3,048 matches
-
din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place! Și mai vorbești de cretini. * Vâlcu se uită la ceas: "Mai am o oră..." Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprinse o țigară. Degetele îi tremurau. ― În viața mea n-am întîlnit pe cineva care să vă semene! Am avut de-a face cu escroci, pungași, criminali, în fine toată drojdia pe care o dă la iveală orice societate. Am răscolit sentimente murdare și interese meschine, am investigat patimi bestiale, ce se pot naște doar în minți întunecate care n-au depășit condiția primară... ― Dar unul ca mine n-ați mai întîlnit, rânji Grigore Popa întrerupîndu-l. ― Nu, spuse Cristescu privindu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul la celălalt. Care din voi mi-a răscolit prin dulap? ― Vai, domnule Popa! Cum credeți că... ― Dumnealui, tanti Melania, se referă la altceva. Îi lipsesc două pagini din agendă cu anumite însemnări edificatoare... ― Nemernicule! ― Chestiunea asta am aflat-o, firește, fără să vreau. Pereții ăștia sânt al naibii de subțiri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devotamentul față de Moașa. Arhivarul ar fi vrut să se ducă singur; fără concurenți. Din păcate pentru el, nici portarul, nici Dominic, nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încîlceala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. "Dar nu-l iubeam", se apăra ea zadarnic. Nu reușea să închidă ochii până dimineața. De
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întîmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercînd să umple ea golul în care era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
despre care spusese apoi că era tare. Apoi a vrut să iasă. Afară, lui Rieux i se părea că noaptea era plină de gemete. Undeva, pe cerul negru, deasupra felinarelor, un șuierat surd i-a reamintit de invizibilul flagel care răscolea neobosit aerul cald. ― Din fericire, din fericire, spunea Grand. Rieux se întreba ce vrea să spună. Din fericire, spunea celălalt, am lucrarea mea. Da, zise Rieux, e un avantaj. Și, hotărât să nu asculte șuieratul, îl întreabă pe Grand dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ceva și Tarrou a răspuns că nu, dar că dă încredere celorlalți. Au împins glasvandul. Era o sală imensă, cu ferestrele ermetic închise, în ciuda anotimpului. În partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vreme de ger, Rieux, ieșind din mașină, se uita de la distanță la Grand, care stătea aproape lipit de o vitrină plină cu jucării de lemn lucrate grosolan. Pe chipul bătrânului funcționar curgeau, fără întrerupere, lacrimi. Și aceste lacrimi l-au răscolit pe Rieux pentru că le înțelegea și le simțea și el în gâtlej. Își amintea și el de logodna nefericitului, care avusese loc dinaintea unei prăvălii de Crăciun, și de Jeanne, aplecată spre el, ca să-i spună că e bucuroasă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și se părea că molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea ultimul ei asalt asupra trupului inert al lui Tarrou. Flagelul nu mai răscolea cerul orașului. Dar șuiera încet în aerul greu al încăperii. Pe el îl auzea Rieux de ore întregi. Trebuia așteptat ca și aici să se oprească, și aici ciuma să se declare învinsă. Puțin înaintea zorilor, Rieux s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
20 august 2010, după cum urmează: Stimate domnule profesor, Vă trimit ziarul „Evenimentul de Călărași unde am inserat impresiile mele despre al IIIlea volum semnat de Dvs. Sunt bucuros că am avut acest privilegiu, mai ales că scrierea Dvs. mi-a răscolit multe amintiri. Cu scuze pentru unele mici greșeli de tehnoredactare (din greșeală s-a trimis la tipografie penultima corectură) îmi permit a vă ura multă sănătate și succese cât mai mari. În așteptarea altor lucrări - (s.s.) C. Mitulescu întâlnirea de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
31 ian. 2011 Dragă domnul Enache, Am întârziat mult răspunsul la scrisoarea matale pentru că m-am luat cu ale mele și în al doilea rând, orice lucru își află vremea sa, deci până astăzi i-a fost tăcerii mele! întâmplător, răscolind prin hârtiile mele, am dat de scrisoarea expediată către cumpăna anilor pe post de felicitare și apoi ca răspuns la gestul meu de a te obliga să citești despre una sau alta din cele scrise de mine. Ca cel ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
95 de ani ai săi, intervievatul trage o serie de concluzii privind societatea românească de după 1989 - remarcând pe deplin justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind în evidență calitatea inferioară a politicienilor. Unii politicieni din trecut își sacrificau averile în folosul țării, în opoziție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
controla și aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui biblioteci, răscolind niște vrafuri vechi de lucrări, dări de seamă, teze semestriale. În timp ce aranja din nou teancurile răvășite, o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că ai indus în eroare și ai pervertit tineretul. Te condamn să fii spânzurat de testiculele tale subdezvoltate și lăsat să mori. ZORRO Fata mai citi o dată mesajul scris cu creion roșu și, profitând de faptul că Talc tot mai răscolea hârtiile de deasupra bibliotecii, își deschise poșeta, băgă avionul înăuntru și o închise cu un țăcănit. Zece Gus Levy era băiat de treabă. Era și un bun camarad. Avea prieteni în toată țara printre fondatori și antrenori, instructori și manageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu noile pașapoarte holografice. Tehnicile biometrice, acum prezente în clădiri și supravegherea video în orice spațiu, din mall-uri până în școli și Las Vegas cresc în privința razei de penetrație cu peste 200% anual. Acestea captează imagini cu figurile noastre și răscolesc bazele de date pentru a afla cine suntem și dacă nu cumva suntem băieți răi. În China, această tehnologie a devenit chipul viitorului, singura modalitate de a monitoriza masele și de a reuși să descopere pe cei pe care guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de recompense aduseseră o ambulanță, cu un doctor în spate, pentru că voiau să ia o mostră sau să execute vreo procedură chirurgicală. Ace lungi. Văzuse lumina soarelui reflectându-se pe niște ace lungi împachetate în plastic, când doctorul din ambulanță răscolea printre lucruri. Și atunci își dădu seama. Voiau celulele lor. Voiau celule de la ea sau de la fiul ei. Nu-și putea da seama de ce. Dar era clar că se simțeau îndreptățiți să le obțină. Oare trebuia să sune la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de aici, bandă de idioți! În genunchi! În genunchi În fața Înălțimii Sale Eu Însumi!“. CÎt o binecuvîntez pe mama că a aruncat toate scrisorile pe care i le-am trimis tatei! O Înțelepciune de femeie sfîntă! Nu-i place să răscolească trecutul. Îi dau dreptate. Are optzeci de ani. N-am de gînd s-o necăjesc cu fleacurile astea. Înțeleg să-i fi cerut socoteală unui Heidegger octogenar asupra trecutului său nazist, dar mamei! Pentru că mi-a aruncat scrisorile! Parcă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și de impecabilă cât te poți aștepta de la un loc de muncă unde noroiul e materia primă a produsului fabricat. În realitate, dacă adăugăm și amestecăm apă și lut, sau apă și ghips, sau apă și ciment, ne vom putea răscoli cât vrem imaginația ca să le inventăm un nume mai puțin grosolan, mai puțin prozaic, mai puțin ordinar, dar întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la cuvântul exact, la cuvântul care spune ce are de spus, noroi. Mulți zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devotamentul față de Moașa. Arhivarul ar fi vrut să se ducă singur; fără concurenți. Din păcate pentru el, nici portarul, nici Dominic, nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. „Dar nu-l iubeam”, se apăra ea zadarnic. Nu reușea să închidă ochii până dimineața. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]