2,670 matches
-
care sunt reunite caracteristicile aparținând primelor două tipuri. Considerate, din punct de vedere psihopatologic, al originii lor comune, aceste trei grupe de psihoze pot fi expresia „psihozei unice” de natură endogenă. A. Tatosian face o interesantă expunere critică a problemei „psihozei unice”. După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tipuri. Considerate, din punct de vedere psihopatologic, al originii lor comune, aceste trei grupe de psihoze pot fi expresia „psihozei unice” de natură endogenă. A. Tatosian face o interesantă expunere critică a problemei „psihozei unice”. După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogenă. A. Tatosian face o interesantă expunere critică a problemei „psihozei unice”. După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două grupe: a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două grupe: a) Tulburări primare, caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două grupe: a) Tulburări primare, caracterizate prin dezordini afective (manie, melancolie sau tulburări schizo-afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică favorabilă. b) Tulburările secundare corespund dezordinilor de tip nuclear, endogen, de tip deficitar, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Aspectele mai sus menționate, susținute de numeroși autori (W. Janzarik, A. Tasosian), pledează în favoarea reconsiderării patologiei psihozelor endogene. Bolite psihice trebuie privite diferit de modelul bolilor somatice, ele având un alt determinism și un alt tip de dinamică. Aspectele deja menționate, pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autori (W. Janzarik, A. Tasosian), pledează în favoarea reconsiderării patologiei psihozelor endogene. Bolite psihice trebuie privite diferit de modelul bolilor somatice, ele având un alt determinism și un alt tip de dinamică. Aspectele deja menționate, pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic constituțional”, raportate la structura particulară a endonului, o remarcăm și în cazul patologiei psihiatrice exogene. Este important de subliniat faptul că și „tulburările psihice exogene” depind de tipul de personalitate al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al personalității, așa cum se poate vedea în schema din pagina 307???. Analizând acum, comparativ, cele două „modele psihopatologice” suntem surprinși să constatăm că ele sunt superpozabile. Elementul comun de care depinde natura și semnificația psihopatologică a tulburărilor, atât în cazul psihozelor endogene, cât și în cazul patologiei exogene, este în relație cu Eul personal. NEVROZA UNICĂ NEVROZE (DIFICULTĂȚI DE ADAPTARE) REACȚII ALE PERSONALITĂȚII (ATITUDINI DE RETRAGERE-APĂRARE) REACȚII LA EVENIMENTELE VIEȚII COTIDIENE (RĂSPUNSURI EMOȚIONALE) TIPUL EXTRAVERTIT TIPUL INTROVERTIT TIPUL MIXT E-UL
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și în cazul patologiei exogene, este în relație cu Eul personal. NEVROZA UNICĂ NEVROZE (DIFICULTĂȚI DE ADAPTARE) REACȚII ALE PERSONALITĂȚII (ATITUDINI DE RETRAGERE-APĂRARE) REACȚII LA EVENIMENTELE VIEȚII COTIDIENE (RĂSPUNSURI EMOȚIONALE) TIPUL EXTRAVERTIT TIPUL INTROVERTIT TIPUL MIXT E-UL În cazul psihozelor asistăm la o transformare psihopatologică de fond a personalității, privind structura Eului; pe când în cazul nevrozelor și al stărilor reactive, asistăm la un răspuns patologic al Eului, la evenimentele vieții exterioare ale individului, în primul caz rolul patologic îl are
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și exogenul nu se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt complementare, iar din jocul acestui raport rezultă în final starea de echilibru a individului: sănătatea mintală, sau, dimpotrivă, stare de dezechilibru psihic: boala psihică. 27. PSIHOZELE ENDOGENE II (Psihozele afective) Cadrul psihopatologic general Psihopatologia vieții afective, deosebit de importantă și complexă, reunește două grupe de afecțiuni psihiatrice, diferite între ele în raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburările afective exogene (patologia afectivă de tip reactiv), - tulburările afective endogene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt complementare, iar din jocul acestui raport rezultă în final starea de echilibru a individului: sănătatea mintală, sau, dimpotrivă, stare de dezechilibru psihic: boala psihică. 