5,123 matches
-
sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Evitați singurătatea. Obosit să mai privesc zadarnic alunecarea cenușie a clipelor singurătății mele, intrai în grămada oamenilor din bâlci. Ca să-i văd mai bine și să mă fac văzut de ei, urcai cele patru trepte de scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vârtej senzorial, prezența masculului. Dar e în scrisul domnului Bonciu o înclinare spre grotesc ce adaugă acestor pagini un depărtat rânjet tragic. ...Cartea are lucruri de înaltă calitate, iar d. H. Bonciu e un scriitor cu posibilități mari. Mihail Sebastian Rampa, 1 martie 1935 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\bagaj.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Autorul, la rampă Lui Danny Moynihan „Trudim În beznă - facem cât putem și dăm cât avem. Îndoiala ne este pasiune și pasiunea ne este țel. Restul este nebunia artei.“ Henry James, Anii de mijloc „Care aveava norocul și care averea, Care avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Începea să viseze cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scenei. — Dar nu ziceți hop până n-ați sărit, continuă Compton, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Publicul londonez e greu de mulțumit, iar concurența e acerbă. De aceea vreau să lucrăm textul acesta În provincie, să Îl scoatem la rampă În turneu, să vedem cum prinde la spectatori, să punem totul la punct Înainte de a-l aduce la Londra. Mă Înțelegeți? — Da, și vă sunt recunoscător pentru explicații, spuse Henry. — Southport e un punct de pornire bun. În fapt, Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
una neutră, semnată de Archer, amabilă față de dramaturg dar rezervată față de piesă, și una pozitivă dar ineptă În ziarul local. Primirea făcută piesei la premiera de la Londra fu Îmbucurătoare: aplauze pline de căldură la final și strigăte de: „Autorul la rampă!“, cărora Henry le răspunse, mulțumindu-se cu o singură plecăciune adâncă și demnă, singur În fața cortinei. Faptul că În public stăteau atâția prieteni și admiratori - Fenimore, George și Emma Du Maurier, familia Gosse, John Singer Sargent și George Meredith, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ping-pong, că abia dacă mai observai. Publicul de la premieră cu siguranță nu observase. Cum mai râdeau! Și cum mai aplaudaseră la final! Inutil de precizat că Wilde nu se arătase timid În a răspunde apelurilor care chemau „Autorul la rampă!“ Cu o garoafă verde la reverul hainei de seară și ținând o țigară În mâna acoperită cu mănușă mov, ținu un discurs lung, Încheind astfel: Actorii ne-au redat fermecător un text plin de Încântare, iar reacția dumneavoastră este extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Yellow Book și Theatricals, care nu era nimic altceva decât mărturia tristă a ambițiilor năruite, constând În două piese, Chiriașii (titlul inițial fiind Doamna Vibert) și În libertate (inițial Doamna Jasper), care, În ciuda eforturilor sale, nu reușiseră să vadă luminile rampei. Deși prefațase volumul cu o Notă a autorului de o modestie elaborată, recunoscând că el era, practic, o comemorare a eșecului și pledând doar În favoarea ideii compensatorii de spectacol „virtual“, desfășurat În mintea cititorului, nutrise În taină speranța că cronicarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un mister. Spre cinstea lui Însă, Du Maurier Însuși părea mirat și uneori intimidat de celebritatea care Îi venise odată cu restul. Avea să fie la teatru astă-seară, Împreună cu Emma, aplaudând din răsputeri la sfârșit și strigând, fără Îndoială: „Autorul la rampă!“, Împreună cu atâția alți prieteni și susținători, dar poate cu mai multă sinceritate și gânduri de bine decât oricine altcineva. Probabil că Du Maurier avea, Într-adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși, ca de obicei, pentru reverența solo. Se auzi o furtună de aplauze a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute. Apoi, cu o ușurare de nedescris, auzi strigătele: — Autorul la rampă! Deci, până la urmă, totul mersese bine. [Elizabeth Robins percepu imediat pericolul. Strigătele care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute. Apoi, cu o ușurare de nedescris, auzi strigătele: — Autorul la rampă! Deci, până la urmă, totul mersese bine. [Elizabeth Robins percepu imediat pericolul. Strigătele care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce m-ai expus acestui... acestui tratament infam? — Nu m-am așteptat la așa ceva. Ai auzit și tu cum strigau să iasă autorul la rampă. Înseamnă că ți s-a părut că spectacolul a fost reușit? Întrebă el sarcastic. — Nu chiar. Primul act a mers ca uns, dar În al doilea lucrurile au Început să iasă prost. Trebuie să scoatem scena cu băuturile. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
