2,283 matches
-
își va aduce aminte cineva. Măcar Cel de Sus. Tremur ca varga. Ce m-am supărat eu!... M-am săturat acolo de vămile acelea. Te ține și te ține și te sucește. Așa este și Eugenia, nici ea nu poate răbda granița asta. Să nu mai văd granița asta, să ne ceară taxe și pașapoarte, taxe și pașapoarte!” șicanele și umilințele provocate de vameșii de pe cele două maluri de Prut par a fi dirijate de cineva ce dorește ca să ne despartă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de învățământ universitar, n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor era la Tiraspol. Nu mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea”.......... Am plecat la Sculeni, să schimb în lei dolarii aduși. Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor era la Tiraspol. Nu mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea”.......... Am plecat la Sculeni, să schimb în lei dolarii aduși. Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească varză, să facă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în întregime. Cred că această femeie, Natalia Ilașcu, cu soțul ei, ștefan Ilașcu, au făcut ceea ce pe parcursul anilor dumneavoastră nu ați văzut, nu ați știut, fără să fi ascultat plânsul lor. Dar putem judeca după tăria copilului lor Ilie, care rabdă de atâția ani și nu știu, dacă eram în locul lui, ținut atâta vreme în temniță, dacă nu cedam, pentru a fi în sfârșit la libertate. Dânsul stă acolo pentru a ne apăra pe noi. Stimați Domni și Doamne! Trăim un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nici măcar nu era dată tare, ci încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Antonio de Táchira, Însă doar pentru niște formalități administrative, apoi ne-am continuat drumul Într-un camion care ne-a promis că ne ia pînă În orașul San Cristóbal. Pe la jumătatea drumului se găsește Însă vama, unde am avut de răbdat o percheziție minuțioasă asupra Întregului nostru bagaj și asupra persoanelor noastre. Vestitul cuțit care a prilejuit atîta tevatură În Bogotá a revenit acum, sub formă de laitmotiv al lungii discuții avute cu șeful poliției. Am purtat această discuție cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un mecanic. Câtă răbdare nu-i trebuie ca să așeze piesele sărite de la locul lor! Câtă atenție, câtă încordare ca să nu greșească!... Și noi să nu facem aceasta pentru mântuirea sufletului?! Apoi mulți încep bine, dar puțini isprăvesc cu succes. Mulți rabdă dar puțini trag până la capăt. Iuda a început-o bine, dar cum a sfârșit-o? Luter, Voltaire? Toți au început-o bine, dar au sfârșit-o rău. Așadar din nou vine trebuința unui alt punct de sprijin, statornicia. Iar cel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trag până la capăt. Iuda a început-o bine, dar cum a sfârșit-o? Luter, Voltaire? Toți au început-o bine, dar au sfârșit-o rău. Așadar din nou vine trebuința unui alt punct de sprijin, statornicia. Iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui» (Mt 10,22). Într-adevăr, degeaba am îndura necazurile vreun an, doi, iar la urmă ne-am întoarce la viața de mai înainte sau ne-am schimba viața din mai bună în mai rea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nu dormi toată noaptea. Abia așteptă să se facă vineri, să-l vadă pe Pierre. În sfârșit... Pierre dădu raportul: — M-am dus direct acasă, dar am stabilit să ne vedem miercuri seara la ora șapte... Atti nu mai putu răbda. Izbucni: cum poate el, Pierre, prietenul său cel mai bun, să-i facă una ca asta, el care are atâtea posibilități, atâția prieteni, atâtea aventuri! Pe când el, Atti, atâta avea - acest flirt, care îi ținea de urât în serile prea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mormânt, doar afară picură de pe streșini prima zăpadă ce se topește... O, dacă ar fi numai împrejurul meu această singurătate, n-ar fi nimic, aș putea să fug de dânsa! Dar e în mine, înăuntru, și trebuie s-o rabd, căci a o nega ar însemna să mă neg pe mine însumi. Degeaba! Chiar dacă toate s-ar sfârși acum cu bine și am scăpa cu viață, noi n-am mai putea regăsi niciodată armonia acelor timpuri apuse, căci fericirea a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
față. Peisajul ți-arăta cât îi e de indiferent ce se petrece cu oamenii. Reprezenta un armistițiu, o stare de calm întorcând spatele agitației cotidiene, o candoare cu frunza verde și zimțuită, suficientă sieși. Când nervii sunt suprasolicitați, nu mai rabzi să fii luat prin surprindere de frumusețe. Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca panoramă a spaimelor, ca dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit? Cu ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram pretențioși sau mofturoși. Nu ceream mai mult; prin urmare, de ce ne-am fi așteptat la o schimbare? Cu toate acestea, ea s-a produs brusc, dureros, pe nedrept, având consecințe incalculabile pentru familia noastră. Tata era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și-n crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul rădăcinii! Vâscul - că e vâsc - și totuși Cinstea frunzei nu și-o spurcă, Nu-și îmbăloșe gorunii Câți l au tot răbdat în cârcă. Numai unii, Numai uniiă“ („Ascultând anume glasuri“, România literară, 7 aprilie 1977) DUMITRESCU-CODREANU Lucia „Făurind în mod conștient omul, punând desăvârșirea omului ca obiectiv logic și programatic al construcției socialiste, politica înțeleaptă și clarvăzătoare a Partidului Comunist Român
