301,101 matches
-
un soi de voyeurism baroc): "o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să menționăm tendințele de obiectivare a vieții morale, componente ale
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a prozaismelor frizînd antipoezia, a biografismului la care face apel ca la o ancoră în vîrtejul trăirilor interioare, poetul nu rămîne la stadiul acestei pasivități ce se autoreflectă. Trece doar printr-însa ca prin-tr-un Purgatoriu. Aspirația sa este o proiecție în afară, o ieșire din biografie, ca modalitate a unei poetici compensatoare. Rimbaldian, poetul nostru dorește cu ardoare a se identifica
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
ar fi calitatea proastă a terenului, căldura excesivă etc. Avem deci în vedere numai câștigurile care rezultă din joc, nu și pe cele care rezultă din contextul fizic, climatic sau de altă natură. Totuși, dacă ne oprim aici, ceva esențial rămâne nespus. Mai trebuie adăugat faptul că relația de conflict dintre cele două echipe coexistă cu o relație sinergetică, în sensul că fiecare dintre echipe o poate ajuta pe cealaltă să dea un randament cât mai bun. O echipă nu-și
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
trebuie să accepți lupta cu cei care sunt mai buni decât tine; este și filozofia care se desprinde din comportamentul structurilor disipative ale lui Prigogine. Ați observat că, atunci când un jucător primește cartonașul roșu, crește ambiția de luptă a echipei rămase în inferioritate numerică? Una dintre situațiile cele mai subtile și mai semnificative ale fotbalului este aceea de ofsaid. Mergând la cuvântul englezesc corespunzător, înțelegem că, în contextul pe care îl avem în vedere, a fi în ofsaid înseamnă a te
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
ales în spațiul românesc, ca o contribuție majoră la dezvoltarea pe coordonate europene a latinității răsăritene. Pentru cine citește antologia de versuri semnate de Constantin Belimace, George Murnu, Nuși Tulliu, Kira Iorgoveanu etc. (vezi p. 231-257), este imposibil să nu rămână cu o fărâmă din sufletul cultural al aromânilor, care luminează peste Balcani ca un curcubeu al tuturor. Carti trâ învițari armânești este o ușă deschisă aromânei spre eternitate. Depinde numai de noi ca această ușă să stea veșnic deschisă.
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
sus"; "Azi pot să zbor: aeriene/ Sunt mințile ce le mai am"; "Acesta-i decorul în care aștept/ Din zări, fiorosul centaur:/ Iubitul-călare-pe-cal" (Zburător); Cât strâng la piept, atât mai am/ Din de-altădata-i fălnicie" (Mama); Când pleci, întunecat, de bun rămas,/ Pe tâmplă îmi expiri și mă inspiri/ Ca pe un rug aprins de trandafiri/ Din care furi miresmele pe nas." (Când pleci). Aceasta e poeta comparată de prefațator cu Eminescu (,Se știe că, în genere, un poet e stăpânit, în
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
a împotmolit mașinăria. Umflându-se în salarii precum broasca din poveste, îți propovăduie beneficiile normelor supradimensionate și ale salariilor mici: în timp ce ei nu au unde să mai crească, tu ai tot viitorul în față! Evident, dacă în urma lor va mai rămâne din edificiile universitare altceva decât praful, pulberea și miasma grețoasă a incompetenței.
