2,226 matches
-
zile, germanii au înregistrat pierderea a 11 tancuri, în vreme ce americanii au pierdut 57 de blindate. În ciuda acestor realități, după scurtă vreme americanii reluând înaintarea, împingând înapoi încet și sigur liniile germane prin combinarea atacurilor de infanterie, de artilerie și a raidurilor de aviație. În noaptea de 20/21 noiembrie, cele două tabere s-au confruntat în lupte violente în apropierea orașului Gereonsweiler și mai apoi în localitate, până când germanii au fost definitiv înfrânți. Pe 22 noiembrie, toate cele trei divizii ale
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
mai fost pierdut o lungă perioadă de timp până să fie organizată prima acțiune importantă. Primele tentative au fost făcute de RAF, care a încercat la începutul lunii decembrie să le distrugă în cursul unor bombardamente aeriene. Britanicii au lansat raiduri la care au participat sute de bombardiere, dar distrugerile provocate barajelor au fost neglijabile. Pe 13 decembrie, Corpul V, care ajunsese deja pe malul vestic al Rururlui, a primit ordin să organizeze un atac pornit din mai multe direcții, inclusiv
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
URSS. Ca profesor de compoziție la școala din Tartu, Eller a reușit să contrabalanseze așa-numita școală Tallinn, condusă de Artur Kapp. Talentul pedagogic versatil al lui Eller a făcut ca nenumărați elevi ai lui (Eduard Tubin, Villem Kapp, Kaljo Raid, Boris Korver, Anatoli Garshnek, Leo Normet, Valter Ojakäär, Uno Naissoo, Arne OIT, Jaan RAATS, Heino Jürisalu, Arvo Pärt, Alo Põldmäe, Lepo Sumera, Boris Parsadanian, Alfred Karindi, Eduard Oja, Rădăcini Olav și Karl Leichter) să se afirme printr-un stil propriu
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
Cele mai cunoscute acuarele au fost cele grupate în așa-numitele cărți de lalele (probabil, aproximativ 5300). Doar două volume au supraviețuit unui incendiu la Biblioteca de Stat din Baden în septembrie 1942 cauzate de bombe cu fosfor ale unui raid aerian din Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a colecției științifice a fost distrusă. Dreptul de proprietate asupra celor două cărți de lalele rămase a fost rezolvat în 2009, printr-un acord între statul Baden-Württemberg și Casa de
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
I. După încheierea Războiului de Succesiune, Rusia și-a reorientat spre sud politica externă. În cadrul , Rusia a obținut unele teritorii persane, dar s-a arătat dispusă să renunțe la pretenții în schimbul unei alianțe antiotomane. Drept casus belli, Rusia a folosit raidurile tătărești în Ucraina și a lansat în primă fază un atac asupra Hanatului Crimeei. Operațiunea s-a soldat cu un eșec. La rândul său, după mai multe operațiuni în 1730-1736, Războiul Turco-Persan s-a încheiat cu pacea de la Bagdad din
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
o singură dată într-un ciclu de coordonare. ONG-ul desemnat “Organizator Principal Onorific”, a avut următoarele sarcini: În urma tragerii la sorți, s-a stabilit ordinea în care ONG-urile au fost Organizatori Principali Onorifici: Probele de concurs au fost: raid montan; orientare; cunoștințe turistice. În cadrul trofeelor individuale, ONG-urile organizatoare au avut posibilitatea de a organiza probe sportive suplimentare (ex: escalada, cros montan, ciclism, ștafeta, etc.). Rezultatele probelor sportive suplimentare nu au fost luate în considerare în clasamentul general al
Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” () [Corola-website/Science/334806_a_336135]
-
arbitru. Rezultatele au fost incluse în clasamentul general cluburi, ca și BONUS. Abandonul unei probe, din orice motive (tehnice, medicale, de personal, etc.), nu a atras automat descalificarea din competiție, echipa a putut susține în continuare probele rămase. Traseul de raid montan a fost calculat astfel încât a putut fi parcurs în maxim 8 ore de către toți concurenții, excepție făcându-se pentru categoria FAMILY unde traseul a avut un grad de dificultate mai mic și a putut fi parcurs în maxim 4
Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” () [Corola-website/Science/334806_a_336135]
-
putut fi parcurs în maxim 8 ore de către toți concurenții, excepție făcându-se pentru categoria FAMILY unde traseul a avut un grad de dificultate mai mic și a putut fi parcurs în maxim 4 ½ ore. Pentru această categorie proba de RAID MONTAN a reprezentat o drumeție/plimbare. Echipajul a avut obligatoriu 3 membrii. Abandonul unuia dintre membrii a dus automat la abandonul întregului echipaj. Clubul organizator a avut obligația de a stabili oră de plecare astfel încât ultimul echipaj să ajungă la
Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” () [Corola-website/Science/334806_a_336135]
-
a “culege” și ajută echipajele întârziate. Organizatorul a fost obligat să dea fiecărui echipaj hartă cu traseul de parcurs pe care au fost indicate Posturile cu Arbitru (PA) și Posturile fără Arbitru (PFA sau MUȚI). Punctajul total acordat probei de raid montan a fost de 5.000 puncte. Penalizarea pentru neîncadrarea în timpul de concurs a fost de 10 puncte/1 minut. În caz de egalitate între două sau mai multe cluburi, departajarea acestora s-a realizat în funcție de cel mai mic timp
Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” () [Corola-website/Science/334806_a_336135]
-
de PFA a fost de două. Proba de orientare s-a desfășurat pe harta sau pe viza și a avut maxim 2500 m lungime totală, măsurată în plan aerian. Rezultatul la orientare a constituit baza de departajare pentru proba de raid montan în situații de egalitate. Proba de orientare s-a desfășurat în sistem individual, echipa cumulate sau ștafeta. Organizatorii sunt obligați să anunțe în invitație tipul probei de orientare. La această probă au putut participa: 1, 2 sau 3 persoane
Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” () [Corola-website/Science/334806_a_336135]
-
distrus fortul și cantități mari de bunuri, inclusiv 45 000 de kg de praf de pușcă și au hărțuit garnizoană fortului Oswego, deja rămase fără provizii Forțele franceze au continuat să intrige indienii din întreagă zona, încurajându-i să desfășoare raiduri la frontieră britanică. Astfel, fluxuri de refugiați se duceau spre est pentru a stă cât mai departe de acțiunea războiului. Ajuns la Albany, Abercrombie a refuzat să ia măsuri semnificative până când Loudoun le-a aprobat. Montcalm a luat măsuri îndrăznețe
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
că un masacru a avut loc la Fort William Henry. Forțele franceze, cercetași din Canada și indieni au hărțuit fortul William Henry , iar în ianuarie, britanicii au fost supuși unei ambuscade în apropiere de Ticonderoga. În februarie au lansat un raid pe lacul înghețat George, distrugând clădirile britanice. La începutul lunii august, Montcalm și cei 7000 de soldați francezi au asediat fortul care a capitulat, iar soldații britanici s-au retras condiționat. Când a început retragerea, unii dintre aliații indieni ai
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
totodată acuzații de corupție la adresa lui Francis Bigot. Un focar imens de variolă a izbucnit printre triburile indiene din vest. Montcalm și-a concentrat resursele pentru apărarea Sfântului Laurențiu, pentru a apăra Carillon, Quebec și Louisburg, în timp ce Vaudreuil desfășura fără succes raidurile împotriva britanicilor. Eșecurile britanice în America de Nord, combinate cu eșecurile de pe continentul european, au dus la căderea guvernului Newcastle și a ducelui de Cumberland. Newcastle și Pitt au constituit o coaliție incomodă în care Pitt domină planificarea militară. A făcut planuri
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
guvernarea mamelucă în Egipt. Acesta s-a demonstrate un om stat abil, un strateg iscusit precum și un războinic determinat. Din șirul realizărilor militare ale lui Baybars, se pot enumera cuceriri de teritorii ale cruciaților, ocuparea Siriei și a regiunii Hijaz, raiduri în Armenia Mică (Cilicia) dar și lansarea de expediții în sudul Egiptului spre Sudanul de astăzi. Nu doar viața militară l-a preocupat pe Baybars, acesta a întreprins un număr de reforme administrative, proiecte de infrastructură precum și organizarea unor fundații
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
motiv, s-au scris un număr de lucrări pe marginea vieții fabuloase a lui Baybars. "„După ce a recucerit Alep la începutul lui octombrie 1260 și a respins fără dificultate o contraofensivă a lui Hulegu, mamelucii iau în considerare organizarea unor raiduri punitive împotriva lui Bohemond din Antiohia și Hethum din Armenia, principalii aliați ai mongolilor. Dar în sânul armatei egiptene izbucnește o luptă pentru putere. Baibars ar vrea să se stabilească la Alep, în calitate de guvernator semi-independentș Qutuz, care se teme de
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
