlantic. Corsarul Francis Drake face înconjurul lumii în perioada 1577-1580 și va deveni celebru mai târziu pentru atacurile asupra porturilor și flotei spaniole. În 1585 Elisabeta trimite o armată engleză, pentru a sprijini revolta olandezilor protestanți împotriva lui Filip al II-lea după asasinarea lui Wilhelm de Orania. Mai multe orașe olandeze s-au predat guvernatorului Țărilor de Jos de sud, Alessandro Farnese. În 1584 alianța dintre Filip al II-lea și Liga Catolică franceză prin
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
invadeze hotarele regatului meu" Înlăturată amenințarea invaziei, poporul sărbătorește. Procesiunea Elisabetei la ceremonia de la catedrala Old St. Paul's, rivalizează cu fastul încoronării sale. Înfrângerea Armadei spaniole, a fost un important succes de propagandă pentru Elisabeta I și pentru Anglia protestantă. Englezii au considerat victoria ca o favoare de la Dumnezeu și ca o dovadă a inviolabilității națiunii, sub conducerea unei regine fecioară. Însă această victorie nu a fost un punct de cotitură al războiului, care a continuat și de multe ori
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
semnează un tratat comercial în 1580 și mai mulți emisari sunt trimiși de către cele două puteri. Elisabeta I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea și într-una din ele sultanul scrie că "Islamul și religia protestantă au mai multe în comun decât catolicismul, deoarece resping idolatria" și îi propune o alianță. Spre disperarea Europei catolice, Anglia exportă Imperiului Otoman plumb și staniu, necesare pentru fabricarea armelor și munițiilor. Elisabeta I a luat în serios operațiile militare
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
supușii săi, dar alții s-au bucurat la moartea ei. Iacob I a adus multe speranțe, dar în 1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda Elisabetei a fost adaptată ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
și 1596, dar unii istorici amintesc și eșecurile militare pe uscat și pe mare. În Irlanda, forțele militare regale au învins în cele din urmă, dar metodele aplicate au contribuit la scăderea popularității reginei. Decât o apărătoare curajoasă a țărilor protestante împotriva Spaniei și a Habsburgilor, Elisabeta este mai des considerată prudentă în relațiile sale diplomatice. Ea a sprijinit rareori protestanții străini și și-a abandonat deseori comandanții săi de peste mări. Elisabeta a stabilizat Biserica din Anglia care a ajutat la
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
și-a abandonat deseori comandanții săi de peste mări. Elisabeta a stabilizat Biserica din Anglia care a ajutat la crearea unei identități naționale și care există și în zilele noastre. Cei care mai târziu au prezentat-o ca pe o eroină protestantă, au uitat refuzul ei de a renunța la toate practicile catolice în biserica Angliei. Istoricii notează că în vremea sa, protestanții au considerat Regulamentul elisabetan ca un compromis. Chiar dacă Elisabeta a dus o politică externă defensivă, statutul Angliei a crescut
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Prințul Eugene de Savoia. Frederic însuși a propus o căsătorie cu Maria Tereza a Austriei în schimbul renunțării la succesiune. Prințul Eugene l-a convins pe Frederic Wilhelm ca prințul moștenitor să se căsătorească cu Elisabeth Christine de Brunswick-Bevern, o rudă protestantă a habsburgilor austrieci. Sub influența prietenilor săi austrieci, Friedrich Wilhelm von Grumbkow și Jacob Paul von Gundling, Frederic se căsătorește la 12 iunie 1733 cu Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel, fiica lui Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel. Frederic
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
Cuira a devenit capitala regiunii romane antice "Raetia prima", partea de sud a noii provincii Raetia. În 284 d.Hr. Cuira a fost ridicată la rangul de capitală de provincie. Orașul a devenit în 450 scaun episcopal. În 1524 reforma protestantă s-a instalat și aici, însă episcopul a rămas catolic. Astfel, a avut loc separarea bisericii față de stat. Tot în secolul al XVI-lea, limba retoromană a fost înlocuită ca limbă oficială cu germana, ținând seama de faptul că germana