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
aveam să fiu sigur, mai târziu, că masca de sudură faulkneriană avea un secret al ei... * La Brașov, agitație mare. Se schimbă și mecanicul, și fochistul Guriță, care mie îmi devenise simpatic, aflând de la el atâtea. Numai eu și locomotiva rămânem, după ce ne vom lua rămas bun ca de la niște combatanți lăsați la vatră, - ceilalți. îmi mai pare rău de Guriță și pentru felul lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
târziu, că masca de sudură faulkneriană avea un secret al ei... * La Brașov, agitație mare. Se schimbă și mecanicul, și fochistul Guriță, care mie îmi devenise simpatic, aflând de la el atâtea. Numai eu și locomotiva rămânem, după ce ne vom lua rămas bun ca de la niște combatanți lăsați la vatră, - ceilalți. îmi mai pare rău de Guriță și pentru felul lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor... Pe
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
agreată de vreo zece milioane de magrebieni, nu am idee cine și-ar așterne pentru vecie corturile de-a lungul lanțului nostru carpatic. S-ar prea putea, însă, să facem o excepție și să nu ne repopulăm pe această cale, rămânând, ca mai adesea, atipici. Dar cum mulți străini se vântură pe la hotarele țării noastre, dornici să treacă în Vest, i-am putea opri definitiv aici. Nu e o soluție, ci doar un paleativ. Am avut refugiați greci, copii coreeni, dar
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
milioane ar părăsi țara, nemaisuferind modificarea climei, încă patru s-ar duce datorită scăderii natalității, iar alte patru din pură mizerie posttranzițională, cărora li s-ar adăuga iar patru milioane plecați să muncească prin străinătăți, în patrie n-ar mai rămâne nimeni, cu excepția celor din închisori sau detenție preventivă. Asta către anii 2020-2030. Cei vârstnici se bucură că nu vor prinde momentul, cei tineri au încă timp să decidă asupra căii de urmat. Va fi, garantat, locul ideal pentru sihaștrii de
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
i se fac profeții. El are de ales între versiuni catastrofice, care-l determină să mulțumească Proniei că nu s-a născut mai târziu sau doar între dezastrele zilei, servite fierbinți. Dacă are opinii politice, hotărârea Partidului Conservator de a rămâne la guvernare îi va reda încrederea într-un viitor apropiat luminos, dacă e microbist al Stelei va miza pe o Românie scoasă din impas de către dl Gigi Becali, cu o echipă națională cucerind campionatul mondial, tot prin 2031. Și când
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
pînă la capăt, au o mini-hibă din cauza căreia juriile nu se lasă convinse pînă la capăt. De pildă, Regii și regina, un film franțuzesc din 2004 (apropo, corecție: Dragoste de-o vară e din același an, nu din 2006, cum rămăsesem eu cu impresia) care se difuzează acum pe canalul pay per view TV. Regizat de Arnaud Desplechin și împărțit în trei capitole, lungmetrajul o are drept pivot pe Nora (Emmanuelle Devos), deținătoarea unei galerii de artă și mamă singură pe
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
alianțe care, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt, ne asigură prosperitatea și ne garantează securitatea. Cine nu vede marile desene ale conflcitelor profunde ale lumii de azi și cine nu ține seama de ele e condamnat să rămână într-o tragică izolare. E trist, e dureros, e inuman că soldați de-ai noștri cad pe câmpuri de luptă străine. Dar ei cad într-o bătălie care - fără a rosti vorbe mari - ține de supraviețuirea civilizației care ne-a
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
încă o dată, regula culturii române a fost respectată: lucrurile mari se petrec în tăcere, departe de ochii lumii, tot așa cum dicționarul acesta, singular în comparație cu lucrările de exegeză apărute pe marginea operei lui Noica, s-a născut în tăcere și a rămas în continuare învăluit în tăcere. Marin Diaconu face parte dintr-o categorie de specialiști care astăzi este pe cale de dispariție: cea a editorilor profesioniști. Pentru Marin Diaconu, stabilirea și îngrijirea edițiilor aparținînd filozofilor români interbelici a devenit un modus vivendi
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
eul liric ajunge să se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili/ la frigul cosmic în care ațipea/ șarpele timpului pe când/ zice-se/ preceda materia// și chiar de mă revolt/ tot pe o cădre urc și eu/ laolaltă cu ceilalți muritori/ (bețivi/ fanfaroni/ sinucigași)/ iar săgeata spre viitor trasă tot în
