3,561 matches
-
Ploua abundent. Piața centrală și debarcaderul și atâtea imagini clasicizate pierduseră grandoarea. Am decis să căutăm cartierul vechiului ghetto. Am nimerit Într-o mică sinagogă unde se oficia ajunul Sabath-ului. Ritual sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mamei și a limbii care mă născuse. Am revenit, așadar! Ba, am și scris, la Întoarcere, Într-o candidă și excesiv codificată nuvelă, pe care a trebuit s-o rescriu, ulterior, În exil fiind, despre aventura unui fel de Aschenbach răsăritean, căruia i se Îngăduie o scurtă tentație a evadării și a morții În Kinderlandul Occidentului colorat, competitiv, consumist, văzut În fugă și turistic. Un text cu titlul de față am Început să scriu, cu intermitență, abia de curând, alăturând, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
antiinflamatorii, analgezice și regeneratoare, propolisul este utilizat încă din cele mai vechi timpuri în tratamentul a numeroase boli (Mărghitaș, 2005). La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite formule de medicamente (îndeosebi în Europa răsăriteană), suplimente sau aditivi alimentari și băuturi, pentru a îmbunătăți starea de sănătate și pentru prevenirea unor afecțiuni inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabet și chiar unele forme de cancer (Mateescu, 2005). Compuși din propolis responsabili de acțiunile sale biologice în ceea ce privește efectele
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Universitatea din München, Ernst Teves, devenit industriaș, îl susține materialicește. În 1964, publică L’ Extrême-Occident, roman autobiografic, despre dezamăgirea pe care i-o va provoca, după cum va spune el mai târziu, „imperiul frigului” (Occidentul), după ce fugise de „socialismul tătărăsc” (comunismul răsăritean). În același an, își recapătă fiica rămasă în România. D. lucrează ca agent de publicitate pentru Beethmann Bank. Cunoaște pe Samuel Fischer, editor la „Frankfurter Algemeine Zeitung”, unde publică articole despre lumea pe care o părăsise. Scrie mult. Publică în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Vasile, dar și de alte copii ale unor scrieri mai vechi. Deosebit de interesantă este așezarea unui îndrumar alegoric de ascetică occidentală, alături de Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus în redactarea starețului Vasile și de traduceri ale unor vestite îndreptare ascetice răsăritene. Lucrul nu este neobișnuit, de vreme ce Ignațiu de Loyola enumera printre maeștrii săi spirituali pe Ioan Klimax (Scărarul), iar lui Nicodim Aghioritul nu-i erau deloc străine „exercițiile” lui Ignațiu de Loyola. Miscelaneul slavon de la Poiana Mărului a circulat apoi la
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
valoare „pur metaforică”. Bard al românității năpăstuite, C. este și unul al romanității. Canto a Ramón Lull (1952) și Rapsodia iberică sunt imnuri închinate sufletului neolatin, dar și îndemnuri către romanitatea occidentală de a nu-și uita sora din insula răsăriteană. În rest, maniera rămâne aceeași ca în „rapsodiile” mai vechi. Ceea ce impresionează, în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
per se, ca în lucrările lui Simion Mehedinți, de obicei va fi abordată din punct de vedere identitar problema „europenității” României sau, cea asemănătoare, a poziției frontierei orientale a României și a aproximativei suprapuneri a acesteia din urmă cu frontiera răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
noțiuni (Todorova, 1997), a realității românești din perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării central-europene a noului stat românesc. Vor fi însă și voci, unele chiar importante, care vor insista asupra unei „europenități răsăritene” sau chiar asupra unei fundamentale și ireductibile specificități a spațiului (este cazul influentelor analize ale lui Simion Mehedinți, dar și ale lui Vintilă Mihăilescu), conceput ca un fel de sinteză, de confinium și de pacificare a unor „permanențe” istorice, politice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de laudă la conturarea idealului poporului, fapt pentru care el le și numește „cântecele idealului”. De asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie datina colindatului și ramificațiile tipului răsăritean de colinde (tipologie, motive) și se ocupă de originea datinii și de constituirea colindelor-dedicații. Autorul stăruie asupra multiplelor laturi ale datinii, pe care nu o reduce la plăsmuirile muzical-literare, fără îndoială cele mai importante și de aceea analizate cu precădere
