7,950 matches
-
la ziua glorioasă când voi bate la rândul meu, la porțile veșniciei. E atâta nostalgie și durere în acest gând, dacă îi fixez punctul de referință aici, între acești stejari ce-mi vor supraviețui, aici printre florile pădurii care vor răsări și în primăvara viitoare. Privite însă din perspectiva veșniciei, nu va fi decât o călătorie într-o lume a bucuriei pure, în prezența Celui pe care L-am iubit și ascultat, spre marea și glorioasa întâlnire cu El și toți
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
de cântec, care spune ce doresc să transmit fanilor mei, exprimat în maniera mea. Iată-l! Vi-l dedic: FANILOR MEI; „Cei ce poartă un nume“ Să nu vă fie frică! Să nu vă fie frică Când soarele apune! Căci răsări-va iarăși Și fără rugăciune. Să nu vă fie frică Când nori au să se adune, Când potopi-va ploaia Și bezne au să tune! Să nu vă fie frică Să spuneți la prost: prost! Face-l să-și dea
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RĂSĂRIT DE SOARE ÎN ABURII TOAMNEI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă-n dimineți și în iubirea mea Și aburii nu vor să lase la vedere Cum încă strălucește la
RĂSĂRIT DE SOARE ÎN ABURII TOAMNEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367302_a_368631]
-
Gutuile se-nalță cu fruntea către soare Că astăzi va apune o clipă mai devreme... Din aburii de toamnă Lumina explodează Și mângâie Pământul răcit în asfințit În zorii dimineții planeta se visează În verile toride, fierbinte răsărit... Referință Bibliografică: Răsărit de soare în aburii toamnei / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RĂSĂRIT DE SOARE ÎN ABURII TOAMNEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367302_a_368631]
-
alții. Fără a cunoaște acea iubire narcisită, egoistă, distructivă, ci dobândind înțelepciunea acelei iubiri care dăruiește florilor deșertului inflorescența, iubirea aceea care aduce oamenilor lumina măruntă a îndepărtatelor stele, ca să le lumineze nopțile. Iubirea aceea care face ca soarele să răsară, în fiecare dimineață și peste cei răi, și peste cei buni. Din nefericire am uitat! Am uitat să iubim, am uitat că iubind ne transformăm din oameni ... în Oameni. Gândiți-vă: ce lume fericită ar fi dacă, în loc să împărțim cu
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
trandafiri Ce-și scutură petale de lacrima cea sfântă Se roagă pentru tine , dar ele nu cuvântă... Balada mea desprisă din codri și izvoare Scâncetul tău șoptit mă plânge și mă doare Știu că îmi cânți pământul din care-ai răsărit Și că ți-e dor de munții prin care-ai pribegit... Eu te adun din inimi și-n inimi te-nfloresc Pe portativul vieții din plaiul strămoșesc În care toți românii te-ascultă pe-nserat Ca pe o rugăciune, cu ochii
BALADĂ-LUI CPRIAN PORUMBESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367353_a_368682]
-
ne călăuzește pe cărarea raiului, dacă i-am pătruns înțelesul. Cu cât vom pricepe mai bine semnificația, lumina va pune stăpânire pe sufletul nostrum, înfrumusețându-l. Glasul ierarhului duhovnic reprezintă lumina care ne acoperă cu harul său. Sămânța aruncată va răsări și va supraviețui, dacă vom avea grijă să nu-I tăiem rădăcina - credința. Lumina străbate în întuneric. Vâzând-o, ne entuziasmăm, ne înflăcărăm, dar este necesar să luăm aminte asupra ei, să-I pătrundem înțelesul, semnificația. Cuvintele Înaltpreasfințitului Părinte Ioan - Arhiepiscop
LUMINITA CORNEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367336_a_368665]
-
verdeață, chiar și iarna, iar acolo unde verdeața lipsește e semn că sunt stânci din rocă vulcanică. Privirea dumneavoastră va contempla la fel și marea liniștită, semănând cu o mare strâmtoare, și țărmurile împodobite cu verdeață și stâncile pleșuve care răsar ba ici, ba acolo. Puteți studia astfel de la distanță și flora japoneză, dacă sunteți mai tari la botanică, și istoria formațiunilor vulcanice ale marelui arhipelag nipon (toate insulele, mari și mici, care alcătuiesc Japonia numără peste 3800, dintre care, de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o bogată încărcătură poetică. Fiecare cuvânt este bine ancorat în versul său contribuind hotărât la
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o bogată încărcătură poetică. Fiecare cuvânt este bine ancorat în versul său contribuind hotărât la
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Ălei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Isi scutură vesmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gand Aezi din vechile balade, Isi cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, Narcise galbene, cochete, Înmiresmate albastrele Și în rochițe
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
luptă, pe-ai dacilor urmași, Prin al său mesaj îi îndeamnă, Să-nvingă pe ai țării vrăjmași. Doar prin strigătul său de luptă, Se bucură suflete curate. Pe trădători îi înspăimântă, și-n suflet au frica de moarte. Când va răsări blândul soare Peste al dacilor liber regat, Atunci din munți o să coboare Lupul Alb ce-odat i-a apărat.. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: MARELE LUP ALB / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16 iulie 2016. Drepturi
MARELE LUP ALB de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367466_a_368795]
-
noi. Așa se face că în una din zilele săptămânii ce a precedat Săptămâna Mare a Paștelui recent am primit veste de la prietenul nostru că își continuă peregrinările sale prin România, cu scopul de a afla veterani de pe Frontul de Răsări, cei încă neatinși de tarele bătrâneții avansate. Și îmi împărtășește emoția de a mai fi descoperi un fost ostaș de la Don, nonagenar (aproape centenar), în județul Prahova, un altul în județul Buzău și pe un altul în Ardeal. Măcar chipurile
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