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
1613, episcopii și-au mutat reședința la Fribourg. Din acel moment, la Lausanne a domnit spiritul liberalismului. În consecință, aici și-au găsit adăpost mulți refugiați religioși din Franța. Orașul a cunoscut o perioadă de înflorire economică și intelectuală. Seminarul protestant, înființat în anul 1537, a obținut rang de universitate în anul 1890. În 1803, a devenit capitala noului format canton elvețian, Vaud. Până în anul 1800, Lausanne a rămas un oraș cu nu mai mult de 8000 de locuitori. Când a
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
Islanda de două ori, prima dată în 1402-1404 și din nou în 1494-1495. Prima epidemie a ucis între 50% și 60% din populație, iar a doua între 30% și 50%. Pe la jumătatea secolului al XVI-lea, ca parte a Reformei Protestante, regele a început să impună tuturor supușilor săi luteranismul. , ultimul episcop catolic de , a fost decapitat în 1550 împreună cu doi dintre fiii lui. Țara a devenit oficial luterană și luteranismul a rămas de atunci religia dominantă. În secolele al XVII
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
cu muzica lui . Muzica tradițională islandeză este de factură bisericească. Imnurile religioase, dar și laice, sunt o formă deosebit de bine dezvoltată a muzicii, datorită lipsei de instrumente muzicale de pe insulă de-a lungul istoriei. Hallgrímur Pétursson a scris numeroase imnuri protestante în secolul al XVII-lea. Muzica islandeză s-a modernizat în secolul al XIX-lea, când Magnús Stephensen a adus orgi, și apoi . Alte tradiții vitale ale muzicii islandeze sunt baladele epice în versuri cu aliterații, denumite "rímur". Rímur sunt
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
bagaj mental diferit de realitățile pe care le întâlnea aici. Multe țări din Europa de Est au legături strânse atât cu Vestul cât și cu Răsăritul. Multe țări au fost influențate, în mai mare sau mai mică măsură, de creștinismul romano-catolic sau protestant și au avut multe legături istorice sau culturale cu Germania, Italia, Franța sau Scandinavia, (de exemplu: vikingii în Rusia, Liga Hanseatică în țările baltice). Multe țări au avut legături cu Estul îndepărtat. Rusia a fost sub controlul mongolilor pentru două
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]
-
unica țară americană în care limba oficială este portugheza, acest lucru fiind rezultatul colonizării portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul, Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob. Există însă și reprezentanți ai altor culte, în special protestanți, dar și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenții europenilor, popoarelor autohtone, africane și asiatice. Originile termenului "„Brazilia”" nu pot fi determinate cu exactitate. Filologul Adelino José
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
a produs târziu în comparație cu alte state, abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Biserica a continuat să aibă de multe ori ingerințe în afacerile statului. Numărul total al protestanților este în creștere. Până în 1970, majoritatea protestanților o constituia membrii bisericilor protestante tradiționale, cum ar fi luteranii, prezbiterienii și baptiștii. De atunci, numărul penticostalilor și neopenticostalilor a crescut semnificativ. Credințele tradiționale africane și tradiția catolică au cunoscut o simbioză ce a condus la apariția unor religii afro-braziliene cum ar fi macumba, candomblé
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Mitschuldigen" („Vinovații”), scrisă la întoarcerea lui acasă. Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a mamei sale,"Susanne von Klettenberg" îi aducea la cunoștință conceptul pietetic al "Herrnhuter Brüdergemeine", o derivație a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului. Refăcut sufletește, la presiunile tatălui, Goethe se transferă în anul 1770 la Universitatea din Strasbourg unde își continuă studiile juridice. Aici în Alsacia, care este și regiunea cu mult drag descrisă
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]