7,813 matches
-
afla cum se poate muri în mai multe trupuri deodată. Vouă, celor care nu mă citiți cu privirile afundate în sticla televizoarelor cu gândul înlănțuit de mașini sofisticate de înșelătoare glorie internetă și de alte abțibilduri sonore venite din abundența realului vă doresc fastul apolinic al mareelor și să fiți mai bogați decât pomul de Crăciun din casa săracului și cu bucurii postmoderne să vă-mpodobiți pruncii și femeile voastre. Vouă, celor care nu veți cunoaște Plimbarea prin flăcări cu poemele
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
și evenimentele vieții pământești. Datorită cuvintelor consacrate ale epiclezei euharistice - după cum am spus și în prima parte a acestui material - asupra pâinii și a vinului ce au fost aduse la Sfântul Altar, ele devin în mod cât se poate de real, (în pofida faptului că multă lume nu crede în acest lucru miraculos), Cinstitul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Drept urmare, iubirea de Dumnezeu transformă și preface inima omului într-un topos binecuvântat (cf. Luca 8, 15), în care „cuvintele
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
de artă, care oglindesc o realitate diferită de cea a lucrurilor “ce sunt “. Ajungând aici, pot afirma, că ne aflăm în sâmburele rolului criticii și a gândirii estetice. De la Husserl preiau noțiunea de “reducție fenomenologică “, de “punere între paranteze“ a realului în opera de artă. În gândirea mea existențială interpretez opera de artă ca un fapt de conștiiță, ca confruntare a omului cu lumea existențială. Opera de artă nu trebuie confundată ca o realitate pură. Aceasta trece prin filtrul catalizator al
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
condiții arta nu este o problemă de îndemânare ci este una de sensibilitate în contactul cu lumea exterioară. Însă obiectul închegat în imagine interioară nu este încă “artă”.Pentru a devein artă, imaginea interioară trebuie formulată. În tot acest process, realul se purifică pentru a devein formă. În această formă rezistă încă, din realul care a generat-o, doar o umbră, un reziduu necesar doar pentru incidență, adică substanța cognoscibilă. Această substanță cognoscibilă nu leagă, decât apparent, forma de real. Adevărata
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
în contactul cu lumea exterioară. Însă obiectul închegat în imagine interioară nu este încă “artă”.Pentru a devein artă, imaginea interioară trebuie formulată. În tot acest process, realul se purifică pentru a devein formă. În această formă rezistă încă, din realul care a generat-o, doar o umbră, un reziduu necesar doar pentru incidență, adică substanța cognoscibilă. Această substanță cognoscibilă nu leagă, decât apparent, forma de real. Adevărata legătură este cea între formă și obiectul constituit în imagine interioară. În aceste
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
process, realul se purifică pentru a devein formă. În această formă rezistă încă, din realul care a generat-o, doar o umbră, un reziduu necesar doar pentru incidență, adică substanța cognoscibilă. Această substanță cognoscibilă nu leagă, decât apparent, forma de real. Adevărata legătură este cea între formă și obiectul constituit în imagine interioară. În aceste condiții- cel al imaginii interioare- se poate vorbi mai degrabă despre o ruptură decât despre o legătură cu realul. Încerc să resping teoria lui Croce cu privire la
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
cognoscibilă nu leagă, decât apparent, forma de real. Adevărata legătură este cea între formă și obiectul constituit în imagine interioară. În aceste condiții- cel al imaginii interioare- se poate vorbi mai degrabă despre o ruptură decât despre o legătură cu realul. Încerc să resping teoria lui Croce cu privire la unitatea artei. Încerc să reabilitez specificul artelor, plecând tocmai de la postulatul diversității de modalități în care conștiința se adresează realului. Diferența de statut dintre Sculptură, Pictură, Arhitectură, Poezie nu se datorează diferențelor de
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
se poate vorbi mai degrabă despre o ruptură decât despre o legătură cu realul. Încerc să resping teoria lui Croce cu privire la unitatea artei. Încerc să reabilitez specificul artelor, plecând tocmai de la postulatul diversității de modalități în care conștiința se adresează realului. Diferența de statut dintre Sculptură, Pictură, Arhitectură, Poezie nu se datorează diferențelor de formulare, ci celor de adresare intențională a conștiinței încă din momentul constituirii obiectului. În recunoașterea operei ca operă se instaurează un process comunicativ. Totuși, problema esențială rămâne
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
