5,478 matches
-
cu băietu’. Îi arestat. — De ce? — Iaca, s-a-nhaitat cu niște derbedei și și-o făcut singur o pușcă de vânătoare. — Cum, bre, o pușcă? — Da, și-o făcut-o la strung. — Și? — Și... I-o prins. Și când o Încercat procuratura pușca o văzut c-o mărs. — Ce? — Pușca. O răușise! Da’ amu i-o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu niște derbedei și și-o făcut singur o pușcă de vânătoare. — Cum, bre, o pușcă? — Da, și-o făcut-o la strung. — Și? — Și... I-o prins. Și când o Încercat procuratura pușca o văzut c-o mărs. — Ce? — Pușca. O răușise! Da’ amu i-o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut fi plasată și pușca de vânătoare făcută la strungă de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei ar Întregi plastic imaginea acelui perete. Cere bătrânului un ștergar și se duce din nou la fântână să se spele pe mâini și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de folclor din județul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țărani și Încă n-au uitat cum se rânește un grajd. Încă mai știu să se bucure când ochii lor privesc un grajd curat. Ideea de război le devine chiar mai suportabilă. Bobocică a găsit În grajd o țeavă de pușcă „aotomată“ și câteva cartușe care (surpriză!) se potrivesc foarte bine și la arma lui. Se joacă cu țeava găsită și fumează uitându-se Împreună cu ceilalți la splendidul rezultat al muncii lor de câteva ore. „Mă, da’ l-am făcut, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Este pauza meciului și vom fuma câte o țigară pe prispă. Poteci, poieni, ierburi Înalte, păsări, izvoare și mirosul Îmbătător al florilor de pădure. dincolo de pădure o șosea cu terasament Înalt, peste șosea salt Înainteee!, sare doar un băiat cu pușca mitralieră și dincolo neamțu care-i ordonă În românește (Învățaseră românește, bre?!): STAI!, nici un foc dă armă, pă băiatu ăla nu l-am mai văzut, până la 23 iulie cât am rămas noi În Cehoslovacia, o fi căzut prizonier În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată lumea, peste tot. Spre nefericirea părinților ei, pe Penelope n-o interesa nimic din toate astea. Respinsese În mod repetat Întreg circuitul, preferând să-și petreacă timpul cu un grup de inadaptați cu veleități artistice veniți cu bursă, genul de puști care Îi provocau fără Îndoială sudori reci mamei ei. Avery și Penelope nu fuseseră niciodată prea apropiați - și nu avuseseră nici pe departe gânduri romantice - până când Avery a terminat liceul, cu un an Înaintea ei, și s-a Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
câteva străzi de plajă și e extraordinar să fim departe de părinți. Nu știu, e doar... —E doar ce? Ei, credeam că Avery o să se calmeze puțin când ajungem aici, dar s-a Înhăitat imediat cu o ceată Întreagă de puști de-ai lui Horace Mann care s-au mutat aici imediat după colegiu. Aproape că nici nu-l mai văd. Pentru că nu Începe cursurile până la mijlocul lui ianuarie, mai are Încă o lună Întreagă de ieșit În oraș toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mergem acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
frig, răbdam și de foame. Au ajuns destul de repede la turnul pentru apă, unde o garnitură de tren cu vagoane numai de clasa a treia clipocea din ferestrele slab luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului. În clipa următoare, însă, s-a așezat pe scăunel ca trăsnit! „Da’ dacă îl... de unde mai primesc eu galbeni? Și nu pot spune că nu-mi trebuiesc. Să pun și eu un ban de-o parte, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să nu-și facă de cap. Să nu adape caii cu apă de la fântână, ci din cea ținută în butoiul din grajd. ― Nu duce grijă, că la tata am crescut lângă cai. Așa că le știu meșteșugul. Hangiul și-a pregătit pușca de cu seară. S-o aibă la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit pe poartă, feciorul lui a pornit cu mare grabă spre bordeiul lotrului. Avea poruncă din partea hangiței să-i spună ca diseară
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cercetat încărcătura și le-a așezat la îndemână... După ce au băut pe îndelete, hangița s-a culcușit la pieptul lotrului, ca o pisică... Hangiul care a stat toată ziua într-un sat vecin - odată cu înserarea a pornit spre casă. Purta pușca în mână. Voia s-o simtă cât mai bine... Nici nu-și mai amintea de câte ori i-a verificat toate măruntaiele. „Să fiu sigur!” Când a ajuns la han, a rămas o vreme la fântână, cu urechea ciulită. Nici o mișcare. Tiptil
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-și liniștească sufletul... A deschis ușa. Pustiu! „Înseamnă că sunt la bordeiul lotrului!!!” În clipa aceea, a simțit că inima e gata să-i iasă din piept. Capul a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici v-a fost!!!”, a pornit glonț spre inima codrului... Irinuța, lipită ca un copil de pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața bordeiului, s-a oprit. A ridicat cocoșul puștii, a pus mâna pe clanța ușii și... a deschis-o!... În aceeași clipă, un zvâcnet scurt i-a smuls pușca din mână. A urmat o lovitură în moalele capului, care l-a culcat la pământ... Hangița a scos capul de sub
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața bordeiului, s-a oprit. A ridicat cocoșul puștii, a pus mâna pe clanța ușii și... a deschis-o!... În aceeași clipă, un zvâcnet scurt i-a smuls pușca din mână. A urmat o lovitură în moalele capului, care l-a culcat la pământ... Hangița a scos capul de sub plapumă, dar, fiind întuneric, nu și-a dat seama despre ce ar fi vorba cu adevărat. Lotrul i-a poruncit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spună povestitorul, că tare mai știe să ne ducă pe unde a înțărcat dracul copiii... - a intervenit cel cu afinata. ― Acum, însă, lotrul se gândea ce să facă cu cadavrul, fiindcă nu putea să-l lase acolo. Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la asta trebuia să se gândească? - a întrebat un glas din mulțime. ― La ce altceva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-ar povesti el din proprie dorință. ― Pe urmă, ce răspuns va da hangița în fața autorităților? - a vorbit cel ce bănuia cine-i cel împușcat de lotru. ― Ai dreptate. Așa că îl așteptăm pe povestitor să ne spună toată tărășenia... ― Cu pușca s-a descurcat repede. A aruncat-o în aceeași văgăună unde a dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în bordei. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la ei? Nuuu... Nu merg! Mai bine am să...” Cu hotărârea luată fulgerător, a deshămat iute armăsarul cel sur și, cât ai clipi, se afla deja călare pe el. Abia când cal și călăreț dispăreau în codru, jandarul a dus pușca la ochi și a tras un foc de armă. De ce? Numai el știa... Speriată, hangița și-a dus mâinile la ochi și a început să plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Au coborât din trăsură. Un miros puternic de hoit a făcut-o pe hangiță să-și ducă mâna la nas... „Vino mai aproape” - a invitat-o străinul, ridicând foaia de cort... De ar fi văzut un pluton de execuție cu puștile îndreptate spre ea și nu ar fi reacționat așa cum a făcut-o în fața imaginii pe care o avea sub priviri... Și-a dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]