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge/ cu o melancolie inexplicabilă// degeaba încerc să pătrund înțelesul celor/ 50 de mase Plank și al norului inițial/ de particule grele// moartea tot își depune larvele/ în această densitate iar eu tot rămân/ gustarea ei gratuită. Nici teoriile științei moderne, nici filosofia nu pot găsi remediul împotriva morții. Și, firește, această constatare nu este în măsură să înlăture depresia. Dimpotrivă. Ceva mai luminos este ciclul Grădini. Explozia de verde a naturii trimite cu
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
această lume, posibila întoarcere în spațiu nu atrage după sine (de obicei, cel care pleacă, are sentimentul că timpul îngheață în momentul plecării sale și chiar dacă se întoarce după zeci de ani se așteaptă să găsească lucrurile exact așa cum au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
păstreze ambele în variație liberă, sau fiecare să se specializeze semantic ("acordă un premiu" / "acordează un instrument"). În 1968, în Tendințe actuale ale limbii române, Al. Graur observa variațiile în uz și susținea că, în ciuda unor contraexemple, "tendința limbii noastre rămîne în continuare aceea de a forma prezentul cu -ez și -esc, pentru a regulariza flexiunea" (p. 244). Într-adevăr, formele cu sufix au avantajul unui tipar de conjugare regulat, lipsit de alternanțe, clar marcat. Simplitatea și raționalitatea nu sînt însă
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
e maya" sau "Concentrează-te, sutura te va salva", oamenii au început să plece, începînd cu unii de pe rîndul meu. Se grăbeau, m-au călcat, dar a fost cea mai satisfăcătoare experiență de acest gen din viața mea. Au mai rămas suficienți cît să chicotească la scenele erotice, dar 80 de procente din urmărirea filmului au fost potabile. Urați-mi doar să nu ajung ca personajul acela dintr-o nuvelă de Julian Barnes care bate oamenii la concerte pentru că se foiesc
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
al doilea Război Mondial, să numere în film vreo 90 și de anișori, pe care nu pare să îi aibă la activ. Bizara sa angajată, remarcabil de cinică și abilă, al cărei nume deschide toate ușile, interpretată de Jodie Foster, rămîne bizară pînă la capăt prin faptul că te chinui să îi afli profesia, fie ea și de fațadă, și nu reușești defel. În interiorul băncii exista o cutie-depozit de valori în care jefuitorii se înfig din prima - nu afli nici pînă
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
în lunga sa carieră de scriitor, n-a scris aproape nimic. De data asta el devine din nou copil de 11-14 ani, incapabil să înțeleagă de ce familia sa a trebuit să plece în orașul acela sumbru, de ce tatăl nu a rămas cu ei, de ce sunt cazați, cu mama și cu frățiorul cel mic, într-o veche cazarmă, pe două saltele, împreună cu treizeci de femei necunoscute. Privirea copilului alternează cu cea a omului matur care, pe de o parte, încearcă să-și
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
evocări concise, aproape laconice, își fac apariția, în fața noastră, unele personaje din ghetoul Terezín, caracterizate prin câteva gesturi sau vorbe, dar extrem de vii și de convingătoare. Doamna Heda fusese proprietara unui magazin de marochinerie, acum însă nu i-a mai rămas decât un set de cărți de joc. Este mereu disponibilă să ghicească viitorul femeilor din jurul ei, iar ghicitul se termină de fiecare dată cam la fel: Da, fetiță, ai noroc, un bărbat bun și frumos se gândește la tine și
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
se gândește la tine și o să vină să te ia de aici." Atunci când doamna Heda află că urmează să fie deportată spre est, adică spre Auschwitz, spune cu demnitate: "Ce pot ei să-mi mai facă, dacă nu mi-a rămas nimic pe lume? Și la ce e bună viața asta a mea?" Benjamin, fiul unui membru al Consiliului bătrânilor, cu care Ivan s-a împrietenit cel mai mult, a devenit un fel de șef spiritual în gașca copiilor, fiindcă avea
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ajunge la o cu totul altă problemă: există timp în afara existenței umane? Fiecare din aceste probleme este învăluită într-o aură de nuanțe din încrucișarea cărora va rezulta constelația tematică a cărții. Odată constelația configurată, lui Dragomir nu-i va rămîne decît să revină asupra uneia sau alteia dintre probleme, reluînd, nuanțînd și reiterînd idei cărora le conturase deja semnificația. De aici senzația că în Caietele timpului Dragomir reia mereu aceleași teme, revenind asupra unor distincții conceptuale pe care nu numai
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]