funebră. — Ce afacere proastă, spuse Gosse. — A fost oribil. Erau amândoi, În mod inconfortabil, conștienți că, fără să vrea, contribuiseră la umilirea prietenului lor. — Dacă știam că galeria are să se comporte atât de detestabil, nu mai ceream ieșirea autorului la rampă, spuse Gosse. — Așa e, aprobă Norris. Nici eu. — James o să fie grozav de afectat. — Crezi că ar trebui să Încercăm să dăm de el? Întrebă Norris. Să Îl căutăm? — Nu, zise Gosse. Întâmplător, știu că a organizat un dineu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry James, poate chiar prea mulți. Poate galeria a decis că În staluri se află o clică a clasei de sus și că trebuie să formeze o grupare rivală. Alexander n-ar fi trebuit să Îl scoată pe James la rampă, la sfârșit. — Mie mi s-a părut ca un act de răzbunare, spuse Herbert. Shaw chicoti. — S-ar putea să ai dreptate. — Se Întâmplă des... asemenea huiduieli? — Nu foarte des. Pe mine m-au huiduit la premiera cu Casele văduvilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Trebui să admită că actul al doilea nu avusese de suferit prin omiterea scenei cu băuturile, ba chiar decurgea firesc și natural. Sala era aproape plină și, la sfârșit, actorii primiră aplauze calde, ieșind de mai multe multe ori la rampă. Se amestecă În mulțimea de pe trepte și din foaier, auzind mai multe comentarii pozitive la adresa piesei. După aceea, se duse În culise și vorbi cu Alexander, care Îi spuse că fusese „o sală bănoasă“, adică se dăduseră puține bilete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl convinse că ostilitatea galeriei și a locurilor ieftine fusese Îndreptată În principal Împotriva lui și a piesei lui. Dar ceea ce devenea tot mai evident, pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la rampă, tot așa cum Iuda Îl trădase pe Iisus prin sărutul din Grădinile Ghetsimani. Imaginea actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina amețitoare a reflectoarelor Îi era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri, doar că acum zâmbetul Îi părea vulpesc. Fusese pe deplin conștient că, În ciuda aplauzelor prietenești de pe locurile mai scumpe, spectacolul mersese prost În ultimele două acte și strigătele de „Autorul la rampă!“ venite de la galerie și din spatele sălii nu erau expresia entuziasmului, ci dimpotrivă, o stratagemă menită să Îl ademenească să iasă din ascunzătoare, pentru a-l potopi cu insulte. Și totuși, Alexander Îl Împinsese În această cursă, poate dintr-o răutăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deturnat sau influențat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am făcut-o nici până astăzi. În septembrie 2003, la câteva săptămâni după ce am trimis editorilor Autorul, la rampă, terminat, am aflat că și Colm Tóibín scrisese un roman despre Henry James, care urma să fie publicat În primăvara lui 2004. Las În seama celor interesați de Zeitgeist să dea o semnificație acestor coincidențe. D.L. Birmingham, noiembrie 2003 Goose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ultimul moment echipajul a fost evacuat. Se pare că erau Îngrijorați din cauza radiației. Și carcasa interioară este blindată cu plumb. — De ce ar fi radiația asociată cu călătoria În timp? — Vă spun eu, interveni Ted. Probabil că nava se afla pe rampa de lansare și cineva a apăsat pe buton Înainte ca echipajul să se instaleze la bord, așa că nava a decolat goală. — Adică, hm, butonul a fost apăsat din greșeală? — Asta zic și eu greșeală, zise Norman. Barnes clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton întărite, suficient de mari pentru a adăposti două duzini de avioane, care vor decola de pe o rampă subterană, cu frânele apăsate și luminile din coadă aprinse. Ascultându-și vocea în cască, i se păru plată și deloc impunătoare. Dar era doar un comentariu de probă, ca să-l ajute să sincronizeze cuvintele cu imaginile. Când se va termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea invoca o sumedenie de motive pentru a-și petrece o noapte de una singură Într-un hotel din Londra. Îi dădu lui Viv o cheie cu o plăcuță din lemn. Camera era una ieftină, la care ajungeai urcînd trei rampe de scări scîrțîitoare. Nu era decît un pat, un garderob Învechit, un scaun cu arsuri de țigară și, Într-un colț Îndepărtat, o chiuvetă lipită de perete. Un calorifer care fusese vopsit de nu știu cîte ori abia dacă emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stăm aici. Dacă stăm În umbră, orice tîlhar de drumul mare sau cuțitar poate trece fără să ne bage de seamă. Merseră cu grijă În jurul turnului, mînă În mînă, ghidîndu-se după niște balustrade sparte și pipăind pămîntul accidentat. CÎte o rampă de trei sau patru trepte mici urca spre fiecare dintre ușile turnului; ele ajunseră la una dintre uși, și se așezară. Piatra era rece ca gheața. Ușile și zidurile din jur erau negre și nu Împrăștiau nici un fel de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]