și niciodată aflată în pericol până la acea vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că îi fuge pământul de sub picioare. El reprezenta pentru ea soarele care răsărea de peste deal în fiecare dimineață și chintesența existenței sale în acest sătuc dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu niciun băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nicio
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
Poetul nu mai vine singur, mă tem, Înlocuitorul lui trece luceafăr pe cer. Conform destinului mă prefac în poem, Așteptându-l gândului mă cer Și fără să mă doară trec și mă petrec... Îmi dă un semn pe înserat A răsărit luceafărul, pot să plec În alt universe mai curat. Cu capul pe o poveste Așezat pe marginea cuvântului Mănăstire Ascultam bătrânele sfaturi ale lui Mircea, Zidurile mângâiau apa râului izvorând din iubire Iar Iisus ieșise dintr-o icoană iluzorie. Apusul
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366856_a_368185]
-
paginilor cărții "Timp fără ani. Oglinzile unui veac”. Eu aștept ca într-o zi, însăși Maria Burcă să scrie o carte ce va să stoarcă vinul viei unei vieți pline cu întâmplări fabuloase, pe care le-a trăit! Până să răsară acea zi, am scris eu câteva a căror clădire s-a cimentuit cărămidă pe cărămidă din pumn cu pumn de ciment! Măcar câte unul a pus și Maria Burcă, în fiecare! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
creat un alt Dumnezeu: „Aproape două mii de ani și nici un alt dumnezeu nou.” Imaginea unei civilizații secătuită de o religie bolnavă reprezintă, după Nietzsche, un „spectacol pentru zei”. Dar pentru care zei? Pentru cei care „apun”, sau pentru cei care „răsar”? Evident, pentru cei care răsar, deoarece subliniază mai departe Nietzsche, „steluța mică, jalnic de mică, care se numește Pământ, merită poate singură, din pricina acestui caz ciudat, un interes divin, o privire dumnezeiască” (F. Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică de
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
două mii de ani și nici un alt dumnezeu nou.” Imaginea unei civilizații secătuită de o religie bolnavă reprezintă, după Nietzsche, un „spectacol pentru zei”. Dar pentru care zei? Pentru cei care „apun”, sau pentru cei care „răsar”? Evident, pentru cei care răsar, deoarece subliniază mai departe Nietzsche, „steluța mică, jalnic de mică, care se numește Pământ, merită poate singură, din pricina acestui caz ciudat, un interes divin, o privire dumnezeiască” (F. Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică de artist” are în centrul ei
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
și niciodată aflată în pericol până la acea vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că îi fuge pământul de sub picioare. El reprezenta pentru ea soarele care răsărea de peste deal în fiecare dimineață, chintesența existenței sale în acest sătuc dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu nici-un băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nici-o apropiere
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
pe valurile acestea". Cunoașterea naturală este, prin urmare, nedeplină, incompletă, analogică și, de aceea, neclară și simbolică. Acestei cunoștințe analogice, dobândită în cadrul cunoașterii naturale despre Dumnezeu, îi este superioară înțelegerea Lui, care este "o cunoștință simplă și unitară despre El, răsărită din lucruri". Adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, dobândită pe cale naturală depășește - potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul - orice demonstrație și echivalează, de fapt, cu distingerea clară, nepătimașă, a rațiunilor prime, divine ale creației. Prin urmare, cu toate că este neclară și insuficientă, cunoașterea sau
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
îngrădit, de ce sângerează cerul, către asfințit?.. Roua, de ce-i rece, și timpul inima o stinge, dorul de mamă adânc te străpunge?.. Pasărea care cântă, de ce te-nfioară, cum ar fi să fie, veșnic primăvară?.. Cine se roagă ca soarele să mai răsară, copilul din tine, să nu afle viața amară?.. Gândurile, de ce umblă-n văzduh, hoinare, speranțele se pierd așa repede-n zare?.. Lacrima de durere nu se uscă pe față, zâmbete se pierd și răman veșnic în ceață. De ce, omul calcă
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
prin veacuri... demult adormiți... Un gând pentru tine, de azi împletit c-un scrum de țigară din drum... Și drumul, și ploaia, și parcul răspund cu un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RECIPROCĂ REGIZORI PIȘCĂTURI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului strada mă înghite neputincioasă știu că din mine răsar zgomote. nu ies niciodată dacă nu deschid gura și atunci las la fiecare pas ușa deschisă freamătă în mine ceva ca un șarpe încolăcit pe un copac uscat habar nu am cum se numește totuși strig în mine să mă
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O clipă ce ține Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce răsare din nori. Beție de-albastru, Uitare de sine, Un zbor nesfârșit Peste val înspumat. O aripă albă, Un dor de iubire, O stea luminoasă În noapte, drept far. Referință Bibliografica: Beție de-albastru / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
ca cerul, păr bălai... i se spunea și Făt-Frumos. În al iubirii, dulce grai. Dochia, mamă geloasă pe fete curtenitoare, își mâna fiul de-acasă, cu-a ei turmă de mioare. La mama lui se întorcea, când Luna pe cer răsărea. Așa cum ea îl sfătuia, văzând că, se îndrăgostea. Tânăr ciobănaș la stână și cu firea iubitoare, s-a îndrăgostit de lună, mai rău ca de fată mare. O privea pe cer albastru, cum se oglindea în ape. Își făcea un
DRAGOBETE -LEGENDĂ- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367611_a_368940]