5,666 matches
-
este un proces care are loc în sistemul nervos, prin culegerea de informații din mediul intern și extern, cu ajutorul receptorilor organelor de simț, care codifică mesajele recepționate sub formă de stimuli (luminoși, fonici, tactili, dureroși), transmițându-le în influxuri nervoase purtătoare de informații. Operația de codificare este realizată de celulele nervoase specializate ce se găsesc în organele de simț, care intră în activitate emițând influxuri nervoase diferite ca frecvență, amplitudine, ca moment de declanșare și de încetare, în funcție de particularitățile stimulului receptat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
arată că învățarea este un proces care are loc în sistemul nervos, prin culegerea de informații cu ajutorul organelor de simț receptorii -, care codifică mesajele recepționate sub formă de stimuli fizici: luminoși, fonici, tactili, dureroși etc., transmițându-le în influxuri nervoase purtătoare de informații. Operația de codificare este realizată de celulele nervoase specializate ce se găsesc în organele de simț, care intră în activitate emițând influxuri nervoase diferite ca frecvență, amplitudine, ca moment de declanșare și de încetare, în funcție de particularitățile stimulului receptat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
În foarte multe sindroame care determină o întârziere mintală medie sau severă (și probabil, în toate) există un sistem particular de simptoame care justifică ipoteza specifică și comandă utilizarea mijloacelor terapeutice, educative și sociale specifice, adaptate caracteristicilor proprii ale persoanelor purtătoare ale acestor sindroame. Pentru a ilustra acest tip de specificitate, Rondel prezintă schematic organizarea limbajului la subiecții atinși de D.M.. Nici un alt sindrom n-a fost destul de mult studiat din punct de vedere al limbajului, pentru a permite aceeași prezentare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
acesteia reiese că, în sindromul Down, aspectele semantice și pragmatice ale limbajului sunt relativ păstrate, în timp ce probleme importante există la nivelurile fonetic, morfosintactic și discursiv. Este evident că aplicarea nediscriminată a unui singur program de reeducare a limbajului a copiilor purtători ai acestor sindroame nu poate fi decât de o eficacitate redusă. Se pledează pentru o apropiere specifică educării și reeducării persoanelor cu întârziere mintală. Relația dintre auzul fonematic și tulburările de limbaj la copilul deficient mental Plan I. Relația auz
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea le generează în interiorul unui enunț sintactic. CUVÂNT
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de opoziție specifică, în funcție de raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în planul vorbirii, în structura textului, printr-unul din termenii corelativi, iar acest termen dezvoltă sensul gramatical categorial. În organizarea textului, morfemul, unitate lingvistică biplană, este concomitent purtător al sensului gramatical categorial, prin opoziția în care intră în plan semantic, și marcă a acestui sens gramatical, prin opoziția pe care o manifestă în planul expresiei. Categoria gramaticală a numărului, de exemplu, este organizată în doi termeni corelativi: singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, infinitivul (în sintagma viitorului și a perfectului potențial-optativ) și prezentul (în sintagma conjunctivului perfect), a vrea, imperfectul, avoi, prezentul. Majoritatea morfemelor libere sunt morfeme continue; funcționează ca expresie a unor sensuri gramaticale precedând sau, în situații speciale, urmând termenul purtător al sensului lexical: voi cânta (cânta-voi), foarte frumos, obraznic tare. Unele morfeme, cu structură complexă, sunt morfeme discontinue; dintre elementele din care este alcătuit semnificantul lor, unul precede morfemul lexical, celălalt îl urmează, de obicei, ca morfem conjunct; morfemul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
partea stabilă) și flectivul (partea supusă flexiunii și instrument al flexiunii), funcționează relații de interdependență, de intercondiționare reciprocă, de solidaritate morfologică și semantică. Rădăcina este „cauza” primă, condiție și marcă a apartenenței verbului la sistemul lexical al limbii. Rădăcina este purtătoare a sensului lexical de bază, sens care se poate modifica în sistemul vocabularului dar care trebuie să rămână neschimbat în interiorul sistemului gramatical, oricare ar fi modificările intervenite în rețeaua de relații de opoziție categorială. În sistemul vocabularului, sensul lexical (potențial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de bază de la primul nivel al planului semantic gramatical descris de diateză, corelația activ-pasiv, se întemeiază pe opoziția temelor. La diateza pasivă, flectivul, totdeauna cu structură analitică, dacă morfemul specific este auxiliarul a fi, cuprinde o temă de participiu derivată, purtătoare a sensului de „pasivitate”, • fie tema de participiu a verbului intrat în opoziții categoriale: El laudă. - El este lăudat. Trebuia să laude. - Trebuia să fie lăudat. El l-ar lăuda. - El ar fi lăudat. • fie tema de participiu a verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt lipsite de sens lexical, ceea ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de intensitate: „Cel mai puțin greu i se pare la fizică.”; coordonatele acțiunii verbale prezintă un grad minim de dezvoltare: „Cel mai puțin departe e situată gara.” Intensitatea subiectivă se realizează, ca și la adjectiv, în corelația dintre doi termeni purtători de sensuri gramaticale: intensitatea relativă, intensitatea superlativă și un termen neutru, pozitivul. Intensitatea relativă; subiectul vorbitor aproximează gradul de intensitate a însușirii acțiunii verbale: „Respiră cam greu.”, „Respiră destul de greu.” sau de dezvoltare a unei coordonate, spațiale sau temporale, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din stratul al doilea, împreună cu care asigură enunțului funcția de comunicare. Într-un izomorfism relativ cu planul semantic, planul expresiei se constituie din elemente morfematice (dezinențe, sufixe, verbe auxiliare etc.), sintactice (topică, prepoziții, conjuncții etc.) și prozodice (intonație, pauză etc.), purtătoare, revelatoare și, uneori, chiar creatoare ale diferitelor componente ale planului semantic. Specificitatea sintactică a enunțului în ansamblu caracterizează și fiecare din componentele sale. Prin structura expresiei morfematice, cuvântul își dezvoltă și dezvăluie apartenența la o sintagmă, înscrierea sa într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