în timpul invaziei germane a Olandei de la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul inițial a fost sprijinirea atacului trupelor terestre germane care luptau pentru cucerirea orașului, anihilarea rezistenței olandezilor și obligarea lor să capituleze. Chiar dacă negocierile care au precedat raidul au dus la o încetare a focului, bombardamentul a avut totuși loc în condiții care rămân încă controversate și a avut ca rezultat distrugerea aproape a întregului centru istoric a orașului, uciderea a aproximativ o mie de civili și distrugerea
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
avut totuși loc în condiții care rămân încă controversate și a avut ca rezultat distrugerea aproape a întregului centru istoric a orașului, uciderea a aproximativ o mie de civili și distrugerea locuințelor a aproximativ 85.000 de oameni. Succesul acestui raid, așa cum se vedea din perspectiva germană, a făcut ca "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL) să amenințe cu distrugerea orașului Utrecht în cazul în care guvernul olandez nu ar fi capitulat. Olandezii au capitulat a doua zi dimineață. Teritoriul Olandei era plasat
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
îl amenințe pe colonelul Scharroo cu distrugerea orașului pentru a-l determina să capituleze. Rotterdam, cel mai mare obiectiv industrial al Olandei, de importanță strategică pentru germani, urma să fie distrus. Scharroo a încercat să tragă de timp tergiversând negocierile. Raidul aerian fusese programat pentru ora 13:20. Cum negocierile se prelungeau, Schmidt a amânat ora limită a ultimatumului până la 16:20. Însă, chiar în momentele în care negociatorii olandezi traversau podul Willemsbrug ca să comunice această amânare superiorilor, în spațiul aerian
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
1940, la o zi după bombardarea Rotterdamului, când RAF a efectuat un bombardament asupra regiunii Ruhr, vizând fabrici de ulei și ținte industriale civile care participaul la efortul de război german (precum furnalele, ținte ușoare pe timp de noapte). Primul raid în adâncimea teritoriului german a avut loc în noaptea de 15/16 mai 1940.
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
Charles Spencer, al 3-lea Duce de Marlborough (22 noiembrie 1706 - 20 octombrie 1758), cunoscut ca Contele de Sunderland între 1729 și 1733, a fost ofițer și politician britanic din familia Spencer. A condus trupele btitanice în Raidul de la St Malo din 1758. A fost al doilea fiu al lui Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și al lui Lady Anne Churchill, care a fost a doua fiică a lui John Churchill, I Duce de Marlborough
Charles Spencer, Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/332464_a_333793]
-
doar 124 de piloți. În a doua fază a atacurilor au fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye și Dover au
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye și Dover au fost ținta atacurilor germane. Au fost bombardate de asemenea docurile portului
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye și Dover au fost ținta atacurilor germane. Au fost bombardate de asemenea docurile portului Portsmouth. Rezultatele raidurilor au variat de la caz la caz. Stația radar de la Ventnor a fost puternic avariată. Alte ținte au fost de asemenea avariate, dar nu distruse. Toate acestea din urmă au fost puse în funcțiune a doua zi după atac. Atacurile împotriva
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
obținute de Royal Observer Corps (ROC), au fost de importanță crucială pentru capacitatea RAF de interceptarea avioanelor care atacau insulele britanice. tehnologia a fost numită „RAF” cu intenția de inducere în eroare a serviciilor de informații inamice. Primele indicații cu privire la raidurile care se apropiau de frontierele britanice erau recepționate de la stațiile Chain Home Radio Direction Finding (RDF), care erau poziționate pe plajele britanice. În cele mai multe cazuri, RDF putea să identifice informații cu privire la avioanele "Luftwaffe" încă din perioada în care formau grupurile
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
avioanele care se apropiau erau „prieteni” sau „dușmani”. Dacă hotărârea era „dușman”, informația era trimisă la camera operațională principală, care se afla într-un buncăr subteran uriaș. În camera operațională principală, informațiile primite din toate sursele prin telefon făceau ca raidurile să fie poziționate pe hartă de femeile încadrate în Forțele Aeriene Auxiliare (WAAF). Informații suplimentare erau oferite de stațiile radio Y Service, care urmăreau comunicațiile radio și de către centru de decriptare a informațiilor Ultra de la Bletchley Park. Indicatoare colorate conform
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]