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
o lungă pregătire sud-est europeană”, cu toate că pe toată întinderea discursului nu se dă nici un nume de scriitor din această zonă a continentului. Textul primei versiuni, apărută în „Viața românească” (1914), este plin de inutile referiri la prelați bizantini, la teologi răsăriteni și apuseni, la universitari germani și de menționarea unor autori occidentali ca Lope de Vega, Calderón, Grillparzer, Ibsen, în materie de exegeză contribuția rămânând modestă. O replică la studiul lui Ibrăileanu din 1916 se vrea Poetul Brătescu-Voinești (1921). Dimensiunea acestuia
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
ale românității „în toată expresia plenitudinii existenței europene”. Un loc de seamă era prevăzut „renașterii unei ecumenicități originare, proprie spiritului românesc, sinteză a latinității, a valorilor statale și juridice occidentale, pe de o parte, cu tradițiile, structurile și comportamentul religios răsăritean, pe de altă parte”. Se observă astfel că C. R. de C., prin însăși apartenența sa la sistemul academic francez, s-a plasat în chip aproape exclusiv în sfera investigațiilor spirituale, a contribuțiilor științifice majore pentru cunoașterea și relevarea valorilor culturale
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
Din cetățile de scaun ale Țării Românești, București, 1974; De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc, București, 1976; Sfârșit și început de ev. Reprezentări de cavaleri la începuturile Renașterii, București, 1977; Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara Românească, München, 1983; ed. București, 1993; Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, Madrid, 1988; Fața cernită a libertății. 20 convorbiri la Europa Liberă, București, 1991; Mărturisiri din exil, postfață Adolf Armbruster, Iași
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
fie din zona lucrărilor religioase, fie din cea a culturii occidentale a secolului în care s-a născut. El este omul veacului său. Oricum, ca mentalitate, el depășește cu mult medievalitatea culturii române, dar și ortodoxismul care persistă în aria răsăriteană a continentului, ca urmare a influenței tradiției bizantine. În timp ce Occidentul cunoștea acest proces de laicizare alertă, Răsăritul levantin se deschidea și el către formele occidentale, dar într-un ritm mai domol. Persista încă o atitudine refractară față de cultura autocefală. Și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de același proces de occidentalizare sau de adaptare a unor forme occidentale la fondul ortodox sud-est european și în cultura română, care și-a asimilat și acest progres în ritmul său, dar Cantemir era perfect racordat nu doar la spațiul răsăritean, ci și la cel occidental.9 Prin urmare, nu era străin de aceste modificări de paradigmă. Mai mult decât atât, raționalismul său îl face și un om al secolului Luminilor, când ia naștere noțiunea de "literatură națională". Dar despre așa ceva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai mare imagini ce își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
datorită unui manual de pictură bisericească (Ermineia tis zografikis tehnis Erminia pentru meșteșugul zugrăviei, cum tălmăcește la 1805 arhimandritul Macarie), aparținând unui zugrav cunoscut sub numele de Dionisie din Furna, datând de pe la 173028. Lucrarea sintetizează o întreagă tradiție a iconografiei răsăritene, reprezentând un ghid folosit, mai mult ca sigur, și de pictorii din Țările Române. Ceea ce ne interesează, reprezentările unor animale, este descris aici succint, detaliile lipsind aproape cu desăvârșire. Cel mai adesea autorul nu face decât să rezume scene din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică dominantă în tradiția creștină și deformările sale subiective, dar mereu cu potențial expresiv și nu numai. În fine, merită amintit și faptul că iconografia răsăriteană ținea cont și de anumite coduri simbolice cu autoritate verificată. Exemplul cel mai potrivit este al celor patru evangheliști și al simbolurilor lor: omul pentru Matei, leul pentru Marcu, vițelul pentru Luca și vulturul pentru Ioan. Decriptarea acestora o face