din imensitățile veșniciei / prin care îmi voi croi și eu cale / de intrare în ea / În veșnicie”. Și lumina, așa cum ni se comunică în amintitul crez artistic, devine ideal suprem; o lumină mirifică și în același timp materială care unifică realul cu fabulosul, clipa cu eternitatea, dând existenței o nouă rotație, în care triumful e cel al bucuriei de a trăi. Lumina vine din interior, ca expresie a unei dispoziții morale și sufletești, ducând la un fel de osmoză de substanțe
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
este cunoscut drept un împătimit cercetător al folclorului și al tradițiilor din unghia de țară a Mehedințiului, dar și ca un valoros poet, eseist, istoric și critic literar contemporan. „Iovana” este un epos fasacinant, o călătorie de Gulliver cu simțul realului, prin fața cititorului fiind derulate impresionante secvențe din epoci diferite, căci timpul și spațiul nu constituie un impediment pentru eroii epicului rezonând în Plaiul Cloșani. Asemeni ilustrului său înaintaș, Alexandru Odobescu, în „Pseudo-kinigetikos”, Cornel Boteanu „bate câmpii cu grație”, dacă ar
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
Radioul “ devine în ochii sătenilor un adevărat univers. Despre acest context, Constantin Noica scria: “De învățat înveți multe și de la toți.Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți “. E suficient ca prozatorul să apese pe protuberanțele realului din “rama “ rememorării, pentru ca seva acestuia să se coaguleze într-un tablou sugestiv. Autorul e preocupat nu doar să ridice voalul subțire de pe chipul acestei lumi, a satului oltenesc, ci și să descopere noua mitologie, cu toate obiceiurile ei, arhetipurile
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
de soarele fierbinte,/ Ce-ncununa, în zi de vară,/ O carte de învățăminte,/ Ce-o răsfoiam eu, până-n seară ... Sigur că un apel la biografic, la mărturisiri despre bibliotecă de acasă și timpul singurătății lecturii, și timpul chemării mamei la real ... pot da o idee de “ex libris” ... dar interpretarea s-ar extinde astfel și la copilărie și ... am avea anumite meandre ale mimesis-ului că există un real, trecut în amintiri și versificat ... ori important este universul și sensul unei viziuni
– „ÎN PAŞI DE PHOENIX” (VERSURI) DE AGA LUCIA SELENITY (BRAŞOV) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351695_a_353024]
-
despre bibliotecă de acasă și timpul singurătății lecturii, și timpul chemării mamei la real ... pot da o idee de “ex libris” ... dar interpretarea s-ar extinde astfel și la copilărie și ... am avea anumite meandre ale mimesis-ului că există un real, trecut în amintiri și versificat ... ori important este universul și sensul unei viziuni poetice, un univers de idei poetice, nu de sentimente ale trăirilor fiecăruia dintre noi ... Cheia timpului, rece, pentru trecut și prezent ... dar ... diviziunile și ritmurile lui trec
– „ÎN PAŞI DE PHOENIX” (VERSURI) DE AGA LUCIA SELENITY (BRAŞOV) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351695_a_353024]
-
Filosoful de la Păltiniș sfârșea prin a-l compara cu biblicul Noe, cel care comunica direct, firesc, cu Dumnezeu, și care a știut să rânduiască într-o arcă jivinele pământului. Și, într-adevăr, Mircea Vulcănescu a știut să asimileze toate treptele realului și să ofere sentimentul integralității, de la înalta speculație filosofică la riguroasele planuri pentru economia României și a Estului Europei, de la munca intensă și sistematică la plăcerea loisirului, organizat însă și acesta cu minuțiozitate. Diversitatea preocupărilor a condus la o oarecare
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
rațiunii, vrea/ spectacol... Spectacol? Spectacol, da, strigă fata/ pichetul, în aer liber... Așa... Atunci, na, vizionarule, îmi zice Faeton, o/ să fii tu conducătorul leului, ăsta/ înhămat la carul/ meu: gata? La luptă!...". Memoria este mai degrabă un catalizator al realului. Inima receptează prin filtrul ochiului o realitate văzută printr-o lentilă conversă. Impresia e a unei alunecări într-un labirint întunecos la capătul căruia te așteaptă o întoarcere: În urmă, în copilărie, până la începutul/ lumii. Dar parcă poți: ia/ te
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt ... Citește mai mult Scriu fiindcă simt nevoia să comunic și comunic fiindcă simt nevoia să trăiesc. Și trăiesc fiindcă scriu.CUVÂNTUL CARE RÂDENeinspirat fiind ... ..Ca să încep cu aceste două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă.La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt ... IX. DECA ... HÂC!...RAȚIE, de Lică Barbu , publicat în Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013. ... Oglinda din baie este prima “persoană” cu care mă întâlnesc în fiecare zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Fără ostentație. Firesc, așa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fără nume, așa cum iarba poate fi numită iarbă numai dacă este păscută,din timp în timp, de pegașii morților tineri.( Aura Christi-fragment din textul apărut pe ultima copertă a cărți). Realul pare a fi mai degrabă un catalizator al memoriei. Ochiul observă printre altele”Vorbe atârnate la uscat”, care sunt așternute peste tot ca o perdea vaporoasă. Impresia de inconsistență și halucinație e, desigur, un truc poetic, întrucât intenția e de
