6,551 matches
-
folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonnos, după cum a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii săi Agathias și Procopius. Roman scrie într-o limbă apropiată de cea populară, o limbă asemănătoare cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este aceea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ofertă, Steaua lui Ion, dacă ne-am lua după comentarii la volume anterioare, reproduse pe coperta IV: "admirabile poezii de dragoste" (Constanța Buzea); "instaurarea în geografia singurătății a unui climat fericit" (L. Ulici), "senzorialitatea este evidentă, ca și limbajul subtil, rafinat" (N. Manolescu). Din toate acestea n-a mai rămas decât prozaismul semnalat totuși de directorul R.L., ridicat la puterea polemicii, a smulgerii măștilor și reglării de conturi. Adulterarea tablei de valori umane și morale este cu atât mai scandaloasă în
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
căruia și-a îndreptat el întâmplător privirea. Nimeni nu avea nevoie de o asemenea monografie. Inutilă din punct de vedere practic, ea este însă utilă din punct de vedere artistic. Parodiind protocolul elaborării unui studiu, Cornel Ungureanu a creat o rafinată comedie a muncii istoricului literar. O metamorfoză similară suferă Petru E. Oance ( așa este ortografiat numele în carte, "Oance", și nu "Oancea", cum apare pe copertă), care dintr-un autor anost se transformă într-un personaj pitoresc, de neuitat. "Monografia
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
propriului trecut lăsat în țară, sublimat în dimensiunile noului promovat de tehnică, spiritualizat prin artă, pictură, muzică, poezie, arhitectură. Cu o notă specială de apreciere acordată educației, dar și ideii de fraternitate a oamenilor liberi. Deținător de cultură și degustător rafinat al acesteia, Nicolae Suțu trăiește cultura ca pe o bucurie. În activitatea sa de zi cu zi, ca și în operă, arta rămâne termen de referință. În formulările sale se citește un trecut de gust și de instinct artistic. A
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
granițele dintre natură și cultură, dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. în același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selecteză, asemenea unui Marcel Duchamp, de pildă, imagini fotografice de-a gata, forme deja constituite pe care le supune, ulterior, unui atent proces de prelucrare. Imaginile sunt mărite
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
la Heliade Rădulescu și Eminescu”, LCF, 1982, 38; Elena Tacciu, Insurgența romantică, RL, 1983, 8; Cornel Regman, „Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu”, RITL, 1984, 3; Zaharia Sângeorzan, Scriitorul și opera, CRC, 1984, 51; Emil Manu, Exegeza operei unui „erudit rafinat”, CNT, 1985, 24; Șerban Cioculescu, Mihai Viteazul văzut de Miron Costin, RL, 1986, 51; Simuț, Incursiuni, 383; Constantin Coroiu, Originile literaturii române, ALA, 1997, 379; Antonio Patraș, Au și cărțile soarta lor, ALA, 2000, 513; Nicolae Crețu, Jurnalul „de sertar
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
sale modele operează ca o curea de transmisie, mediind relațiile dintre putere, rațiune și creație, marcând concepțiile despre realitate și iluzie, adevăr și fals și cele despre natura și menirea poeziei. Se insistă asupra rădăcinii conflictuale a gândirii grecești, duplicitatea rafinată a conceptelor sale cheie fiind văzută ca o cauză esențială a ambiguității funciare a discursului occidental contemporan. Plasându-și întreprinderea sub un acoperiș simbolic, în The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S. rotește
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cine are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. [...] Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (13,14‑18). Irineu propune o interpretare extrem de rafinată a termenului c£ragma. El vede în numărul 666 expresia simbolică a teoriei recapitulării (recapitulatio) tuturor apostaziilor pe care le‑a schițat la începutul monografiei sale anticristologice. În același timp, înscrie demonstrația sa în scenariul „săptămânii milenare”, realizând încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părintele său (ϑ≅¬ Β∀ϑΔ∈Η ∀⇔ϑ≅¬ ∗4∀∃8≅Λ Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păgânismului și de demonstrare a superiorității indiscutabile a creștinismului. Epitoma este în primul rând o operă de popularizare. Ea vizează un număr mare de potențiali cititori, spre deosebire de amplul tratat destinat unui cerc restrâns de cititori, format din intelectuali erudiți și rafinați. În consecință, refăcând esențial partea eshatologică, Lactanțiu consideră că această versiune, și nu alta, va rămâne posterității. Chiar dacă aceste afirmații nu pot fi verificate și demonstrate cu exactitate, este sigur că protejatul lui Constantin a lăsat intenționat deoparte capitole întregi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vrem să descoperim nota sa de originalitate, în afara celor câteva nuanțe caracteristice, se cuvine să ne oprim mai degrabă asupra metodei, decât a conținutului, asupra formei exegetice, decât asupra materiei propriu‑zise. Ieronim abordează textul Scripturii cu instrumente filologice extrem de rafinate și dintr‑o perspectivă care o anunță pe cea critico‑istorică modernă. În opinia sa, mesajul divin nu poate fi pătruns, decât de‑a lungul timpului, printr‑o confruntare permanentă și responsabilă a tuturor expresiilor literare (versiunile și traducerile Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și nu după Hipolit. Este suficient totuși să comparăm metodele exegetice ale celor doi teologi pentru a admite evidența, anume că trebuie să fi existat măcar câteva decenii distanță între comentariile, destul de rudimentare, în cazul lui Hipolit, și cele extrem de rafinate ale alexandrinului. Aceeași datare (200 și 203) există la Norelli, în introducerea la Antichrist. Am folosit ediția lui Norelli, Ippolito, L’Anticristo, Florența, 1987, care cuprinde o intr., trad. italiană și un amplu comentariu. Traducerea acestor pasaje ne aparține. . „Osservazioni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a consacrat o bună parte din activitate traducerilor din limba română în engleză. Publicând în peste o sută de reviste literare americane și canadiene, el a făcut cunoscute numele a numeroși poeți români și a facilitat dialogul dintre culturi. Spirit rafinat și erudit, înțelege subtilitățile limbii române și știe să valorizeze timbrul fiecărui poet sau prozator pe care il transpune. A devenit un „clasic” al traducerilor, calitate recunoscută atât peste Ocean, cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
ei ura și invidia unei persoane cu probleme psihologice cu un caracter agresiv. Ea are de regulă o notă de maximă pasionalitate, atunci când recurge la forma de manifestare prin violență a agresivității, sau poate avea caracterul unei extrem de abile și rafinate intrigi de denigrare, când are la bază inteligența malefică ce construiește scenarii În care imaginea pe care o atribuie adversarului este compromițătoare din punct de vedere moral și social, dar reușește să-i convingă pe ceilalți de „justețea” argumentelor sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imagine se construiește În timp și recunoaștem În aspectele sale formale, fie influența dominantă a Inconștientului (În cazul ființelor dominate de pulsiuni, tipurile lombrosiene degenerate etc.Ă sau pe cele produse de influența dominantă a Supra-Eului (În cazul ființelor evoluate, rafinate și cultivate printr-o educație corectă, pozitivă etcă. Aceste aspecte ale imaginii Eului ne permit să afirmăm că Într-o anumită privință fiecare mască a unei persoane este imaginea sau stilul său de a fi, mai ales dacă adăugăm la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
negustor responsabil cu Împrospătarea apei (numit abdar) În studiul „Notes sur une collection particulière de peintures sur mica”, În Indologica Taurinensia XIV, 1987-1988 = Professor Colette Caillat Felicitation Volume, pp.259-260, ilustrația 15. Tot Lafont menționează, după sursele sale, că salpetrul rafinat producea mai puține deranjamente stomacale, utilizat ca refrigerator pentru orice tip de băutură, dar și că era de două ori mai scump. 296. Se spune că perdelele umede au fost inventate de Akbar. 297. În Tarkasamgraha, dar mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
impusese inițial, ci „se situează, deloc mimetic, pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon și sălbăticia de la moșie, biciuit de turburea ereditate pe jumătate aristocratică, pe jumătate câmpenească. Complexitatea bărbatului rafinat și barbar totdeodată, pe care se va încerca s-o înfăptuiască Macedonski mai târziu, o găsim la Sihleanu nefabricată. Instinctul războinic, literar la romantici, la el născut în tradiția unui trecut frământat și crunt, este autentic”. SCRIERI: Armonii intime, București