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prestigiu, de proveniență de data aceasta occidentală, este Floarea darurilor. Scrisă (compusă, mai precis) în secolul al XIII-lea, în Bologna, probabil de Tommaso Gozzadini 50, ea a cunoscut o circulație foarte mare atât în Occident, cât și în Europa Răsăriteană și o influență pe măsură. Având un scop definit moralizator, ea reprezintă o antologie de virtuți și vicii, pe care le comentează și le compară cu câte un animal. În acest mod, animalul devine imagine a păcatului sau a bunei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a fost redactată o adevărată epopee de aproximativ 20.000 de versuri, de către trei trubaduri. Ea a stat la orginea versului "alexandrin". De aici, succesul occidental al biografiei romanțate a lui Alexandru Macedon a fost fulminant. Culmea este că Europa răsăriteană cunoaște povestea fiului lui Filip prin intermediul versiunilor occidentale. În limba română, textul pătrunde pe filieră sârbă. Prima traducere este cuprinsă în amintitul Codice Neagoeanus, datând dinainte de 1620 și aparținându-i lui Ion Românul 58. Unele versiuni mai vechi care au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mult posibilitățile de absorbție ale culturii române de la finele secolului al XVII-lea. Ba chiar ridică semne de întrebare asupra erudiției ostentative a autorului. Cantemir citează de-a valma, în afara pasajelor din Biblie, nu doar autori agreați de Biserica ortodoxă răsăriteană, precum Grigore Palamas, Ioan Gură de Aur, Ioan Scărarul, Grigorie de Nazianz, ci și catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul Augustin"), Boethius și, în egală măsură, autori laici, antici în special, printre care cel mai des revin numele lui Cicero
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
religia (în versiunea sa ortodoxă, deși nici influențele protestante nu lipsesc) reprezintă un reper obligatoriu și că el este convins că toate tentativele de cunoaștere depind de aceasta. Nu trebuie să uităm că, deși tânărul filosof este influențat de direcția răsăriteană a filosofiei creștine, reprezentată de nume precum Theofil Coridaleu sau Meletie de Arta, de la care a și preluat modelul flamandului van Helmont; deși din referințele sale lipsesc cu totul cele care dominau discursul filosofic occidental, de la Descartes la Bacon și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unui Ev Mediu prelungit, care s-ar fi întins cam până în secolul al XIX-lea chiar și în cultura occidentală 1, cu atât mai mult merită reactualizată întrebarea care privește spațiul cultural românesc și, odată cu el, pe cel al Europei răsăritene: până când durează la noi Evul Mediu, până când persistă mentalitatea medievală, care îl plasează pe om în mijlocul unui univers pe care trebuie să-l descifreze ca pe o carte scrisă de Dumnezeu, în care orice ființă, orice lucru, orice fenomen are
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
plasarea animalului în vârful ierarhiei fiarelor amenințătoare. Această tradiție va continua în scrierile primilor părinți bisericești 8 și va putea fi întâlnită, după cum vom avea ocazia să vedem, și în unele variante târzii ale Fiziologului, care au circulat în spațiul răsăritean. Dar, în pofida acestor nuanțe, unicornul se impune ca o figură a lui Hristos. Urmând Septuaginta, Vulgata traduce de trei ori prin rhinocer și de patru ori prin unicornium. Dar, lucru esențial, acest din urmă termen apare în Isaiia și, mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simbolul creștin și culege doar piesele de care are trebuință. Este o atitudine modernă, care dovedește afilierea sa la un alt tip de raportare la lume și, mai ales, atestă, încă o dată, faptul că principele depășise limitele mentalităților spațiului cultural răsăritean. Să detaliem lucrurile. În primul rând, cornul este, și în lumea anapoda a Istoriei ieroglifice, un semn general recunoscut de putere. Tradiția este veche, provine din Biblie; în orice sistem simbolic, cornul a păstrat acest ascendent. Pentru a ocupa abuziv
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dacă e superior tuturor celorlalte personaje e pentru că el este un produs al stoicismului. Nimic de zis, e o teorie ispititoare. Și totuși, ceea ce urmează acestui nobil discurs pare a proveni dintr-o altă mentalitate. Stoicismul se colorează, în partea răsăriteană a Europei, cu nuanțe levantine. Decupat din context, discursul Inorogului pare o mostră de detașare, de ataraxie. Și totuși, ce face el imediat după ce dă glas acestor principii atât de nobile? Ei bine, negociază. Și, trebuie să o spun, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]