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
un colț de ziar/ cu vreun număr de telefon/ promițător(Ciorne).Poemele sunt adevărate discursuri ale eului, redactate cu grație și maliție, cu eleganță, fără farduri ceremonioase.Poemele lui Andrei Fischof ascund un straniu amestec de notație liberă, dezinhibată, a realului, și de rafinament stilistic, de cizelare a expresiei:” Și iată cum, scriind, devin mai aspru/ Și nu mă mai uimesc câte nu știu./ Amân, doar, moartea timpului neviu/ Ascuns în dosul visului sihastru,(Și iată cum, scriind-sonet).Pe de o
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
social. Poezia ei trece de la senzorial și paradiziac la reflexiv și dramatic. Problemele vieții în doi devin problemele poeziei și viceversa. O anume nostalgie după livezile iubirii accentuează vibrația afectiva a versurilor ei și în același timp, îi ascute simțul realului și terestrului. (“Mă rog să rămân totuși cât mai terestră”). Dar iată primul moment al căderii poetei din paradis: “Lunec pe partea arsă a palmelor/ Cât apa oglinzii m-ascultă/ tânăra femeie din unde/ Mângâie o pasare flamingo și cântă
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
nemilos mă scruta prin lentile(Grădini de vară).Descrierea fiind, deopotrivă, o formă de posedare și de investigare a obiectului și al trăirilor.Tot astfel poezia lui Ion Untaru poate fi și o formă de magie și de obnubilare a realului: Închid ochii și-mi aduc aminte/ Zborul tainic ne mijeau în oase/Fruste sărbători treceau prin case/Îngere,atâta de cuminte!( Închid ochii și-mi aduc aminte).Poezia aceasta consună experiența în registru ironic,înălțând poemul la dificilul rol de
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
Că tot mă-ntreb pe cine-o fi/Pus destinul,să mai tragă niscai sfori?(Ardeau în jungle).Caracterul ambivalent al poeziilor,de spectacol și premoniție,de ironie,luciditate și vigilență,dă versurilor o notă puternică de avertizare față cu realul:Cronici și letopisețe/panoplia cu sâneșe/ Și pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea, integritatea, au rădăcini,în acest amestec infailibil de sarcasm și ideal. Fiecare poem dezvoltă o premisă cu aparență nevinovată până la răstălmăcirea
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
de-alungul timpului îl are emoția, reprezentând pe lângă multe elemente stilistice și alte figuri de stil, elemental hotărâtor. În condițiile “irealismului” contemporan acest element este adesea respins.Irealul devine apt pentru poezie numai atunci când servește ca mijloc pentru a exprima indirect realul, cum ar zice Bousono. Atât poezia, denumită de unii “creativă “, cât și cea înțeleasă ca artă “imitativă “ este nevoie să emită emoția. În secolul acesta există un irealism al poeziei, unde fantezia joacă rolul de regina facultăților ce cedează inițiativei
ROLUL EMOŢIEI ÎN CONSTRUCŢIA POEZIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351202_a_352531]
-
sursa adevărului în lumea vizibilă și materială - considerată ca fiind singura reală, căci accesibilă simțurilor noastre trupești și inteligenței noastre mărginite - cunoașterea spirituală se întemeiază pe încredințarea - milenară și universală, împărtășită de toate culturile tradiționale fără excepție - că “sacrul este realul prin excelență” și că “nimic din ceea ce aparține sferei profane nu ține de Ființă” (Mircea Eliade - “Sacrul și profanul”). Discernământul spiritual sau dreapta socotință constă în faptul de a recunoaște și de a ne aminti în orice împrejurare dimensiunea sacră
DESPRE DISCERNĂMÂNTUL CREŞTIN SAU DREAPTA SOCOTEALĂ ÎN VIAŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345605_a_346934]
-
fi stăpânul cuvintelor. „ Închide-ți pumnul. Taci ! E trist și greu. Dar colo la răscruce poate-s eu ! „ ( Chiromanție ) Din ce este făcută poezia ? Din cuvinte ? Nici vorbă ! Poezia lui Adrian Erbiceanu este un sistem cosmic, ea trăiește din irealitatea realului : nici apă , nici pământ, nici cer, nici foc, în ea ard galaxiile și perfecțiunea formelor îi dă o coloratură magică : metafora! „Val spumat pe creasta dunei — / Răzlețire solitară, / Umbră trasă prin lumină, / Cupă încă nebăută, / Pată fără vreo pricină, / Piatră
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]