KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...225 >

5,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl încui pe Manus în portbagajul Fiatului său Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea. Nu se aude nici o vorbă dinspre încărcătura mea drăgăstoasă din portbagaj. Și-a rămas doar un singur loc unde pot să merg. Nici nu mă gândesc să sun și să-i cer operatorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
la tine sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de personal, a managerului și a unui angajat. Primele impresii sunt foarte importante. Trebuie să fie din pricina felului în care sunt îmbrăcată sau a puștii. Folosind gaura care e partea de sus a gâtului meu, cu limba care iese din ea și tot țesutul cicatrizat din jur, zic: — Gerl terk nahdz gah sssid. Toți sunt de-a dreptul încremeniți de privirea mea seducătoare. Nu știu cum, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nimeni și spre toată lumea. Managerul se apropie, în blazerul său bleumarin cu ecusonașul lui de aramă pe care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu e încă gata. N-am terminat nici pe jumătate, și mai sunt atât de multe de făcut la ea. Le fac un cucu-bau de șifon roz cu pușcă, și ușa se trântește. Prin ușă, auzi cum se desprinde lanțul. Apoi ușa se deschide complet. Sari la un moment, târziu în noapte, conducând între Nicăieri, Wyoming și Cine Știe Unde, Montana, când Seth zice că faptul de a fi fost născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu mobila lui blondă și muzica bossa-nova cha-cha și fumul de țigară, și surorile Rhea zburdă prin cameră în furourile lor de șifon cu bretelele căzute de pe un umăr sau altul. Nu trebuie să fac nimic altceva decât să îndrept pușca. Știm cine ești, Daisy St. Patience, zice una dintre ele, aprinzând o țigară. Cu așa o față, Brandy numai despre tine vorbește. Prin toată camera sunt împrăștiate scrumiere mari, mari, din 1959, din sticlă jivrată, așa de mari că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca pe toată lumea de la etajul patru. Asta-i după ce surorile Rhea au dus toate bagajele lui Brandy pe scările de incendiu în jos. Asta-i după ce Brandy zice că trebuie să plece, că simte nevoia să se gândească, înțelegeți, înainte de marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
adoarme. Sari înapoi la noaptea în care eu și Brandy am pornit în călătoria asta, noaptea în care am plecat de la hotelul Congress cu Brandy conducând așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e-așa deprimant. Nu pot mânca decât hrană pentru bebeluși. Prietena mea cea mai bună și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Ne lasă să ne ascundem în locuința lui, altfel le spun polițiștilor că m-a răpit și-a dat foc casei lui Evie. Manus n-o să știe de domnul Baxter și de surorile Rhea care m-au văzut cu o pușcă prin tot orașul. Cu degetul, scriu în praful de pe jos: trebuie să-i găsim portofelul. — Pantalonii lui, zice Brandy, sunt uzi. Acum Manus se uită țintă la mine, se ridică în șezut și se lovește la cap în capacul deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Aveam Demerol și Darvocet-N. Nu mititelele Darvocet-N 50 cu efect slab. Brandy se simțea frumoasă, pe când eu încercam să-i dau o supradoză de pastiloaie Darvocet de 100 mg. După Fiat, am închiriat o decapotabilă mare Seville. Noi trei eram puștii Zine: Eu, eu eram Comp Zine. Denver era Thor Zine. Brandy, Stella Zine. În San Francisco am început cu Denver secreta lui terapie hormonală ca să-l distrug. Cariera de investigator a lui Manus a început să intre în declin când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
fisting, felching. Ai putea ajunge contorsionist încercând să ți-o sugi singur. O, totu-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ultima băutură a lui Ellis. O, Ellis. Cu toate astea, Brandy ar fi putut scăpa basma curată dacă n-ar fi început să râdă. Vedeți voi, chiar atunci Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe Evelyn Cottrell în marele ei moment de glorie, și Evie țipă: — Tu! Urlă la Brandy Alexander de-a lungul țevii de pușcă: — Tu mi-ai făcut-o din nou. Încă un incendiu! Pas-pauză-pas. — Credeam că suntem cele mai bune prietene, zice. Sigur, da, m-am culcat cu iubitul tău, dar cine n-a făcut-o? zice Evie, cu pușca și tot restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
lungul țevii de pușcă: — Tu mi-ai făcut-o din nou. Încă un incendiu! Pas-pauză-pas. — Credeam că suntem cele mai bune prietene, zice. Sigur, da, m-am culcat cu iubitul tău, dar cine n-a făcut-o? zice Evie, cu pușca și tot restul. Pas-pauză-pas. — Pur și simplu nu-ți ajunge să fii cea mai bună și cea mai frumoasă, zice Evie. Cei mai mulți oameni, dacă ar arăta așa bine ca tine, ar bate apa-n piuă tot restul vieții lor. Pas-pauză-pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nimic. Și Evie o-mpușcă pe Brandy Alexander drept în inimă. Capitolul 30 Viața mea, zice Brandy. Mor, și-ar trebui să-mi văd toată viața. Nu moare nimeni aici. Dă-mi negare. Evie și-a tras glonțul, a aruncat pușca și-a ieșit afară. Poliția și paramedicii sunt pe drum, iar restul oaspeților sunt afară bătându-se pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
M-am împușcat singură. Am lăsat-o pe Evie să creadă că a fost Manus și pe Manus că a fost Evie. Probabil că suspiciunea lor unul față de celălalt i-a separat. Am împins-o pe Evie să țină o pușcă încărcată la-ndemână în caz că Manus avea să vină după ea. Aceeași teamă l-a făcut pe Manus să poarte un cuțit de măcelărie în noaptea când a venit s-o înfrunte. Adevărul e că nimeni de aici nu e așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
am zis ultima dată a fost, cel puțin o să cresc din nou, transformându-mă, adaptându-mă, evoluând. Va fi o provocare la nivel fizic. Abia așteptam. Am scos pistolul din torpedo. Purtam o mănușă ca să nu mă ardă praful de pușcă, și-am ținut pistolul cu brațul întins scos pe geamul spart. Nici măcar n-a fost nevoie să țintesc, dat fiind că pistolul era doar la vreo jumătate de metru. Puteam să mă omor în felul ăsta, dar de-acum ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-ți facă rost de-un megacontract, nu porcării de turnee de binefacere la țară. Tu ești Shannon futu-i McFarland acum. Du-te drept spre vârf. De acum într-un an, vreau să deschid televizorul și să te văd goală pușcă bând cu încetinitorul Cola dietetică. Cere-i Sofondei să-ți facă rost de mari contracte la nivel național. Fii faimoasă. Fii un mare experiment social în a obține ceea ce nu vrei. Găsește valoare în ceea ce am fost învățați că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

din aceste cazuri. Fără excepție, animalele respective au stabilit o analogie pornind de la o bază insuficientă. Știuca, odată îndepărtat ecranul, a continuat să-și aprecieze mediul în funcție de durerea încercată când ecranul exista. Coyotul incapabil să diferențieze omul ce ținea o pușcă de cel ce ține un simplu aparat fotografic. "În fiecare din aceste cazuri, a fost subânțeleasă o similitudine care nu există. Istoria vremurilor de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

ajută să urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe veceu. Își ținea ochiul Închis și mâinile Încrucișate Între picioare. Părea mort. Preț de o clipă chinuitore, Camilla Își imagină că-l torturaseră de moarte. Dacă moare, eu ce mă fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]