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce-i hrăneai, cu ce-i îmbrăcai, cu ce-i vindecai în vremuri în care nici mâncarea, nici hainele, nici medicamentele nu erau din belșug? Educația lor ți-a creat probleme deosebite? Sinceră să fiu, n-a fost nevoie să răbdăm de foame, întrucât părinții mei aveau o grădină foarte mare, de unde ne aprovizionam cu toate zarzavaturile proaspete și fără chimicale, la fel și cu fructe. Mai mult, părinții creșteau porci, dintre care unul era pentru noi. Din mere mama făcea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Este refrenul oricărui escroc care îți promite luna de pe cer, dar mai întâi trebuie să-i dai tu lui niște bani. Apoi mai vedem. Și populația trebuia liniștită să nu-și dea seama ce se întâmplă, populația trebuia dresată să rabde în speranța unui ,,viitor luminos”. Iar bolșevicul de onoare al țării s-a achitat cu brio de această sarcină pentru a-și păstra scaunul; țara a fost jefuită în liniște, cu ,,iubire creștinească” și pace socială. Când am văzut în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
puteau și pe cine puteau - luminiță de opaiț spiritual în codru întunecos, licurici în bezna nopții, dar cărărușă îndrumătoare pentru păstrarea limbii, a firii, a obiceiurilor bune și a tot ce alcătuiește fondul sufletesc al țăranului român. Ardeleanul a putut răbda de foame, a putut suferi împilarea, a putut dormi pe zăpadă, dar n-a putut trăi fără preotul care-i era și confesor și învățător. Se înțelege că multă carte nu știau nici preoții cei vechi, toată învățătura lor se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
indignare le răspunde Costin: "De aceste basme să deie seamă ei și de această ocară. Nice este șagă a scrie ocară vecinică unui neam; că scrisoarea este un lucru vecinic. Când ocăresc într-o zi pe cineva, este greu a răbda; dar încă în veci!". În fine ceea ce-l înalță și mai mult în stima și dragostea noastră e faptul că mult înainte ca ideea unităței noastre să fi devenit pentru toți românii un adevăr și o credință, marele cronicar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceeași infecție în călcâi, care a crescut mai repede și mai dureros. Dar ca să bravez făceam pe viteazul și ascundeam cu grijă spaima ce o aveam cu gândul la o nouă intervenție chirurgicală în stilul descris anterior. Desigur că am răbdat cu stoicism operația care devenise o obișnuință pentru chirurgul de soră- mea, dar, de data aceasta a găsit în mijlocul infecției o bucată de sticlă de bec. Și iarăși am scăpat pentru o bucată de timp de orele suplimentare, dar, de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în care m-au lăsat și m-au ținut în viață; îngerii, care sunt sabia dreptății dumnezeiești, cum m-au răbdat, m-au păzit și s-au rugat pentru mine; sfinții, cum au mijlocit și s-au rugat pentru mine; iar cerurile, soarele, luna, stelele, stihiile, roadele, păsările, peștii, animalele: cum de nu s-a deschis pământul ca să mă înghită, făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au făcut. De multe ori bărbații și femeile își defăimează partenerii și se descotorosesc de ei ca de o pereche de pantofi uzați. Diferența este că femeile rabdă și tac, suferind mai mult decât bărbații. Alin nu trecuse prin așa ceva, dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima sa mare și învățase să nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-n foc că n-ar plictisi. Pagini de jurnal Nu-mi propusesem să scriu un Jurnal... Dar s-au adunat atâtea mici întâmplări legate de film, atâtea frânturi de fapte și discuții cu morala la urmă, încât, recunosc, nu mă rabdă inima să le las neconsemnate și necomentate. TVR Cultural a-nceput să dea, ceva mai des ca înainte, filme vechi. E bine. Poate că, în felul ăsta, tinerii noștri cinefili vor constata că Cinemaul nu începe totuși cu Tarantino sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
răsuflă ușurați. Răsuflu și eu parcă mai din adîncul plămînilor: se simte aerul curat și rece. Femeia de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă să mă roage să deschid fereastra. Închideți geamul acolo! strigă taxatoarea, ridicîndu-se în picioare, amenințînd cu pumnul. Sînt gaze, spune cineva. Gaze! exclamă taxatoarea. Dumneata călătorești un sfert de ceas, eu merg toată ziua. Nu pot merge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine. Să se ducă dracului! strig eu peste umărul lui Vlad, care-mi stă în cale. Dinu mai ascultă un timp la telefon, apoi întinde receptorul spre mine, spunîndu-mi calm, surîzător: O doamnă vrea să-ți spună ceva. Te rabdă inima s-o refuzi? Stau și mă uit la Dinu: privirea lui calmă îmi biciuie obrazul ca o pereche de palme. Vlad mă privește și el; are un surîs trist în colțul gurii tristețe și compătimire; așteaptă amîndoi să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]