2,499 matches
-
Dar, din când în când, discuțiile deveneau interesante. De exemplu, una drăguță în care era vorba despre ecstasy. —îți dau doi Ticăloși Nebuni pentru un Spirit Sfânt, i-a spus un tip tatuat unui puști foarte crud. Nu, a zis puștiul clătinând din cap cu încăpățânare. Eu sunt mulțumit cu Spiritu’ meu Sfânt. — Deci nu vrei să faci schimb? — Nu fac schimb. Nici măcar pentru doi Ticăloși? — Nici măcar pentru doi Ticăloși. Vezi, a zis tatuatul întorcându-se către celălalt tatuat care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar ștergătoarele abia mai făceau față șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se juca cu juniorul în camera sa. Împreună cu soția îi făcuseră băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în brațe. Încep să-i crească dințișorii, le explicase mama Ilenei la telefon, e și normal să fie așa. Îl dor gingiile. O să-i treacă, veți vedea. Același lucru îl aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum. Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi, cum ți-ai dat seama că puștiul vânduse bicicleta? Nu vă spusei că nu mai rămăsese nimic acolo pe hârtie? Adică ipoteza ca puștiul să-și fi vândut singur bicicleta nu o luaseși în calcul? Nu. Asta trebuia să rezulte. Fugi măi de aici! Nu așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi, cum ți-ai dat seama că puștiul vânduse bicicleta? Nu vă spusei că nu mai rămăsese nimic acolo pe hârtie? Adică ipoteza ca puștiul să-și fi vândut singur bicicleta nu o luaseși în calcul? Nu. Asta trebuia să rezulte. Fugi măi de aici! Nu așa se face. Ba da! Eu așa făcui. Ai procedat greșit. Într-adevăr, treci pe hârtie toate posibilitățile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare în parte. În momentul în care constați că una nu stă în picioare o elimini și treci la următoarea. Așa făcui și eu. De acord, dar la final ai constatat că nu ți-a mai rămas nimic. Corect, deci puștiul era autorul. Asta știi tu acum, dar atunci, de unde puteai să tragi această concluzie? Păi... Păi, ce? Ia spune, până la urmă cum ai aflat adevărul? Mă dusei acasă la ei să vorbesc iarăși cu plodul. Și, ce ai făcut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându-și din nou brațele pe piept. Stătea acolo în picioare și îl privea intens pe inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se întoarse într-acolo și rumoarea încetă imediat. No, ce să vă spun, dom' șef? începu el să vorbească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știa din ce direcție venise. Nu-i păsa, important era să dea de Rândunel. Ce va face după aceea nu-l interesa în momentul acela. Se va orienta și își vor găsi ei drumul împreună înapoi spre tabără. Oare de ce puștiul nu voia să-l asculte? De ce nu rămânea pe loc, acolo unde se afla ca să poată ajunge la dânsul? Știa că este obosit și flămând și nu credea că îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ani, poate și mai puțini, brunetă, aer de maghrebiană, fața lungă ca după o noapte pierdută, cu două pungi uriașe de Marche într-o mână. Ea grăbește pe chei, păcănind sonor cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bănică, întreb (pe loc îmi venise ideea că fusesem parcă în drumul ăsta și cu el, cu actorul, renunțarea bruscă de a-l căuta pe nea Vlad trebuie să facă parte din inexplicabilul oricrui vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
câteva trepte ale cantinei, Petruș ne privea pe toți de sus. Îl știam. Era cel care pusese capăt bătăii din seara trecută. „Învingătorul ia totul”, îmi spuneam în gând, aducându-mi aminte de o melodie compusă de “ABBA”. Eram un puști pe lângă el, nesigur de mine și lipsit de atuurile pe care el le jongla cu măiestrie. Instinctiv, am dat un pas înapoi și-am rămas aliniat cu Sorina.Și ea îl sorbea din ochi admirativ. Se simți studiată de mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că o să mai crești și dacă ai s-o săruți, o să fii mare măcar și numai în ochii mei. Sorina se ridică de la masă aproape plângând. Creața se simțea ca un copil căruia unul dintre părinti i-a dat altui puști jucăria sa preferată, iar eu... eu mă simțeam așa de mic încât aș fi vrut ca pământul să se desfacă, pentru ca să pot să mă ascund de ceilalți din jur. Ce-am zis? întreba nedumerit Petruș simțind că a făcut o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca un profet ce-mi dezlega mistere doar pentru a mă face să văd drumul ce-l aveam de străbătut. Marius luă o mină de om supărat simțindu-se exclus de la discuțiile noastre. Și eu? întrebă cu o mutră de puști nedreptățit. Și tu ești de-al nostru, i-am răspuns să-l împac și luându-i pe amândoi lângă mine cu mâinile de după gât, am pornit-o ușor spre internat. O fotografie pentru un sărut Stăteam în pat întins pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna iar în urechi. Intuiam cu ușurință că-ntre cei doi fusese o legătură aparte, îi vedeam în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-o seamă cu mine, la fel de înalt, cu fața la fel de arsă de soare și cu picioarele goale și pline de zgârieturi. Ochii lui trebuiau să fie la fel cum sunt și ai mei că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
repriză de râs. Aveam nevoie să uit și dacă batjocura lor mă ajuta, eu îi iertam și râdeam împreună cu ei chiar și de mine. Prin geam luna creștea tot mai mare aducând pe razele ei visuri în care mă vedeam puștiul de atunci, o vedeam clar pe Liliana alături de prietenul meu și pendulul pe care mi-l lăsaseră bătrânii după moarte ca se ne legăm timpurile ca într-un lanț. Liliana mă determinase să vin înapoi acasă și tot ea îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
te vor pedepsi pe viață, ghici el. Mi-am Încrucișat brațele, fără să am idee ce expresie aveam În acel moment. Am Înghițit În sec și În cele din urmă am spus, jumătate În glumă, jumătate serioasă: ― Ești foarte deștept, puștiule. ― Mie ce-mi iese? spuse el. Nu m-am putut abține să nu-l străfulger cu privirea. ― Ești atât de afurisit! ― Ce-mi iese? repetă el. ― Ok, ok! Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ar fi spus. Nu aveam de ales. ― Bine, o lună, am spus strângând din dinți. Nenorocitule! Chipul Îi fu luminat de un nou zâmbet. Mam strâmbat la el. ― Ești satisfăcut? ― Da, spuse el calm. Deocamdată. Toată afecțiunea mea anterioară pentru puștiul ăsta enervant se evaporase la fel de repede cum apăruse. Am hotărât să mă retrag În camera mea. ― Să nu dai foc la casă! am strigat de pe scări. ― Mda, mamă! spuse el batjocoritor. ― Idiotule! ― Tu ești cea idioată! Atunci am simțit-o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fata așezată pe genunchii lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie ca și în centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui, indiferent că se vedea observat sau nu, nici măcar pentru rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frumusețea lor în sine. În schimb, să le aprecieze drept ceea ce erau, adică mostre din materiale bune pentru convins clienții să le cumpere, asta da, era punctul lui tare. Dăruindu-mi însă mie pliantul, ce și-o fi zis unchiu-meu? Puștiul o să fie încântat toată casa o să fie încântată și lui taică-său n-o să-i mai vină să tot aducă vorba de ceasul de argint încredințat spre vânzare. Bine, hai să nu mai cârcotesc. Realitatea e că pliantul cu mostre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]