27. PSIHOZELE ENDOGENE II (Psihozele afective) Cadrul psihopatologic general Psihopatologia vieții afective, deosebit de importantă și complexă, reunește două grupe de afecțiuni psihiatrice, diferite între ele în raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburările afective exogene (patologia afectivă de tip reactiv), - tulburările afective endogene (stările anxioase, sindroamele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normală (echitimia) Starea de euforie (mania) 2) Modelul triunghiular este reprezentat conform schemei de mai jos: Diagrama pg. ms. 314 Echitimie (starea de normalitate) Tristețe (starea depresivă) Euforie (starea maniacală) La rândul său, R. Tölle, care face o clasificare a psihozelor afective după tipul de evoluție clinico-psihiatrică și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă bipolară Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Echitimie (starea de normalitate) Tristețe (starea depresivă) Euforie (starea maniacală) La rândul său, R. Tölle, care face o clasificare a psihozelor afective după tipul de evoluție clinico-psihiatrică și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă bipolară Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă monopolară K.L. Kelerman remarcă următoarele aspecte psihopatologice în sfera stărilor depresive: a) depresia ca stare de dispoziție normală a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea maniacală) La rândul său, R. Tölle, care face o clasificare a psihozelor afective după tipul de evoluție clinico-psihiatrică și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă bipolară Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă monopolară K.L. Kelerman remarcă următoarele aspecte psihopatologice în sfera stărilor depresive: a) depresia ca stare de dispoziție normală a persoanei umane, b) depresia ca simptom clinico-psihiatric, c) depresia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziției afective) Tulburări afective primare Tulburări afective secundare Depresie unipolară Depresie bipolară Sindromul depresiv din cursul evoluției bolilor psihice (schizofrenie, alcoolism etc.) Sindromul depresiv din cursul evoluției unor boli cerebrale sau somatice (tulburări cerebrale, endocrine, boli somatice etc.) Depresie nevrotică Psihoză depresivă unipolară periodică În concluzie, în ceea ce privește etiologia stărilor depresive, se poate afirma că sunt incriminate trei grupe de factori, și anume: a) Factori somatogeni, reprezentați prin afecțiunile somato-corporale sau cerebrale care pot declanșa, în mod secundar stări depresive. b) Factori
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ DISFORIA DEPRESIA IRITABILĂ Disforia și stările mixte pot constitui, așa cum se poate desprinde din cele de mai sus, o „etapă tranzitorie” între faza depresivă și faza maniacală a psihozei maniaco-depresive (PMD). Echivalentele depresive De problema depresiei mascate se leagă cea privind grupul particular, cu același caracter atipic, al echivalențelor afective sau al echivalențelor depresive (P. Kielholz, J.J. Lopez-Ibor, A.D. Jonas). Această categorie de tulburări psihopatologice este rezervată unor manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice de natură emoțional-afectivă, de tipul depresiilor, putând lua aspecte clinice de un mare polimorfism și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de excitație psihomotorie generală cu debut brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania cronică delirantă, care asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și un delir sistematizat tematic ce poate aminti de dezvoltările paranoice. Psihoza maniaco-depresivă PMD, împreună cu demența precoce (schizofrenia), a fost printre primele entități clinico-nosologice, izolate de E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unele cazuri, și un delir sistematizat tematic ce poate aminti de dezvoltările paranoice. Psihoza maniaco-depresivă PMD, împreună cu demența precoce (schizofrenia), a fost printre primele entități clinico-nosologice, izolate de E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizată prin apariția periodică, ciclică, a unor accese depresive sau maniacale alternante. Tulburările sunt predominante în sfera afectivă, în activitatea bolnavilor și în comportament. Pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau neuroinfecții (ca în cazul PGP). În cazul PMD, aceste sindroame afective au însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fie că este vorba de o depresie reactivă, fie că apare în cazul depresiilor melancoliforme endogene. K. Menninger distinge trei forme de suicid: a) Suicidul cronic reprezentat prin ascetism, martiraj, sacrificiul de sine, invaliditatea nevrotică, dependența de alcool, comportamentul antisocial, psihozele depresive. b) Suicidul focalizat reprezentat prin automutilare, apelul la intervenții chirurgicale repetate, accidentele intenționale, impotența sexuală, frigiditatea. c) Suicidul organic reunește componenta autopunitivă, componenta agresivă, componenta erotică și modalitatea preferată de suicid. În același context medico-psihologic, M. Quidu distinge următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]