KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...1170 >

29,239 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

ca lumea! Atunci, spune, dacă știi! interveni și Virgil. Păi, lăsați-mă să spun, nu vă mai repeziți așa!... Aflați că răspunsul la întrebarea lui Virgil îl știu. Am citit, parcă anul trecut, o carte scrisă de... De tine, poate! rîse Vlad. L-l-lasă-l! se rugă Nuțu, curios să afle mai repede. Nu mai țin minte de cine-i scrisă cartea, dar am citit-o. Una din legende se cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
iar în mintea lui se desfășurau fel de fel de întîmplări, triste și vesele, fără să-și dea nici el seama cum. Dar pentru nimic în lume n-ar fi spus la nimeni despre asemenea lucru! Ce-ar mai fi rîs Vlad și Virgil dacă ar fi auzit de așa ceva! Iar Ilinca, precis i-ar fi întors spatele! Așa că se hotărî să mintă, deși nu-și putea da seama cum va ieși cu obraz curat din încurcătură. Își luă, totuși, inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
iar de la brîu cele două pistoale imaginare și începu să tragă cu ele în direcția bolților. Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunul chiar așa de nerod, încît să-i vorbească despre o astfel de descoperire? Ce spui tu? întrebă el total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a înțeles cu totul altceva decît se așteptase el, Bărzăunul rîse pe îndelete, apoi spuse umflîndu-se-n pene: Ehe, ce știți voi! Și grăbi pasul pentru a nu-l mai descoase Nuțu cu privire la descoperirea făcută. Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre păstrăvi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei, începu să rîdă odată cu ceilalți (adevărul e însă că s-a forțat cumplit să rîdă în acel moment) și se apropie de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei, începu să rîdă odată cu ceilalți (adevărul e însă că s-a forțat cumplit să rîdă în acel moment) și se apropie de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acel moment) și se apropie de Bărzăun, zicîndu-i cu jumătate de gură: Unu la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oaie rătăcită, ținîndu-și pan-pantalonii cu o mînă, f-fără să-i poată ridica, iar c-cu cealaltă mînă ținîndu-se de cap, c-că făcuse un cucui cît o ridiche. Cînd l-a văzut și Ilinca a-așa, a-nceput să rîdă de n-o mai puteam opri... Pînă la acest punct mi-a povestit Nuțu, cu destulă greutate, bîlbîindu-se parcă mai tare ca niciodată. N-a putut continua, deoarece l-a chemat doctorul Pompiliu Stănescu să-l panseze. Eu am plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
te duc cu ochii închiși și-n lună, mă, dacă-i nevoie! Înțelegi tu? Atunci de ce m-ați m-m-mai chemat pe mine? Vorrrba! îl puse la punct Nicanor și o luă înaintea tuturor, grăbindu-i pe fiecare în parte și rîzînd mereu, mai ales de Nuțu, care se împiedica de orice cleamp și cădea icnind. Dreptu-i că și ceilalți mai cădeau din cînd în cînd, dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului, că pe urmă... he, he! Nu-l știm noi? De aceea zic eu să nu tragem nici un clopot deocamdată, pînă nu aflăm exact despre ce-i vorba. Ține cont, intră iar doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pun unde vreau și fac ce doresc eu cu el? Mă! se răsti Matei. Dar imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi bleg, bă Ticule, ce naiba! Tu nu mai știi de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că de asta ai vacanță. Aș merge și eu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cum nu mai oftase niciodată, de parcă toată tristețea omenească s-ar fi întîlnit atunci în el... Cînd deschise pleoapele și se trezi singur în decorul fantastic al pădurii, căpătă deodată convingerea că a devenit alt om. Îi venea și să rîdă și să plîngă, să strige ori să cînte... nu mai știa nici el singur ce-ar vrea să facă... Dar în clipa aceea se simți bărbat în toată puterea cuvîntului și asta însemna cea mai formidabilă trăire din toată viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
miraculoasă stare, abia atunci pătrunsă cu adevărat în viața sa și trebuia să facă orice pentru a o menține. Doar băuse din izvorul bărbăției! Hotarul care-l despărțea de copilul de pînă atunci rămăsese undeva, în urma lui... Iar pădurea toată rîdea și cînta odată cu el. O hotărîre la care nimeni nu se aștepta C îteva zile, adică două zile bune și mai bine de jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe un ochi. N-noroc, pușlama, zise rîzînd strîmb și Nuțu, întinzîndu-i o mînă moale ca o broască. Credeam c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu legumele. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu legumele. Ce-i cu tine? Păi... Și Bărzăunul nu mai putu continua. Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai bine citesc ori... desenez. Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fă acum pe blegul cu mine, că știu eu ce știu! Adică, ce mai vorbă, tot satul vorbește de păcăleala pe care le-ai tras-o tu cu casetofonul. Zău, mare curaj ai avut și bine le-ai făcut! Am rîs cu mama de ne-am prăpădit amîndouă cînd am auzit. Domnul Nicanor a zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
intră iar în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tine! E la poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la ceva în acest sens... Cred că n-ar strica să scriem la toate ziarele și revistele în care a apărut știrea despre descoperire și chiar și la cele în care n-a apărut; să spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]