După cum vezi eu și ca dușman tot prieten ți-am rămas, deși m-ai umilit așa de adânc.” (G.M. Zamfirescu, p. 283), „Vede-un tânăr chiar alături.” (M. Eminescu, I., p. 103) Aceleași adverbe pot preceda și propoziții, mai ales purtătoare de funcții sintactice: „Dar greutatea este uneori un îndemn mai mult pentru încercare și tocmai când nu există încă siguranța principiului, stabilirea este cu atât mai de trebuință.” (T. Maiorescu, p.417), „N-apucasem încă bine să mă vâr în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul limbii, funcțiile sintactice devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ceea ce face o propoziție - afirmă Karcevski - e introducerea unor valori de mod, de timp și de persoană - (pe care) le numim valori predicative.” 17 Componenta semantic-gramaticală se manifestă în planul expresiei prin indici categoriali, care sunt semnificanții unor semne lingvistice purtătoare de sensuri gramaticale. Morfemele de timp și de mod din structura verbului flexionat își au originea în chiar semantica gramaticală a verbului care și-a asumat predicația și reflectă raportul dintre coordonate ale comunicării lingvistice (enunțarea) și coordonate ale obictului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apucă de învățat., Ion trebuie / poate să plece., Era să se întâmple.). Predicatul este funcția sintactică prin care se realizează predicația în enunțurile analitice - ipostaza enunțuri verbale. Structura predicatului depinde de modul de integrare a componentei semantice de natură gramaticală, purtătoare a indicilor de predicație (timp-mod și persoană-număr). Componenta semantic-gramaticală poate fi imanentă termenului prin care se realizează predicația (un verb) sau poate să-i fie exterioară (când acesta este un substantiv, pronume, adjectiv etc.). Această deosebire și, decurgând din ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântă farmecele unei femei, ci femeia.” (G. Ibrăileanu, Scriitori, 12) Termenii implicați în coordonarea opozitivă pot fi: • propoziții: „Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri.” (M. Eminescu, I, 216) • contituenți sintactici, purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice, cu diferite dezvoltări: „Timpul implicat ca reprezentare, în folosirea unui verb oarecare, nu este o linie, ci o perspectivă.” (T. Vianu, 76) șnume predicativț, „Nu dumneavoastră ci eu s-ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autori români de a introduce literele ph, y, qu etc. în scrierea noastră nu ne pare o controversă ci o greșală.” (T. Maiorescu, 227), „Și mi-am dat seama că exist. Vorbesc, deci exist.” (O. Paler, Viața..., 297) • constituenți sintactici, purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice, cu realizare infrapropozițională sau propozițională: „În fine, singurul act care a făcut o impresie senină, deci estetică, este al doilea, care începe printr-un banchet și sfârșește printr-un duel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este, fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu, p. 377). În dezvoltarea acestor două perspective cel mai adesea nici verbul a fi nu este numai purtător al componentei semantic gramaticale a predicației; el este și semn al realității sau prezenței unei anumite însușiri, calități, identități; cf. Ecat. Teodorescu, În problema structurii părților de propoziție. Cu privire specială la predicatul nominal, LR, 1979, nr. 2, p. 124
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tratament cu interferon (fiole injectabile) și lamivudin (tablete). Medicamentele dau rezultate pe termen lung la jumătate din cazuri. Hepatită C Hepatită C este o inflamație a ficatului, produsă de virusul de tip C, descoperită în sânge. Din acest motiv, donatorii purtători de viruși C vor fi tratați cu medicamente antivirale (Interferon și Ribavirina) dar, doar 30-40% se vor vindeca de infecție în prezent, viitorul poate fi mai optimist. Infecția declanșează boală acută după 2-6 săptămâni, timp în care bolnavii, nu manifestă
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
autorului sau a primului cuvânt în cazul operelor anonime și din cifre corespunzătoare primelor silabe ale acestora. Observație În anexă sunt prezentate tabelele de autori. PĂSTRAREA ȘI CONSERVAREA FONDULUI DOCUMENTAR 80. Precizați condițiile optime de conservare a documentelor R: Documentele „purtătoare de informație" s-au conservat în depozite, de multe ori improprii. Este o observație generală, pentru întreg sistemul info documentar, poate nu numai național. Activitatea de conservare a publicațiilor este o latură importantă a activității bibliotecii, pentru că este foarte important
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
ca standarde române(I) și standarde române® folosite în biblioteci STAS 12629/1-88 Descrierea bibliografică a documentelor. Schema generală Dezvoltat în 1975 de către IFLA, STAS-ul cunoaște o evoluție și o adaptare a descrierii bibliografice pentru cele mai diverse materiale purtătoare de informații. Este cunoscut sub numele de ISBD(G). Este primul text normativ care a avut o influență reală asupra practicilor utilizate în biblioteci. Urmărește standardizarea descrierilor bibliografice, aflată la baza tuturor fișierelor manuale. Este structurat pe zone: Zona 1
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]