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
se încearcă reconstituirea vieții de zi cu zi pe țărmurile Pontului Euxin. Erudit de mare clasă, frământat de ambiția construcțiilor ciclopice, ceea ce dezvăluie afinități cu Dimitrie Cantemir, I. Heliade-Rădulescu, B. P. Hasdeu, S. este totodată un subtil analist și un rafinat stilist. La Ion Marin Sadoveanu, pentru întâia oară, romanul nu se întoarce în satiră împotriva parvenitismului și în elegie pentru reprezentanții crepusculari ai marii proprietăți rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii să făptuiască, îi lasă pe urmă să acționeze
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
clocotitoare, energie, iubire de realitate și de lumină, imperialism”. Redactorul semnează chiar un fel de poem în proză intitulat Sărbătoarea eroilor. Într-un articol despre Ovid Densusianu, scris de Dragoș Protopopescu sub pseudonimul Valde, acesta este definit drept „cel mai rafinat spirit din câte am avut și avem”, „un poet al eului”. Versurile dintr-un recent volum al lui Ovid Densusianu, Limanuri albe, sunt considerate exemplare pentru înțelegerea ideii de „imperialism în artă”, autorul fiind „cel dintâi care a vorbit la
SARBATOAREA EROILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
ca teorie a stucturilor abstracte ale tuturor formelor de existență și mișcare ale materiei. Există în matematica elementară nenumărate surse de inspirație, unele chiar relevatoare de căi atragătoare pentru imaginațiile cele mai îndrăznețe. Nu este nevoie de a folosi metode rafinate și bazate pe tehnici, care nu se asimilează decât cu prețul unei pregătiri de nivel superior pentru a beneficia de bucuria de a cunoaște matematica în fapte și realizări impresionante. Dar aceste fapte nu sunt rezervate exclusiv celor ce au
SURSE DE INSPIRAŢIE ÎN MATEMATICA ELEMENTARĂ. PRINCIPIUL CUTIEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozlac Magda () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_899]
-
1895-1911 afacerile Legației române de la Sankt Petersburg au fost În mâinile lui Gh. RosettiSolescu, cel care s-a căsătorit În 1886 cu Olga Giers <ref id="100">100 După caracterizarea lui Titu Maiorescu, o doamnă „nu prea frumoasă, foarte amabilă, rafinată, fără avere” (Titu Maiorescu, op. cit., p. 355). </ref>, fiica ministrului rus de externe de N. K. Giers și sora reprezentantului rus la București, Mihail Nicolaevici Giers. Am mai adăuga și faptul că În fruntea consulatului rus de la Iași, cu câțiva
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
și ale protipendadei, amintind și de pamfletele lui T., sunt corozive, ca în scena unui chef din tunelul restaurantului francez sau când în atenție intră amestecul de lașități și concupiscență, crizele de erotomanie ale generălesei Trifon în timpul refugiului, supeul de la „rafinata” Tina ș.a. Traiectoria protagonistului este a unui revoltat, iar războiul devine factorul catalitic al atitudinii sale. Deși e limpede împotriva cui se indignează Dinu Bordea, mai puțin limpede e în numele cui. În roman se înfățișează în detalii realiste evenimente de la
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
chiar Vlahuță, integrându-se astfel desăvârșit, cu toată zarva din ultimul timp, în literatura română”. În același registru, de elogiere amabilă, reținută ori moderată, se desfășura și comentariul lui Tudor Vianu: „Pentru dreptate și preciziune trebuie să spunem cât de rafinat artist este d. A. Toma și cum limba sa răsună nu cu o armonie nouă, dar cu o armonie foarte pură”. Poet cu un diapazon tematic cuprinzător, cântăreț deopotrivă al intimității și erotismului delicat, al dragostei de țară, al simpatiei față de
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
și ea o dublură - Gina, femeie senzuală, pragmatică, lipsită de mister. Ușor patetic, „una și aceeași iubire” îi unește pe toți și îi ajută să își depășească sau să își asume soarta. Lipsa anvergurii epice e compensată cu detalii psihologice rafinate și cu scene poetice, îmbibate de nostalgii. Atmosfera maladivă devine și mai pregnantă în Legați-vă centurile de siguranță (1988), roman în care operația de cord a protagonistei, Delia, îi permite autoarei să pătrundă într-un univers fragil și morbid
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]